Arhive etichetă: regulă

Lent(Oare)?

No offenceCică o dată pe an baba nu are voie să se pieptene, chiar dacă țara arde! Chestia asta am concluzionat-o după ce m-a pus mama la curent (via telefon) cu ce am voie și ce nu trebuie să fac azi. Adică de Sfântul Andrei… d'oh

Chestia anapoda e că eu – neinițiată, deh – apucasem deja să fac câteva trebușoare uzuale, c-așa socoteam eu că e firesc. La o adică tot de la mama știam că dimineața – sau, mă rog, momentul în care binevoiești a te trezi din somnul de odihnă sau din ăl de frumusețe rolling eyes – trebuie să te speli frumușel cu apă rece pe față, să-ți periezi dinții și să te piepteni. Niciodată nu mi-a permis abaterea de la regulă, ba mai mult, îmi amintesc că era o vreme în care zilnic – da’ zilnic! – Bună dimineața! era urmată de Te-ai spălat pe ochi? Dar pe dinți? Ia mai dă tu cu peria prin păr, că nu-mi place deloc cum îți stă ciuful! Și uite, chiar dacă totul era însoțit de zâmbetul de la final, eu tot ca pe-o teroare a regulii resimțeam întâmpinarea aceea grijulie. Promptă mai era pe-atunci… daydreaming

Mai devreme era gata-gata s-o bănuiesc pe biata mama de lentoare în reacții. Păi la ce bun să-mi spună azi să nu... după ce am făptuit deja nepermisul? Asta doar așa, ca să m-apuce remușcările și să am eu motiv de-ngrijorare? Oricât de lipsită de obediență mi-s eu, tot știu că nu e bine deloc să te pui rău cu superiorii. Că deh, de sus – având perspectiva în toată splendoarea ei – vezi mai bine lucrurile, bașca mai ai și puterea să dispui cumva discreționar taxarea nesupușeniei. Apoi, una e să mă pedepsească pe mine și alta e s-o năpăstuiască pe fii-mea. Că până să duc eu învățătura mai departe, înfăptuise și ea nelegiuirea de a-și mătura casa! Azi! Tocmai azi! Că nu se uitase la televizor să afle rânduiala zilei… I don't wanna see Că logica nemăturatului și nepieptănatului nuuuumai bunul și sfântul Andrei o știe. Sau ăl de le-o fi născocit și-mprăștiat pe la TV… I don't know

Acu’… nu-ș ce să zic… O cred pe mama când îmi spune că pe vremea când încă trăia bunica nu s-a pomenit ca în ziua asta oamenii să umble ciufuliți. Am clătinat din cap a înțelegere și aprobare la fel cum am făcut-o când am citit despre una din întrebările legate de deficitul fondului de pensii, că tare mi-ar plăcea să scap de scepticism și să am siguranța că măcar pe mine m-o scăpa Sfântu’ Andrei de lentoare, să am vreme să-mi pun prompt la curent nepoții cu rânduielile din ziulicile pe care bunicul – om harnic și ironic din fire – le definea a fi bucuria puturosului. it wasn't me

În fine… dacă mi se-ntâmplă vreo boacănă din cauza măturatului și pieptănatului de azi, asta e… o să trag până la urmă ponoasele, că doar eu mi-s di vină! Dar mi-s curioasă, zău! A mai auzit careva de-așa ceva? E vreunul care nu s-a pieptănat în cunoștință de cauză azi, exceptându-i – firește! – pe fericiții și inspirații beneficiari ai tunsorii zero?! confused

Jurnalul unei femei simple – 17

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 28.02.2014 ora 23:48

Afară … mai e un picuț și-i miez de noapte. Jurnalul ăsta parcă trebuia scris vinerea? Am uitat regula… 😳

Mă gândesc … că azi am fost la 3 uși distanță de-al meu șef și totuși nu ne-am văzut. Aaaa, nu plâng pentru asta… doar mă gândesc că putem trăi în aceeași vecinătate și totuși putem să nu ne intersectâm privirile sau replicile… don't tell anyone

Sunt recunoscătoare pentru … că parțial numai ce mi-am revenit dintr-o chestie tare urâcioasă. Și pentru că nu știu ce mă așteaptă în viitorul apropiat… 🙄

Din bucătărie … au răsunat râsetele vecinilor. Aha! Încă un pic și pot organiza Master Chef. Chiar Mister Chef! 😆

Cu ce sunt îmbrăcată … blugi, bluză neagră muuult peste talie – ușor decoltată, cât să se vadă nelipsitul meu lănțișor de argint și pandantivul ce seamănă cu 2 fine verighete de nepurtat. Mâna dreaptă poartă cu respect Inelul de argint cu sidef (ăl de-aduce cu o verighetă) și Brățara din coral și safir. În picioare – șosete negre și papuci asortați cu blugii, adică bleu … Mdea, ce-or fi căutând Papucii în tabloul ăsta? d'oh

Citesc … ce-am scris mai devreme și parcă aș șterge un paragraf-două. Dar ce farmec ar avea reeditarea? whistling

Ceea ce aștept (sper) … să treacă săptămâna mai repede, să-mi revin complet, să… Mai bine doar aștept! 😐

Ce mai meșterescpermutări de n luate câte k în încercarea de a face loc pe noptieră tuturor chestiilor mai nou trebuincioase – curat canon! Doar Cioran rămâne încă la locul lui! 🙂  

Ascult … Alicia Keys – Fallin’. Asta e – chiar îmi place! thumbs up

Unul dintre lucrurile mele preferate … să fiu Eu. Să nu fiu constrânsă de nimic. Să mă pot simți în apele mele. Să zâmbesc… 🙂

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … ar fi o cafea de onorat. Dar mai bine fără planuri, că tare mi-e că iar se duc toate pe apa sâmbetei… Răbdarea ar fi de preferat de data asta! no talking

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Miros așa a curat Ghioceii… și parcă-și răsfiră petalele într-o sfioasă îmbrățișare de Primăvară… big hug

Excepția…

Știu că trecerea anilor schimbă oameni și sentimente. S-au făcut n statistici pe tema asta. S-au emis teorii cu carul. Iar despre excepții s-a afirmat întotdeauna că există tocmai ca să întărească regulile…

Iubesc excepțiile. Chestiile diferite de ordinar, de clasica rutină, de eternul tipar.

Iubesc surprizele plăcute. Schimbările în bine mă fac să privesc oamenii cu alți ochi, să las scepticismul la o parte. Să las în urmă amintirile urâte. Asta nu presupune să le uit, ci doar să suprapun peste ele pe cele frumoase. Uitarea ar lăsa cale liberă repetiției și nu mai e loc de așa ceva.

Iubesc să văd că nu ai uitat ce nu îmi place.

Iubesc încăpățânarea cea nouă cu care îți pledezi cauza. Și consecvența în a-mi aminti că dacă zâmbesc e soare, chiar dacă plouă!

Iubesc că-mi apreciezi prietenia și că-mi respecți principiile, că nu-mi contești deciziile, oricare ar fi ele.

Iubesc că în sfârșit mă înțelegi…

Prima bilă albă după nu mai știu câți ani de gafe… asta da realizare! 🙂