Arhive etichetă: Pink Floyd

43

( … dacă-i bal, bal să fie! 😛 … )

Ei, asta da treabă… De anul ăsta o să-mi împart surorește aniversarea cu Limba Română… La drept vorbind îmi e dragă și – spre deosebire de parlamentarii de-au aprobat și parafat evenimentul – eu chiar mă feresc s-o sluțesc sau s-o siluiesc. Ba mai sunt și urâcioasă deseori în discuțiile cu unii, că nu o dată am simțit eu nevoia să corectez greșelile de editare ale unora! Pentru că una e ca în grabă să pocești un cuvânt și alta e să nu știi cum se scrie corect, câți de i se folosesc sau unde trebuie să pui cratima. Exact, acel semn care în matematică te sărăcește – vorba unui pitic tare drag mie! Hai, măi, că nu-i atât de greu, pe bune! E chiar simplu, așa grăiesc pe note băieții de la Sectorul 7, într-un mod mai… 😳 Păi da, eu nu mă pot exprima ca ei, că mi-s o doamnă, dar nici să-i cenzurez nu am poftă – faceți-mi, vă rog, hatârul ăsta cadou de ziua mea!

Și gata cu minusurile – trecem la plus, fiindcă azi vreau-nu vreau trebuie să mai adaug un an numărului care atestă de câtă vreme fericesc eu Pământul cu existența-mi neprețuită! Încerc să-mi închipui cum ar arăta planeta fără mine și zău dacă nu i-ar fi știrbit farmecul de n-aș fi Eu – cea care sfidează gravitația! 😀

Păi cine ar mai despica firul în 444? Cine ar mai incomoda oamenii (a se citi bărbații, fie! 🙄 ) cu enervantul, prea des folositul de ce? Cine ar mai ilustra cu atâta măiestrie celebrul laudă prostul și dă-i de muncă? Cine ar mai lupta pentru cauze pierdute? Că Don Quijote-i dus demult, iar Sisif îi deja legendă… 😐 Oricum aș întoarce-o, oricâte analize Swot aș face, trebuie să recunosc (fără pic de modestie) că sunt o binecuvântare pentru omenire. Adică mi-s oportunitate numai prin simpla existență pentru muuultă lume și amenințare pentru doar trei sau patru persoane! Sunt deci o adevărată minune inofensivă! 😎

Ei, dar ca orice minune care se respectă știu că n-o să durez veșnic! Încă nu m-am hotărât dacă să mă bucur au ba de chestia asta… mai am vreme să reflectez până la anul! Sau după cea de-a doua cafea a faimoasei mele dimineți, când voi reveni cu tot cu zâmbet, că n-am de ales! Până atunci vă las o melodie de suflet în dar, că nu-i de ocolit… 😉

Sâmbătă frumoasă, dragilor! 🙂

The Perfect Song

Nu e plăcut să te guverneze în același timp Lenea și Somnul… e chiar supărător!

Toate sunt trecătoare pe lumea asta – mi-am zis eu în semn de consolare pe la prânz și am așteptat liniștită să îmi treacă… la urma urmei cât poate să dureze?

… 😀 …

Ei, da! Uite că au rezistat… zi mai neproductivă decât asta nu știu dacă am mai avut… o spun cu părere de rău, gândindu-mă că totuși până să îmi beau cafeaua de ora 9,00 aveam planuri mărețe pentru azi (nu le enumăr că ar fi inutil, frustrant, jenant, etc…).

E obositor să fii leneș… e deranjant să fii somnoros… dacă te lași dus de val, e de rău!

N-am stat cu mâinile în sân, am căutat soluții pentru anihilarea stărilor dăunătoare (pe cuvânt!):

1. Cică scapi de lene prin 7 metode. Ar mai fi de luat în seamă și opinia lui Cristi Pavel. Or fi poate ajutătoare metodele astea altcuiva… starea nu mi s-a îmbunătățit cu nimic, ba din contră – am căscat și mai abidir ca după o luuuuungă și obositoare zi de muncă fizică…

2. La partea cu somnul, părerile sunt împărțite. Văd că e boală destul de grea, de vreme ce n forumuri dezbat problema. Am optat până la urmă pentru ușoara epuizare și m-am resemnat, n-are rost să mai caut… Starea e clar trecătoare, pot să sacrific până la urmă o zi!

M-am îndopat cu iaurt și fructe, am bântuit pe net… Și ca să anihilez remușcările mi-am luat doza de indiferență. 🙂

P.S. Revăzându-l pe Bob Geldof mi s-a făcut dor să văd The Wall… și mi-am zis că ar fi vremea să mai ascult un pic de Pink Floyd… parcă nu-mi mai e așa de lene! 😉