Arhive etichetă: reclamă

(F)apt di(?)vers (?)

( … între bucătărie și birou… I don't know )

Mi-am aruncat fugar privirea pe fereastră în prag de apus

am zâmbit unei amintiri

și mi-am spus

Decât din nou, mai bine rămân în birou! 😳

Ce ți-i și cu reclamele astea?! 😆

P.S. Nah, că nu-mi iese la socoteală – cum pisici poți verifica produsul zugrav înainte de a-l plăti la livrarea prin curier?! 🙄

Asul de Treflă

S.O.S.! Numai la amintirea expresiei tipului la vederea sulului de hârtie afișat pe ecranul tabletei mă bușește râsul, de intră oamenii din preajmă la idei și dau bir cu fugiții în căutarea unei oglinzi… Până să le explic eu ce și cum, duși sunt! 🙄

Și mi-i imposibil să nu-mi amintesc reclama asta, că noile firme pentru care lucrez distribuie Hârtie Igienică! N modele! 😐

Și n-o să zic prea multe, c-aș strica tot farmecul povestioarei de mai sus. Am ales varianta en francaise – sună mai fain parcă finalul… 😉

Eu văd așa – El, capul familiei, a urmat îndemnul Cumpără tableta asta, e top of the top! Ia uite câte știe să facă Minunea! Cumpără! 👿 Ăsta tre’ să fie rezultatul emancipării lui Adam – de data asta se pare că Eva a fost mai cumpătată și nu a mușcat Mărul…

Și mai e și asta… De sâmbătă nu-mi dă pace o dilemă – Cine o fi scos asul din mânecă? O femeie? Un bărbat cu suflet de femeie? 😕 La prima vedere aș paria pe varianta O femeie, cu siguranță! Doar că imediat apare dubiul Hmm, dar dacă e o cacealma? Dacă ideea reclamei îi aparține unui EL?!? 🙄

Tare mi-ar plăcea să aflu… să știu și eu cui trebuie să-i mulțumesc pentru zâmbetul desenat pe fețișoara Bursucelului?! 🙂

Germanos…

„Știu că zilele frumoase sunt pe terminate… și mai știu că o să tânjesc după ele, dar… nu pentru asta am venit eu aici. ”

Eeee… cam așa suna un refuz elegant în fața unei invitații la o plimbare în Herăstrău. Eu încă am de lucru. Bolovanul lui Sisif e din nou la poalele muntelui și își așteaptă urcușul. Teoretic ar putea aștepta. Practic… n-a fost deloc o minciună că nu pentru plimbare sunt eu aici.

„O sa fac o plimbare până în Herăstrău, pisoi, dar azi mă duc singur!”

Pisooooi ?!?!?

Mi-am frământat mintea ore întregi… De ce apelativul ăsta?!? De unde naiba știe? Sau… ce știe?!

Am lucrat cu pauze de gândire. Cu poticneli. Cu fraza revenind enervant de des în gând..

Și la final am aflat că de fapt era de vină doar… reclama de la Germanos! 🙂


(Altă lecție… 😉 )