Arhive etichetă: mirare

Inform(are)

Știi? Pe-aici , prin lumea virtuală, cineva a inițiat obiceiul ca miercurea să fie ferecate cuvintele în imagini. Sunt tăcerile frumoase, tăcerile colorate cu zâmbet, lacrimă, soare sau ploaie… Tăceri moi ca mătasea sau aspre ca postavul…

Molipsitor la modul exponențial, caracteristic molimei, s-a instalat tăcerea și-n real. Sub altă formă, firește! Informă…

Cu fiecare țipăt sugrumat de furie îneci în ape sărate cuvintele rostogolite inutil și … le șiroiești de parcă ți-ar fi teamă c-o să sece Marea. Măsori cuvintele celuilalt – două litere-ți par brusc mult prea lungi și le acoperi cu avalanșa altor vorbe grele și apăsătoare ca o furtună.

Te joci cu vorbele tale – ai avantajul folosirii întregului alfabet, dar reduci numărul literelor acordate celuilalt – o  singură consoană și-o unică vocală… Și tot nu ți-e îndeajuns, nu? Suprimi mirarea stupid clădită pe ultima vocală articulată anevoie de celălalt și-apoi te miri că-ți rămân doar mute și-aplecate semne de-ntrebare. Iar când tăcutele semne-și pierd una câte una aripile și-ți rămân derizorii în gând doar trei puncte te suspensie te înfurii. Și-ți iei iar alfabetul, născocind cuvinte fără rost ce adâncesc tăcerea celuilalt.

Cam ăsta-i mecanismul, nu? Păcat că tăcerea ți-a suprimat auzul, altminteri…

… altminteri ai învăța că un drum bătut la vremea lui are echivalentul în aur al tăcerii

P.S. Uneori un nu se poate transforma în da. Sau invers. Depinde de vreme și de vremuri. Și de ce te străduiești să semeni…

Că tot pomeneam de lună…

… ziceam eu într-una din postările anterioare că nu-nțeleg și pace de ce o închidere de lună trebuie să fie transformată în coșmar. Adică, relax (în cazul în care nu ai gărgărițe de pus la punct din urmă) 23/24/25/26 de zile și apoi teroare 5!

În fine, am menționat doar în trecere asta… ca să-mi justific mie de ce – Doamne, iartă-mă, că era să scap 2 cuvinte nu tocmai ortodoxe! – am avut proasta inspirație de a  întrerupe persoana de la celălat capăt al telefonului cu întrebarea nevinovată Hmmm, ce muzică nouă asculți tu acolo?

Ete ce hit nou-nouț era! Scos numai ce, de vreo 15 anișori și-un pic…

Lunatică nu mi-s, pe cuvânt! Așa că mă bate serios gândul să cer și eu, acolo, un spor de stres. Sau poate nu, că-n cască urechea stângă mi-a sunat ca un ecou Mira-m-aș să-l primești… că abia-abia au aprobat bugetul… 😀