Arhive etichetă: poezie

Sunny day

Însorită la pătrat… și la propriu, și la figurat! 🙂

Asta da victorie! Am urnit-o de-acasă spre București pe încăpățânata de fiică-mea!

Am plecat, mămicuțo! :*

Ooooo… știu mood-ul care a inspirat sms-ul ăsta. E cel de toane bune. Și m-a binedispus și pe mine instant.

Mămicuțo preceda mereu întrebarea & rugăminte Îmi mai spui poezia o dată? Te roooog! Versurile astea erau un deliciu, păcat că nu pot reda intonația… 🙂

Ce se-aude în copac?

Oare-i scrâșnet de gândac

Sau vreo carie ce-acuși

Face-n scoarță rumeguș?

I-auzi… Troosc! și-apoi din nou

Troooooosc! prelung ca un ecou…

Când e vremea rea afară,

În bogata ei cămară,

Numa-n fustă și-n papuci

Veverița sparge nuci…

Un fel de reflexul lui Pavlov m-a-ndemnat să o scriu… știu că trebuie să mai treacă ani buni până o să am bucuria să o și recit așa cum îmi place… sau poate, cine știe de unde sare iepurele și scurtez termenul?! 😉

P.S. Până azi nu mi-am pus întrebarea Cine a scris poezia asta?. Dar cum mare-i grădina netului și Google atoateștiutor, am găsit și autorul – Stelian Filip.

 

Andrei Pavel

De la primul click păşeşti într-un spaţiu deosebit. Altceva!

Improvizează şi cucereşte!

Un univers complex, de te întrebi cu ce o fi fermecat ursitoarele de l-au înzestrat cu atât de multe talente?!

Şi te uimeşte volumul lucrărilor… diversitatea lor…

E o lume frumoasă, care te face să uiţi de urâciunea din exterior. Care îţi dă speranţa că încă nu e totul pierdut. Că încă nu s-au spus toate cuvintele!

Cuvinte care mie îmi cam lipsesc, aşa că îi acord spaţiul pentru propria prezentare… 🙂

Andrei Pavel – Hai să facem cunoştinţă!