Arhive etichetă: paznic de noapte

Bună dimineața de Luni!

( vedeți ce matinală sunt? 🙂 )

Se spune Cine se scoală de dimineață departe ajunge! Ei, dar cine nu doarme toată noaptea? 🙄 Nu vă mai gândiți degeaba – voi beți-vă cafeaua, că vă spun eu ce pățește! Sau cel puțin… asta am pățit eu… 😉

Teoretic mi-s numai bună pentru meseria de paznic de noapte! Aș da pe spate orice șef de-ar veni să mă verifice – nu m-ar găsi dormind în post fiindcă n-am somn. Asta-i chestie verificată de vreo 4 zile, de când Victoraș – ăl de-și face veacul la Palatul Victoria – a hotărât că mi-ar prinde bine un week-end prelungit. Recapitulând, joi spre vineri am rezistat eroic până la 4,00 dimineața, vineri spre sâmbătă până la 7,00, sâmbătă spre duminică am cam scrântit-o, că la 6,00 a trebuit să recunosc că nu mai merge, iar dumincă spre luni – adică azi 😉 – uite-mă-s trează-trezuță la 6,45 scriind de zor! Eeee? Este că pot să aplic pentru postul de-l pomeneam?

Nu-mi trecea asta prin minte, dar… Pe la 4,00 am aprins ultima țigară. Gând de somn nu mai aveam, că parcă nu se face să te prezinți la 11,00 la birou cu cererea de zi liberă în mânuță pe motiv de insomnie. 😳 Și nici să dai vina pe vecinul de la etaj care s-a apucat peste noapte să-și mute patul de pe peretele din dreapta pe cel din stânga. Sau să spui c-ai stat la pândă să afli secretul petelor gălbioare de pe pervazul ăl alb de dinafară pe care le tot ștergi tu zi de zi și care apar noapte de noapte, când tu ai aflat din pură întâmplare că același nesimțit își face nevoile direct de pe geam! 👿 Dar asta-i altă poveste… așa că fac stânga-mprejur frumușel și mă-ntorc la ideea de început.

Rămăsesem la țigări, deci… adică fără. Nefumătorii o să-i rog să se abțină din a sări în sus de bucurie, că mă supăr de dimineață și nu-i a bună! Fumătorii știu în schimb că e de rău – când pachetul e gol alături îl tot iei în mână și dai să… ei asta fac eu de fiecare dată – dau să-mi aprind o alta, dar nu-i! Pe la vreo 4,35 m-am supărat pe pachet, l-am mototolit și l-am pus la coș. Prea mă păcălea prezența lui inutilă lângă mine. Am pus apa la încălzit, am mai făcut o cafea, vreo câteva tururi de cameră, m-am uitat la rochia mea cea roșie de casă – a cu flori – și am hotărât că e vremea să mă schimb. Am tras blugii pe mine, tricoul, m-am pieptănat fără grabă – în toate direcțiile, că doar aveam vreme – mi-am privit sandalele. La 5 fără 5 am ieșit în papuci pe ușă. Portarul, ăl de-a fost pe fază când am ajuns murată acasă după o ploaie torențială, părea că doarme. Asta mi-a convenit, că n-aveam gând să mă întrebe iar de sănătate. Am ieșit ușurel pe ușă și-am pornit prin bezna din curtea liceului spre poartă. Paznicul părea că se odihnește și el după o lungă noapte de patrulat, așa că am tras zăvorul porții și am pornit cu încredere spre magazinul non-stop de peste drum de benzinărie, însoțită de alaiul de lătrături vesele (?). Mi-am luat pachetul de țigări și am purces pe drumul de întoarcere. La poartă – surpriză, zăvorul era tras la loc! Am chemat în ajutor de data asta lătrăturile, dar se pare că n-au fost pe fază… am încercat să bag mâna pe dinăuntru să deschid și am realizat că am o mână muuuult prea mare pentru așa poartă ❗ Eu – o mânuță de om! Ei, asta e! Am scuturat-o de zor până am stricat tihna paznicului, care a părut tare uimit că mă vede la așa oră venită la muncă. Vorbe n-avea, că se pierdeau în căscat și-am plecat și eu fuguța pe alee. Parcă nu mai era așa beznă! Apăs pe clanța ușii de la intrarea în cămin și iar stupoare! Ușa era încuiată! Doamneeee, ce vigilent de portar! I-am stricat, firește și tihna lui – după un lung șir de bătăi în geam mi-a deschis! Pretty woman, de unde vii la ora asta?… 🙄 că toate mai vor să le știe portarii ăștia! De la petrecere! l-am dezinformat eu și-am pornit spre cameră cu zâmbetul de zile mari, iscat de aducerea aminte a melodiei ăsteia:

Păi cum să nu zâmbesc, măi? Păi degeaba mi-a zis nenea Portaru’ Pretty woman? 😆 Roșcată sunt, frumoasă mi-s (plus cuminte și dis-de-dimineață acasă – adică devreme tare!) și am un zâmbeeet – ehe! – cât pentru toată săptămâna! 🙂