Arhive etichetă: relaxare

Nou(ă)

Mânată de rugămintea fiică-mii, anul trecut am fugit de-acasă, așa că Anul Nou m-a prins la înălțime, cu avantajul apropierii de nori cu nouă etaje… party

Mai devreme, la ceas de relaxare în cada mare cât pentru o balenă, gândeam la dezavantaj. Uite, am nostalgia pierderii unui obicei – bucurie a copiilor. Am dor de mânuțe care țin strâns de capătul unei sorcove decorate în culori de curcubeu. Dor de glasuri cristaline care pocesc pline de voioșie Sorcova. Am tot așteptat să-mi bată la ușă colindătorii. În van. În lumea asta cu pretenții de… civilizată, în care accesul în clădiri se face pe baza cartelei, nu mai au liberă trecere piticeii ca în vremurile de demult… daydreaming

Nu știu cu siguranță ce va aduce cu sine 2015. Îl văd ca pe un drum care cotește spre un nu-știu-unde pe care un neinițiat abia de-l poate intui. Știu doar că îl doresc drum curat. Drum pe care să poți păși în voie, bucurându-te de tot ceea ce te înconjoară.           Drum pe care zâmbetul să se simtă la el acasă… happy

Nou

În prag de an nou îmi doresc să vă fie 2015 bun și curat, să vă păstreze sufletul cald și tânăr. Și să vă fie împlinire!       Cu drag big hug

Tic-Tac… (2 în 1)

Ar mai fi 20 de zile… unii ar zice răgaz suficient! Dar tot nu mă liniștește deloc asta…

Tic-tac… Tic-tac…

Urăsc ceasurile și termenele-limită! Sunt strâns legate între ele… E curată constrângere…

Apoi vremea… Mohorâtă. Ternă. Uite – preferam verde în jur! Închid ochii și încerc implementarea unui sfat – Dorește-ți!

Pe cuvânt că îmi doresc! Tare-tare! Probabil dorința e anacronică… Și ar trebui să mă mulțumesc cu un spin, eventual. 😀

spin

La drept vorbind, azi a fost ziua substitutelor… N-aveam de gând să scriu, așa că am împrumutat o mică parte din gândurile și imaginile celorlalți – trebuia cumva să compensez nevoia mea de culoare, nu?

Așa cum am înlocuit un fir de bumbac cu o sfoară – doar pentru relaxare! Pentru că tare mi-e că munca începută acum îmi va fi recompensată cu o confiscare. Ciudat e că nu mi-ar păsa…

Mi-ar părea rău doar de timpul furat azi din cele 20 de zile de răgaz. Așa am făcut pauza. Cu gândul că mi-ar fi prins bine un drum până la celălalt acasă. Aș fi avut toate cele necesare pentru bombonicile de martie… 🙂

La Trinite-sur-mer

Recunosc, îmi place să hoinăresc mai nou! Înainte abia-abia mă urneai din fața biroului, de lângă dosare. Acum am cam prins gustul plimbării și deh, în compensație, merg în vizită măcar virtual… un fel de ignore aplicat din vreme în vreme situațiilor și rapoartelor. Semn de înțelepciune?!? Aș vrea eu… 😀

Azi m-am relaxat preț de câteva minute într-un parc superb… Suficient într-atât încât să-mi amintească de un altul, pe care luni la rând l-am bătut la picior. Uneori cu o carte în rucsac, alteori cu aparatul foto luat fix înainte de a ieși din casă…

Daaa, am și poze chiar! mi-am zis și am hotărât că le pot scoate la iveală…

Când vine vorba de fișierele legate de muncă, pot spune cu mâna pe inimă că știu să le găsesc instant, fără să bâjbâi. Partea aiurea – jenantă chiar – e că la capitolul Poze nu mai e așa de simplu… Am orbecăit printre Poze, Poze de sortat, Sortează, Ultime… Am obosit căutând, m-am enervat, m-am bodogănit… Trec pe To Do List curățenie generală la capitolul imaginiMea culpa!

În schimb, am găsit altceva! Câteva poze rătăcite, făcute pe fugă – mi-amintesc foarte bine graba de atunci, venea ploaia! Pe drumul de întoarcere de la Carnac spre Saint Cloud ne oprisem să vedem plaja de la… uite că nu-mi mai aminteam numele, așa că am pornit din nou în drumeție pe net…

Mulțumesc iar, Google! … de la Trinite-sur-mer… 🙂

Short-term memory loss

Hmmm… nu știu dacă trebuie să râd sau să plâng… am mai întâlnit atitudinea asta matură, am mai auzit discursul legat de impactul negativ al muncii când vine vorba de viața personală… acum îmi sună doar ca un simplu clișeu. Am tăcut nu pentru că m-ai impresionat, ci pentru că am avut iar acel deja-vu… Și pentru că mi s-au terminat și cuvintele. Era firesc să închid. Nu au lipsit apoi mustrările de conștiință, așa că îți scriu…

Am simțit nevoia să mă reapuc de muncă. Paradoxal, dar asta mă relaxează… Pentru o vreme îmi ocupă mintea cu altceva. E ca și cum s-ar goli cumva memoria, măcar pentru scurtă durată. Uneori îmi place asta. Alteori mi-e teamă să nu uit… E o stare controversată pe care nu pot și nu vreau încă să o disec. Posibil altădată, când îi va veni vremea.

Short-term memory loss…

Nu știu dacă ți-am vorbit vreodată de Memento. L-am găsit întâmplător… M-a surprins, poate pentru că am avut inspirația să nu citesc nici o recenzie despre el. Așa și-a păstrat toată sarea și piperul. E un film mai altfel

Dream

P.S. 1 Am scris, după cum vezi… Acum nu te mai poți plânge! 😀

P.S. 2 Dacă tot ai citit, trage cu ochiul și aicijust in case … 😉