Arhive etichetă: muzică bună

PaGaGnini

Nu mai știu de câte ori am repetat Ge-ni-al! Și nici nu vreau să contorizez, zău… Aș face o comparație, dar … Neee, mai bine nu spun, că apoi se găsește măcar unul să se lege de cuvințelele mele și din Bursucel parcă vezi că mă transform în Roșioară! 😳

Așaaa… Zic repede – nu-mi era a scrie, nu-mi găseam niciun motiv de Zâmbet de împărtășit, darmite de Veselie! N-aveam nici timp și nici răbdare să mă vântur prin virtual… Și nici nu se făcea, că doar astă seară nu mi-s singură acasă… shame on you

Eeei, dar pentru un Spectacol de zile maaari… fac pauză, fac temenele, fac… fac… fac… ooorice! Pi buni! hypnotised

N-o mai lungesc – Zic Mulțumesc! unui prieten ce m-a-nghiontit să dau peste nebunii ăștia frumoși de vă-ndemn eu acum să-i puneți sub lupă. Deschideți biiine ochii – uite-așa 😯 – și ciuliți urechile, că-i belea!

Și de nu v-o plăcea, să nu-mi mai spuneți Bursucel! Altminteri n-aveam nici siguranța și nici nu zâmbeam eu uite-așa acum… 🙂

Pachelbel’s Canon in D

Să vrei și tot nu ai cum să ignori un așa… Canon! 🙂

http://www.youtube.com/watch?v=NlprozGcs80

euzicasa


Music Title: Canon in D
Composer: J. Pachelbel
relax, feel the music and feel free to comment on the video and the music. I hope everyone will enjoy to hear the music and leave an impression, a comment, a rating, a like! 🙂

 

Vezi articolul original

Escape

Ufff… recunosc, am implorat adeseori Timpul să stea în loc, să-și încetinească goana nebună și să-mi acorde Răgazul. Dar crezi că i-a păsat vreodată? Că l-au atins rugile frumoase ce-i ofereau zâmbete infinite sau zbaterile dureroase preschimbate în minusculi stropi de rouă ce oglindeau curcubeul? Cu nimic n-a fost chip să-l înduplec! M-am încăpățânat o vreme, apoi m-am resemnat…

Acum nu… chiar n-am făcut nimic-nimic de data asta – n-am nici cea mai mică vină! 😳

N-am întins nici plase de stele și nici n-am stropit cu mărgăritare iedera, n-am iscat niciun fel de hățiș-capcană pentru Timp și totuși a ales să rămână în așteptare… Dar nu oricum! Ca-ntr-o diabolică răzbunare, a preferat să se împiedice într-o perpetuă zi de Luni! Nu mișcă frunza, nu crește iarba – e așa… ca liniștea surdă și tâmpă ce te-acaparează înainte de somnul indus de Anestezie, ca o hipnotică amețeală stârnită de Pendulare – stânga – dreapta… stânga – dreapta… st….

Nu, nu… nu-mi trebuie așa ceva, clar! Arunc o privire iute prin Labirintul amintirilor, apoi o strâmbătură ștrengărească Timpului buimac și-i zâmbesc…

Da, da… îmi prinde bine Evadarea asta cu miros de alge! 🙂