Arhive etichetă: persuasiune

Jos pălăria!

( de unde se vede utilitatea cursurilor de PR urmate :roll:)

Nu știu ce m-aș face fără prieteni. Sau ce s-ar alege de mine fără cicăleala lor cea de zi cu zi…

Sătul de-atâta liniște –  fix cât să-mi confirme teoria „rău cu rău, dar mai rău e fără rău  – bunul meu prieten V. a găsit de cuviință că e vremea să mă mai tragă un picuț de urechi și să pună cu generozitate sare pe rană. Cu mare drag, altminteri…

N-a scos un cuvințel legat de tăcerea mea cea stăpână peste blog de zile bune. O vorbă să fi spus măcar împotriva-i! Obișnuită cu reproșul ăsta al lui (precum sacul cu peticul :razz:) aveam deja pregătită tirada de argumente.  De data asta i-a scăpat?! mi-am zis, dar constatarea nu mi-a adus ușurare așa cum era firesc, ci doar nedumerire… Și cum mă mai rodea să înțeleg de ce și cum m-a ferit bunul Dumnezeu de-așa bucluc! 😯

Cuvintele-i curgeau calme și egale… și-n spatele lor se oglindeau seninătatea și-un zâmbet cunoscut. Iar pe fundal se-ntrezărea Marea.  Mi-a cântat Marea asta a mea pe tot parcursul convorbirii. Mi-l imaginam stând pe malul Băltoacei sărate și iar am așteptat întrebarea de mă punea în încurcătură. În locul lui Când vii? s-au furișat Am mutat pianul din living în camera alăturată. Oricum doar eu mai șterg praful de pe el. Și am urcat cărțile la etaj. Aaaa, am găsit atunci un dar mai vechi pe care n-am apucat să ți-l mai dau… […] Plus alte vorbe… Răgaz de-aproape-un ceas de cuvinte cuminți, curmate de-ntrebarea   Tu cum mai ești?

Am zis dintr-o suflare Mi-s bine! E început de lună și… știi cum e… […] Iar alte vorbe… tot cuminți…

O conversație de mai mare dragul, ce mai!

Mama ei de capcană! Dărâm regele și recunosc – A dat roade tehnica persuasiunii! Jos pălăria! 😳

Uite-mă scriind! Și recunosc cu drag că am pierdut partida asta de șah. Era și vremea…

Am dor de mare azi mai abidir decât ieri când spuneam că Mi-aș dori să mă trezesc în zori de zi pe plajă, să mă sprijin în coate și să privesc Soarele în ochi printre gene peste nemărginirea apelor cu sclipiri multicolore. N-am mai făcut așa demult… 

Jos pălăria! iar…  😎

P.S. Dacă treceți pe-aici și nu-s pe-acasă, simțiți-vă liberi să luați câte zâmbete poftiți și urarea de Duminică minunată! 😉

Ca să vezi!

Din vreme în vreme, un site pe care îl dau afară pe ușă găsește fereastra deschisă și îmi aruncă știri de-a valma. Zice el că e de datoria lui să afle populația ce mai veste-poveste se întâmplă prin lume…

Așa am pățit un pic mai devreme. Și mi-a picat sub nas o știiiire-bombă! Cică Depeche Mode a refuzat premiul BRIT Awards 2013 pentru întreaga carieră!

Da’ cum așa?! Când toată lumea vânează premii, ei dau cu piciorul? Și m-am pus pe citit… De unde am aflat că supărarea le-a pornit de la faptul că decernarea premiului nu s-ar fi transmis în direct la televiziune. Adică era problemă mare dacă fanii ar fi citit despre bucuria asta de prin ziare sau reviste? Sau de pe internet? Așa mare importanță să dea ei TV-ului? Că mie, de când am aflat despre „minunatele-i beneficii”, mi s-a cam luat de stat prin fața lui! Nu mai vorbesc de dezinformare sau persuasiune…

În fine, m-am dezumflat și am revenit cu picioarele pe pământ. Eu și pretențiile mele… Las de la mine până la urmă! Băieții ăștia cântă bine de ani de zile. În fond, îi ascultam pe vremea când eram în liceu și ani buni după… Uite cum am devenit eu nostalgică!

P.S. Umblă vorba prin târg că pe 15 mai vine Depeche Mode  la București. Pe Arena Națională… S-or pune pe refuzat ceva și pe-acolo? 😀