Arhive etichetă: reduceri

Jurnalul unei femei simple – 9

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 22.11.2013 ora 23:55

Afară … era rece și noapte. Și-o tentativă de ceață care m-a băgat în derută – puteam să bag mâna în foc că neonul, ecranul calculatorului, interfața Saga și cifrele alea mici-mici din extrasele de cont de la Trezorerie s-au cam prins să mă lipsească de acuitatea vizuală. M-am liniștit acum – văd bine! Sau încă mai văd.  Dar tot nu-mi dă pace o întrebare – Statul ăsta chiar încearcă să ne ia ochii cu economia pe care-o face la hârtie și toner, de parcă noi n-am vedea ce risipă strălucește prin ograda lui altminteri?! 🙄

Mă gândesc … că unii au tot dreptul să gândească despre mine că n-am toate țiglele pe casă. Doar eu le dau apă la moară – îi sperii cu ora la care plec din birou, cu felul în care găsesc de cuviință să relaționez cu fii-mea… Încă mai există persoane care mă întreabă Sigur e fata ta?!? de parcă m-ar crede pusă pe șotii înadins. Ei, nu că n-aș face fel de fel de chestii care mă amuză și care-s băgătoare în ceață pentru ăi de nu mă cunosc cât de cât, dar despre lucrurile serioase nu glumesc. Nu prea des… Dar mai apar momente… așa ca în seara asta când i-am spus paznicului de-mi veghează biroul că bărbatul meu e fugit în lume, hăăăt peste ocean, sătul să mă vadă ajungând în crucea nopții acasă de la serviciu. Și că încerc pe cât pot să remediez situația… Uite e abia 21,20, nu-i foarte târziu, nu?! Avea omul o privireeee, de chicotesc și-acum! Sper să nu mă mai întrebe de altele data viitoare… don't tell anyone

Din locurile de unde învățăm … astăzi o să scriu despre cărți. Oamenii așa știu – cărțile sunt o sănătoasă sursă de învățătură! Și pe principiul ăsta cumpără, să-și îmbogățească cunoștințele… Sau să și le consolideze. Doar că unii intră prea adânc în problemă, zău! Uite, de ce-ai cumpăra de exemplu Bărbații sunt niște porci ?!? Azi a cumpărat-o una din colegele mele… uite de-asta… 😉

Sunt recunoscătoare pentru … că nu mă dau în vânt după reduceri. Nu spun că n-aș fi atentă la prețuri – spun doar că n-aș rezista bulucelii. Nu-mi place neam înghesuiala, nu-mi plac cozile interminabile… Așa că n-o să îngreunez traficul pe site-uri și nici prin magazine n-o să înghesui pe nimeni, doar pentru că – ne place au ba – Black Friday se reduce la îndemnul Cumpără!!! 👿

Din bucătărie I don't wanna see

Cu ce sunt îmbrăcată … prosop maaare și alb – un bumbac pe care mi l-am dorit așa de tare peste zi… nu-s îmbrăcată, mai repede aș putea spune înfășurată!  Și iar mi se plimbă obsesiv prin minte întrebarea Bre, chiar face haina pe om? 😕

Citesc … tăt cărtișica a de urmează să vadă într-un viitor oarecum apropiat lumina tiparului… Sper să-i citesc eu finalul înainte de-a da ea binețe tiparului… Că iar mi-am amintit cum m-a necăjit scornitorul cărtișicii! 😛

Ceea ce aștept (sper) … am reflectat îndelung la o anumită probabilitate de a face haz de necaz… sper să nu se adeverească spusa gura păcătosului adevăr grăiește 😳

Ce mai meșteresc … (p)referatele mele – minunății, nu alta! Ar trebui să fac și eu o cărtișică din dânsele, dragele de ele! 😆

Ascult … Underneath your clothes – asta-mi cântă acum Shakira, prinsă-n playlist-ul radio swiss pop. 😉

Unul dintre lucrurile mele preferate … uite, vă zic, dar să nu râdeți, da? Îmi place să muncesc. Și-mi mai place și apa. Mult de tot! Sper ca într-o viață viitoare să mă cadorisească Doamne-Doamne cu meseria de Salvamar. În viața asta n-am așa pretenții, că nu mi-s îndeajuns de zdravănă. Mă refer, firește, de constituția fizică. Să nu isc altfel de dubii iar… whistling

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … iar n-am… Ce rost ar avea să-mi fac planuri doar de dragul de a nu le respecta? Mai bine bifez Surpriza! 🙂

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Și pentru că mâine azi este aniversarea unui om cu adevărat deosebit, spun întâi aici

La mulți ani, M! party

Mulți și frumoși… mulți și cu mai mult zâmbet!  🙂

Mum & Me

… am pe birou, în dreapta – adică la loc de cinste – o poză din august 2010. Spre deosebire de muulte alte lucruri, îmi amintesc perfect cum și când a rămas imortalizat momentul respectiv – Paris… Notre-Dame… Sena… Îmi place că e în sepia. Îmi place că Ale îmi zâmbește de fiecare dată când arunc câte o privire fugitivă către ea…

Am căzut în butoiul cu melancolie, recunosc! Deh… mi-a plecat copilul…

Am revenit la rutina de zi cu zi și constat cu stupoare că-mi lipsește cicăleala fiică-mii. Ciudat… la noi rolurile sunt, pare-se, inversate, dar de vreme ce mi-am dorit copil cu personalitate, îndur cu stoicismul de rigoare – până la un punct, e drept…

La o simplă recapitulare, asta a fost săptămâna schimbărilor de obiceiuri

E ceva vreme de când nu am mai împărțit aceeași cameră cu Ale, iar acum m-a cam copleșit asta. În calitate de gazdă a trebuit să fac concesii peste concesii – deci am împărțit surorește pernele și patul, am cedat accesul la internet exact când și-a dorit asta, am exersat adormitul în liniște – fără coloana sonoră a TV-ului, am socializat cu vecinii și colegii de serviciu – erau ei amabili și înainte, dar acum s-au întrecut în politețuri că, deh, am fată cu ochi superbi (cumpărați de la reduceri – vorba ei 😀 )… Recunosc că abia-abia m-am încăput în piele! Pe de altă parte am înghițit și criticile de genul iar ai slăbit! sau muncești prea mult!Am ripostat eu joi abia, ce-i drept… era inevitabil să nu ne și ciondănim un pic, că prea se comporta de parcă eu eram copilul… dar, una peste alta, admit că pe undeva are un pic de dreptate. Doar un pic…

Vineri am realizat că îi este dor de Otto… se simte responsabilă pentru el și își face griji. Dacă mă gândesc bine – nu exagerez – e ca și copilul ei… Am avut senzația că o pierd în favoarea lui și l-am invidiat un pic…

Acum – clar îmi lipsește! Fac ce fac și privesc spre locul de pat pe care și-l alesese pentru citit Lev Tolstoi. A fost atât de încântată când și-a luat Anna Karenina de la biblioteca școlii! Și atât de fericită că n-are termen limită de returnare… știu că o va citi de trei ori până să o înapoieze. Atunci voi trâmbița iar de bucurie îmi vine fata în vizită!

Până la urmă, merită orice compromis un eveniment de genul ăsta… 🙂