Arhive etichetă: neliniște

Geri’s Game

Ziceam eu acum câteva zile c-am dosit o Neliniște sub preș, de-am realizat că trebuie să-mi rectific fuguța bugetul și să-mi iau un covor mai de Doamne-ajută…

Între timp, biata Neliniște a sucombat – fie-i stresul ușor! Nu-nainte s-aducă pe lume urmași… nu dădea semne c-ar fi vrednică de-așa ceva, dar despre astă scăpare a mea prefer să nu vorbesc acum. Mi-am promis să cumpăr musai un kil- două de morcovi să-mi rezolv problemele de acuitate vizuală! 😐

Revin la puii ăștia ai Neliniștii trecute numai ce în neființă… eh, mă simt responsabilă într-un mod așa de anapoda față de dânșii, de nu pricep nici eu ce m-o fi apucat să fac front comun cu dușmanul… o fi pus careva ceva în aer, mai știi? 👿

Cert e că tot căutând ceva care să le ocupe vremea, am găsit asta:

(de fapt am regăsit-o, c-o mai văzusem eu cu multă vreme în urmă, iar de drept trebuie să recunosc și că mi-o pusese sub nas blonda de soră-mea într-un mesaj pe facebook – iaca un mulțumesc apăsat și aici! 😛 )

În fine, Conștiința îmi dă ghes să mai spun că nu degeaba le servesc asta puilor lăsați plocon – cică-n orice joc some win, some lose… da’ aici who win, who lose??? 😈 Îi las să-și bată capul cu asta, poate-mi scutesc duminica de belele… Poate… 😳

P.S. 💡 La o adică, mai pot primi ceva neliniști în ospeție, că tot am deschis grădiniță… Unde mai pui că-i gratuită cazarea?!

Despre ce nu știu eu…

( bref edit, with song 😉 )

De obicei scriu doar despre ceea ce știu sau simt pe propria-mi piele… Știu că e o chestie subiectivă, dar îmi zic eu mereu că e de preferat să fiu consecventă în ceea ce-mi propun să fac. Nu-i simplu deloc, dar încerc pe cât se poate să simplific și uneori abordarea e fix pe invers – ocolesc/ignor/ascund sub preș un gând care nu-mi dă pace și scot la iveală un altul – până la urmă am dreptul să aleg (sau așa încă îmi mai place să cred)…

Azi am dosit o neliniște de voie-de nevoie și de sub preșul-minune a ieșit val-vârtej Crezi că le știi pe toate???. Nu mai avea loc, cică! Așa cum n-aș avea eu spațiu în pagina asta pentru toate semnele de întrebare din coada întrebării cu pricina… De-aș fi țesut un preș mai mare poate scăpam, dar așa…

Eh, firește că nu le știu pe toate… altminteri n-aș mai căuta răspunsurile pe la alții! Și cel mai tare și mai tare mă supără când ți se servesc la micul dejun, la prânz și seara Minciunele dulci. Păi cât să suporți dulcele ăsta? Până dai în diabet? Unde mai pui că distorsionează Realitatea într-atât încât n-o mai poți deosebi de Vis. Plus că în timp Visul frumos se transformă în Coșmar…

Așa că n-am ce face decât să comand Adevărul! Și de-aici începe nebunia – ca și când cer cine știe ce mare brânză franțuzească, eschivările nu se lasă așteptate și țâșnesc mai dihai ca un gheizer… se pornesc ba sub formă de Îi prea amară chestia asta, nu vrei mai bine… ?, ba De ce vrei ceva ce ți-ar întoarce stomacul pe dos?, ba Offf, ai face indigestie, de ce vrei asta?…

Offf! – spun și eu – Indigestie-neindigestie, când vrei să te scape de dandana careva îi prezinți problema așa cum e ea,  fără flori și fluturi! Date clare, că altminteri bagi omul în ceață și orbecăiți împreună.. Uiți că Adevărul eliberează… te faci că nu știi că Minciuna te încuie! Decât o minciună roz, mai bine un adevăr maro… De ce trebuie să aștept mereu să apară un Cineva „binevoitor” cu barosu’ să limpezească apele? 

Da, mai bine nu băgam neliniștea aia sub preș… că acum realizez că aș da toate zâmbetele din dotare, doar-doar să nu caut cu lumânarea ziua-n amiaza mare unul din amărâtele de adevăruri care să mă scape de ce nu știu… 😳