Arhive etichetă: optimism

CuMinte

(Dacă-i Marți… CuMinte, zău! :roll:)

Nu-i un secret… De ieri toți cei de-aici o știu… M-a prins, ce mai! M-a prins și m-a lăsat fără cuvinte ieri! Posibil ca EL să știe prea bine asta, dar nu-mi bat capul… La drept vorbind, era inevitabil să-i scap din mreje… nu-mi caut scuze, aș fi ipocrită să nu recunosc că mi-a plăcut de cum l-am văzut! Eram toată numai un zâmbet când îl priveam! Da, da! Toate zâmbetele i le-am închinat ieri cu nerușinare, în văzul lumii! Nu mi-a păsat… I-am pus pe tavă toate gândurile și l-am lăsat să mă cumințească… Mi-a plăcut și asta! Și-apoi… cum să-i rezist și să nu-l iau cu mine? Mi-ar fi lipsit și n-aș mai fi fost eu…

În fine,  judecați-l voi, la mine-i coup de foudre evident… 😉

Frumooos
P.S. Era să uit – să nu vă mire de n-apar cele 3 ceasuri rele ale lui Marți! Au rămas cică încremenite în Vechiul Orologiu din Turn… Paznicul zice că-i timp pentru zâmbet! 🙂

Când n-am Timp…

(Hmm, oricui i se poate întâmpla, nu?! :oops:)

Dar mai contează?! Am învățat că pot să-i fur Timpului o Clipă, suficientă cât pentru o urare din suflet…

Să aveți o zi minunată, plină de gânduri frumoase! 🙂

Dincolo de cuvinte

Ți-aș aminti azi două fraze:

1. Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia.

2. Nu-i treaba măgarului de unde beau oile apa.

Sunt chestii ce țin strict de bun-simț…

Sigur, mi-ai replica

Ține-ți prietenii aproape și dușmanii și mai aproape,

dar… nu știu de ce zicala asta încă nu țin musai să o ridic la rang de principiu.

Pentru echilibru, colorez cu un zâmbet… 😉

Mai altfel

Totul a pornit de dimineață, când am prins o știre mai altfel , strecurată cred între un horoscop insipid și stăruințele unei fătuci de a deveni vecină la Neața sau cum doamne iartă-mă i-o spune emisiunii ăleia. Vestea suna cam așa – România a fost declarată focar de hepatită B și C. Acum un an și jumătate aflasem în Norvegia că România era cunoscută ca focar de tuberculoză… azi mi-am zis că dacă nu era eradicată ciuma, am fi fost în top și cu asta, sigur!

În 2007 tare m-am mai bucurat că am aderat în fine la U.E. Subiectiv, asta însemna printre multe altele și încântarea că-mi voi putea vizita fratele în Franța fără invitație. Și la vremea respectivă chiar credeam că primirea în sufrageria europenilor e de bun augur. Acum mi-am mai temperat elanul. Și cred că și U.E. a realizat că mezalianța asta numai benefică nu a fost. Dar, deh, dacă tot te legi la cap, înghiți și un hap, chiar de e amar!

Știu pe cineva care a așteptat să treacă 5 ani de căsnicie-calvar numai ca să câștige parte din averea celuilalt. La divorț a spălat rufele murdare în public doar-doar să capete un pic mai mult. N-am reușit să înțeleg cum a fost cu tocatul nervilor, dar mi-am zis că nu se merită așa ceva. Decât stresat și cu neamuri proaste, mai bine lipsă!

Au trecut deja 5 ani de la aderare și noi suntem mai îndatorați decât în 2007 – spun îndatorați, nu săraci, că slavă domnului încă mai avem resurse… Mai nou și mai bolnavi. Chiar de nu ar trage O.M.S. semnale de alarmă, se poate intui lejer, că prea e la pământ sistemul sanitar… S-o aplica principiul alături și la bine și la rău sau… ?

Prefer punctele de suspensie în locul variantei – un pic de optimism nu strică! 🙂

Tema de gândire

Iar nesomn… și iar net de două parale… Accesarea reader-ului mi-a pus la grea încercare răbdarea. O las pe mâine și duc la bun sfârșit gândurile de ieri. (Ar mai fi și povestea cu rodiile… Diana, știu că am promis-o, dar hazul de necaz încă n-a doborât starea de jenă pe care o resimnt de fiecare dată când îmi amintesc episodul cu pricina!)

Scriam ieri…

Aproape de sfârșitul programului, a apărut și domnul învățător al lui Mihăiță cu temele pentru acasă. Piticul a lipsit azi de la ore, dar asta nu l-a absolvit de îndatoririle pentru ziua următoare.

Nu putem fi toți artiști – așa mi-am spus, privind cu un ochi al naibii de critic desenul-temă pentru acasă  pe care-l terminasem – că n-am pic de inspirație pentru o astfel de trebușoară… 😦

Nu vă pripiți să mă judecați… Nu fac parte din categoria mamelor care scriau tema pentru acasă în locul fiică-sii. Am ocupat un timp, pe vremea când eram tânără-tânără, scaunul de la catedră. Știu foarte bine care este rolul și importanța temei pentru acasă. Doar că a trebuit să recunosc până și eu că era un… mănunchi de teme – matematică, scriere și desen. Plus că deja stabilisem ieșirea în lume, destinația Carrefour-Ikea-Băneasa. Când se apucă Mihăiță de desenat, nu-l mai oprești! Și are talent piciul – mi-a decorat pereții actualei camere cu fel de fel de fețișoare hazlii! 🙂

Recunosc – a funcționat interesul poartă fesul! În schimbul desenului făcut de mine am obținut promisiunea unui set de desene pentru camera cea nouă, plus timp pentru cumpărături. Nu m-oți pune la zid pentru asta…

Desenați o pădure veselă, cu un pârâu, 3 broaște, 2 copaci (fiecare având 7 frunze), 5 păsări, 4 fluturi, 3 albine… cam așa suna enunțul. Cifrele îmi sunt a doua natură – cred că o să țin minte multă vreme cantitatea elementelor obligatorii…

Se vede treaba că nu am mai desenat la modul serios de muuuult timp. Pentru broaște, păsări și albine am apelat iar la prietenul Google… Am pierdut șirul mulțumirilor. Mai ales pentru că am câștigat admirația piticului-artist per total, dar în special când a dat nas în nas cu broaștele de se bălăceau în pârâu…

În fine… gândurile așternute aici au fost iscate ieri seară de unul din multele e-mail-uri primite de la avocat.ro. Și oarecum am fost de acord cu mesajul articolului. Desenul făcut de mine era un fel de tema de pe locul 3. Pe primele două locuri tronau scrierea și matematica. Esențiale, nu? Vorba bunicului – de nu știi să scrii și să socotești, e vai de capul tău! Și nu-l contrazic, dar… recunosc – rar am întâlnit cazuri de școli în care creativității să i se acorde importanța cuvenită (scot din discuție școlile cu profil artistic)…

Încerc să închei într-o manieră optimistă… gândesc că, de vreme ce e tras semnalul de alarmă, se mai poate îndrepta ceva! 🙂

P.S. 1 … și să nu uit – să știți că în lipsa-mi, domnul învățător a spus că i-a plăcut desenul meu – da, știe că eu mi-s autorul, dar a dat dovadă de înțelegere, scap de urecheală de data asta, mai ales că am respectat cerințele! 😀

P.S. 2 … musai, rămâne de făcut poză desenului! Și de inserat aici… Măcar pentru broaște! 😉

P.S. 3 … musai de cerut aparatul foto de acasă…  😀

Tema cu broaște