Arhive etichetă: pedeapsă

Mâine

(… sau Vremea Hatârului…)

Când Față-Fără-Zâmbet a hotărât că este vremea achitării polițelor restante prin Pedeapsa depărtării mi s-a blocat întâi robinetul cuvintelor. Da, era de așteptat, dar întâi am tratat povestea ca pe e o simplă defecțiune. Se mai întâmplase asta în nenumărate rânduri. Am constatat că-n astfel de cazuri doar pe Uff! mă mai pot baza… Mi-am zis că n-are rost să fac valuri și-am zâmbit amar.

Mi-am îndesat mâinile în buzunare și-am așteptat… cumințirea gândurilor Feței-Fără-Zâmbet… înțelegerea și acceptarea măcar tacită a revederii… Până la urmă ce rost are să lipsești de bucurie un suflet de copil? Dintre toate relele închipuite în lumea asta cel mai mare rău e Pedeapsa depărtării! Chiar și pentru adulți…

Ore bune am rămas în așteptare. Apoi am simțit ca o pișcătură pe degetul cel mic. Mereu cei mici sunt mai sensibili – mi-am zis și am tras ușor mâna. De degetul cel mic stătea agățat cuvântul păcat, iar în coada lui era șirag de cuvinte care, de cum s-au văzut scoase la lumină, au murmurat în semn de scuză Încrustează-ne în firele de nisip, Fată dragă, sub formă de Mesaj aparte!

Le-am așezat cu grijă în casetă, cu gând să-l cruț de alte neplăceri pe degetul cel mic și sensibil peste poate… Mâine va fi vremea hatârului promis cuvintelor ce azi se odihnesc printre semne de suspensie. Mâine

Aparte

Desertul

sâmbăta și duminica îmi pot permite să nu fiu matinală… am plăcerea nebună de a ignora ceasul deșteptător și de a lenevi în așternuturi până hăăăăt pe la orele 10,00 sau 11,00 fix trecute! 😀

Astea sunt zilele în care spun ‘neața! cu o bucurie copilarească, indiferent de oră… mi se trage de la prima cafea că, deh, e gândul care-mi acaparează mintea la prima oră de trezire…

De la o vreme, de fiecare dată când îmi savurez cafeaua, îmi amintesc de o afirmație legată de nesimțire. Zicerea i-ar aparține Domnului Profesor Doctor Gheorghe Mencinicopschi – tare-mi mai place omul ăsta pentru dedicația de care a dat dovadă de-a lungul timpului!  Deci… se spune că ești nesimțit dacă consumi tandemul cafea & țigară pe stomacul gol… și am așa… remușcări și sentimentul de ticăloșie – da, da… adică m-au avertizat de etichetă, dar eu tot pe-a mea o țin! Apoi încerc să dreg busuiocul cu ceva cât mai sănătos, pe principiul cui pe cui se scoate! 😉

Azi m-am hotărât să verific – a zis au ba așa ceva? Nu că mi-ar schimba prioritățile, nu țin să trăiesc un veac, dar aș scăpa de locuțiunea impersonală și aș avea clar sursa afirmației… N-am găsit o vorbuliță scrisă negru pe alb încă, dar mi-am promis să nu mă dau bătută – o să verific și Youtube clipuleț cu clipuleț… și dacă n-a zis asta niciodată… caut o pedeapsă pentru persoana de m-a indus în eroare!

În schimb, ca o compensare pentru răbdarea de care am dat dovadă în căutare, am căpătat un… desert.

Poftiți de gustați! De n-o fi pe placul vostru, vă dau voie azi să-mi bateți obrazul… 🙂

Coffee & beans