Arhive etichetă: revelație

Me & Starbucks

LocațieȘtii? Cafeaua ta e mai bună decât cea de la Starbucks. Așa-mi zicea azi în mașină al meu bărbat. Unii – ăia mai răutăcioși circumspecți – ar înclina să spună că e simplă perială! Da’ io refuz să cred așa ceva… 🙄

Apoi am ajuns la Target, am intrat și ne-am luat câte o cafea. De la Starbucks. Din obișnuință. Fără alte intenții, cum ar fi de exemplu cea de… 💡 verificare.

La drept vorbind, cine sunt eu să bag bețe în roatele unui ditamai brand?! 😕

P.S. Azi aș fi putut scrie Jurnalul ăla de Femeie Simplă. Așa mi-am spus eu mai devreme. Mai ales că acum pot spune că scriu din Bucătărie, păzind Cratița care bolborosește pe limba ei nu-ș ce. De care nu-mi prea pasă ce și cum zice. Ultimul cuvânt tot eu îl am de spus doar! 😉

Dar n-am avut stare să-l scriu. Poate și pentru că, în așteptarea rezultatului final, am avut brusc revelația că de-acum încolo de-aici o să vă cam salut… 🙂

Re(ve)lație

Prin 2007 un Cineva exasperat de cereri care se băteau cap în cap – rezonabile precum nuca în perete 🙄 – îmi trimitea via messenger un videoclip care trebuia să-mi atragă atenția asupra stării de fapt. Și chiar de eram între ciocan și nicovală – în aceeași ceață, că nu-i de colo să lucrezi cu un informatician – videoclipul ăsta tot mi-a smuls mai mult decât un zâmbet… 🙂

Ce-i drept, până anul ăsta Bunul n-a vrut neam să mă lase să văd și eu un Pom care face ciori. Până-ntr-o bună zi când n-am avut de lucru și mi-am aruncat privirea pe fereastră… 😯 Și l-am văzut de la depărtare în toată splendoarea! Plin de ciori, plin-plin de ziceai că încă un pic și-i la pământ! Și nu era doar unul… hypnotised

Bizar sentiment…

Acum îmi repet în gând că fiecare lucru își are vremea lui. Că azi va fi soare și că pot spera să nu mai văd rămurică de Pom care face ciori până la anul ce vine. Așa că – luni fiind – dau griul la o parte și pun o fărâmă de curcubeu. Să-nceapă săptămâna cu un zâmbet! 🙂

Jurnalul unei femei simple – 11

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 08.12.2013 ora 03:23

Afară … din sursă sigură spun că e friiig! Am cam înghețat azi, ba în parcarea de la Carrefour – de data asta ăl din Chitila – ba la întoarcerea acasă. Luna… pe cerul clar-clar părea o unghiuță. Am înghețat admirând-o, dar a meritat! 😉

Mă gândesc … că ar trebui să nu mă mai gândesc la multe lucruri. Poate așa mi-ar fi mai simplu. Poate… N-am siguranța că aș fi mai liniștită însă. Și mă mai gândesc la faptul că toaaată viața mi-am cam bătut cuie în talpă gândind. Pentru un cineva care tooot gândește și despică firul în 444 ar trebui să mă simt înțeleaptă. Gândesc totuși că nu-s… altminteri nu m-aș avânta să dau replica, indiferent de urmări… ufff, tre să mă mai gândesc și la asta?! 😕

Din locurile de unde învățăm … buuun, hai să vorbesc azi de practică. Că nimic n-are un impact mai puternic decât izbitul capului de pragul ăl de sus… Printre perdeaua de stele verzi vine Revelația! Și ce de concluzii mai traaagi, ehe! Că nu degeaba se zice Tot pățitu-i priceput!, nu? 🙄

Sunt recunoscătoare pentru …că mai nou iar e încântată fiică-mea că nu-s o mamă ca toate celelalte. Și că nu o mai enervează când lumea mai repede înclină să creadă că-s soră-sa mai mare. Acum, sincer, nu știu în ce măsură o fi de-adevăratelea și mândră de mine, dar tot e ceva că nu-mi mai cere să mă înregimentez în formația mamelor tradiționale. Nu de alta, dar nu mi-a ieșit niciodată asta și chiar era frustrantă revendicarea. 😳

Din bucătărie … mmmm, mi-am văzut dorința împlinită. Plus mirosit! Mi-era dor de somon cu miere și muștar Dijon. La cuptor… Nu zic mai mult, că-mi bat iar cuie în talpă! don't tell anyone

Cu ce sunt îmbrăcată … peste… am tras un pulover roșu, să mă protejeze el de aerul rece de-mi vine prin fereastra deschisă. Exact, scriu și fumez! whistling

Citesc Fumatul poate să ucidă! Asta scrie pe pachetul meu de Rothmans… Mă-ntreb când va scrie pe sticlele de băutură Alcoolul poate să ucidă! ? Sau pe ambalajele alimentelor bogat împănate cu E-uri care mai de care mai ucigătoare? Și-mi zic Bine că au avut decența să scrie doar pe pachetele de țigări mesajul. Altminteri dădea serios paranoia în populație!  alien

Ceea ce aștept (sper) … să am vreme și starea necesară să scriu Prefața cărtișicii… Am promis și-i datorie curată! Și mai sper să trec cu bine de ziua de Luni. Vineri n-am tăcut deloc când noul manager mi-a demonstrat că nu prea știe cum merg treburile în firmele pe care le administrează în scurtele ore când își face apariția pe la birou. Și – pisici! – mi-am ieșit din fire și i-am răspuns, că prea emitea pretenții nefondate. Și-am zis cu voce tare ceea ce alții probabil doar mormăiau în barbă. Mdea… posibil să mă coste asta, nu? d'oh

Ce mai meșteresc … o să-mi pregătesc camera de sărbători… așa, pentru orice eventualitate… Fac niște fulgi de nea, un fel de steluțe albe. Mi-amintesc că-ntr-un an am făcut așa ceva pentru birou… le-a prins vara lipite de geam… apoi toamna… 😆

AscultI remember years ago someone told me i should take caution when it comes to love… Impossible – James Arthur.  Bonus – Wake me up via Avicii. 🙂

Unul dintre lucrurile mele preferate … să privesc ninsoarea de la fereastră. Mă fascinează dansul haotic al fulgilor… mi-aș lipi și-acum nasul de geam fix ca-n copilărie, dar… Mda, îmi amintesc uneori că nu-i pot permite copilului din mine să-și facă nestingherit toate poftele. Nu-i corect, știu… 😳

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … o să-mi petrec timpul rămas cu fii-mea, că iar pleacă la Tulcea… Iar îi e dor de Otto al ei. Și cred că și purcelului de ea. Pot să spun că mă simt cumva vinovată față de el – știu că îi e bine unde este acum, dar la fel de bine știu că îi lipsește Ale a lui. E greu să mă împac cu gândul ăsta… 😐

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Tare mi-a mai plăcut peisajul ăsta… Și cum n-am reușit neam să descarc poza originală, i-am făcut un screenshot, am decupat-o apoi și gata! Dar tot mă frământă întrebarea De ce de la o vreme nu mai pot descărca unele poze primite pe e-mail? Acum ce bâzdâci o mai avea Yahoo Mail ăsta al meu? 😕

În fine… Să vă fie duminica plină de bucurie și zâmbet! big hug

Revelație

(numai bună pentru o Luni Dimineață! :wink:)

Nu știu cum e la voi, dar pe mine tare mă mai inspiră Apa… Mai ales Apa de la Duș! Îmi dă ba idei din cele mai năstrușnice, de mă bușește râsul și umplu de veselie Baia, ba soluții salvatoare pentru situații ce altminteri îmi păreau Clar fără ieșire!, ba revelații extraordinare! 😎

Week-end-ul ăsta am fost puțintel confuză și-un picuț posomorâtă. Eh, se mai întâmplă și pe la case mai mari, stați liniștiți! Cel mai rău a fost duminică dimineață la trezire. Vânătaia de la genunchiul stâng striga Doareee! Julitura de pe gamba dreaptă m-a atenționat că am deranjat-o când am atins-o de cearceaf, iar umărul drept cârcotea că se vrea masat… Prea multe deodată! Am gândit o clipă să dau în scris explicația cerută pentru neprezentarea la mare, dar mi-am zis că asta n-o să mă scape de blestemul ce se abătuse pe căpșorul meu cel nevinovat altminteri. Așa că am preferat să derulez în minte de unde-mi pornise necazul… 😐

Vineri pe la amiază m-a necăjit Biroul.  El a fost primul. Cred că de necaz că-l părăsesc pentru mai mult de două zile a găsit de cuviință să-mi lase plocon o julitură. Cadou admirat pe-ndelete acasă, când am decis că toți, dar toți blugii mei trebuie să intre la apă. Și ca să nu se certe între ei am hotărât să îi amestec printre draperii. Buuun! Am eliberat eu toate cele de pe Măsuța pe care tronează laptopul și alte cele trebuitoare la nevoie și am luat-o drept ajutor de nădejde la coborâtul draperiilor. Ce-o fi fost în mintea ei eu n-am de unde să știu! La prima coborâre a stat cuminte, dar la a doua… ei, mi-am zis că poate nu i-o fi plăcut călcătura mea, că mi-a prins genunchiul drept pe lateral și mi-a lăsat mândrețe de vânătaie. Și nu mai zic cum m-a duruuuut! Cine să bănuiască o Măsuță atât de mică de-o răutate așa de mare?! 🙄

Colac peste pupăză, m-a apucat hărnicia! Am făcut curat, dar nu se făcea să umblu noaptea teleleu prin curtea căminului, să-mi aud alte cele! Așa că am dus sacul cu gunoi sâmbătă dimineață imediat ce-am făcut ochi… Ufff, mi-am zis că nu m-o vedea nimeni, că n-o sări în ochi nici vânătaia de se colora, nici julitura ce se conturase în dreptunghi de 2/1 cm. Da de unde! Cum am dat binețe portarului, cum a căscat ochii la ele, de parcă aveau magnet… De la fotbal mi se trag! 😀 i-am zis și am ieșit în trombă. Portarii ăștia pe toate vor să le știe! De parcă n-ar fi putut și el să admire florile de pe rochia mea cea roșie de casă… 😐

Cum mi s-au uscat blugii, cum m-am pregătit de ducă! Eram deja presată de fiică-mea, care mă sunase de două ori să mă întrebe Ai ajuns la Carrefour? 😕 N-ajunsesem, că eu nici măcar pe ușă nu ieșisem. Ei, Ușa asta mi-a lovit umărul drept! Aici nici n-am știut de ce i-o fi cășunat pe mine, că nu-i făcusem decât s-o ating la deschidere și să bag cheia în broască… Altă răutate! 👿

Duminică am stat cumințică, am oblojit plocoanele cum m-am priceput mai bine și-am reflectat. Nu-mi ieșea la socoteală – de ce să mă chinuie toate astea așa? Că eu am grijă și de Masă, și de Ușă, și de Birou… am ajuns dar la concluzia că e blestem de la mal de mare, că prea se lega supărarea cuiva de belelele ce se abătuseră peste mine… Asta până la vremea Dușului prelungit, când Faianța mi-a sărutat cu foc și prelung palma mâinii stângi, în semn că nu vrea să lase neam Podeaua să mă îmbrățișeze! Și atunci am avut revelația! 💡

Păi degeaba mi-s eu frumoasă, deșteaptă și devreme-acasă? Mă iubește Biroul, Măsuța, Ușa, Faianța și Podeaua, mă iubește toată lumea de mă știe (ei bine, fie, mai puțin o duzină de oameni :oops:), dar mai presus de toate mă iubește Casa mea! Uite-așa m-a năpădit zâmbetul iar și mi-a venit să îi cânt un cântec de drag Casei. Cam așa… 🙂

Ei, uite-așa-mi încep eu Lunea cu voioșie! Sper să fie molipsitoare și să călcați cu dreptul în săptămâna asta ce s-a ițit numai ce! 🙂