Arhive etichetă: revoltă

Bilanț semestrial

(…depus regulamentar online, semnat electronic Bursucel :smile:…)

Hai să recunosc – de-aproape un an viața mi-i strâns legată de Laptop… Cu fire nevăzute – motiv pentru care nu reușesc să le retez neam! Să nu credeți că asta nu mă revoltă! Sau că am stat cu mâinile încrucișate, așteptând Minunea! Nuuu – am pus zăpădă peste ele, cu gând să le fac casante, am turnat cafea aburindă, în speranța că le-oi topi și-i gata trebușoara! 😎 Nici asta n-a mers! Doar mi-a ridicat în cap o părticică de Canadă, care-a găsit de cuviință să-mi pună sare de lămâie în cafea… 😐 Urâcioasă creatură! Atunci, mânată de un ciudat simț al conservării – de care, cu rușine și părere de rău, constat că nu reușesc să uzez în alte circumstanțe –  am invocat Firele și-am stat cuminte acasă. 😛 Acasă ăsta… e doar locul unde eu și Măria-sa Laptopul ne-am ancorat într-un static-enervant Azi, dar e totuși o fortăreață de nădejde la nevoie- un pic mai mult decât nimic… 😉

Ieri Firele mi-au dat rău de tot peste nas! M-au pus în fața faptului împlinit și m-au obligat să dau socoteală pentru toate cârcotelile mele la adresa lor! Apoi au pornit o numărătoare inversă, pornind tacticos de la 10800… Tic-tac! Cap ou pas cap? 😀

Mă pedepseau, vezi bine, pentru graba de care dădusem dovadă la plecarea din birou! Prostie, așa au catalogat-o! Și-mi șușoteau numărând Firele astea cam așa – Îți iei inima în dinți au ba? Știi bine, la sfârșit el, Laptopul, te va părăsi și vei rămâne singură! Știam că nu e glumă și mă chinuia cumva gândul. Prea m-am legat de lumea asta…  E simplu, poți repara, știi bine! mă îndemnau iar Firele. Ce era de făcut mi-era clar… doar că nu prea-mi plăcea perspectiva… Am zis cumva că nu-mi place să deranjez? O mai zic o dată! Deci nu-mi dădea inima deloc ghes să-mi deranjez colega de serviciu și s-o târâi spre birou doar pentru un amărât de alimentator, uitat în graba plecării…  Amărât, zici? E hrana Laptopului! O să moară de foame după ce isprăvesc și aste 360 de numărat! O să te plângi apoi că te-a lăsat! Dar cine a iscat povestea? 👿

Firele astea sunt mai puternice decât credeam! Și mai urâcioase decât… Lasă! Ba nu! Nu mi-aș putea lăsa Laptopul să mă lase! Așa că am pornit spre Stăpâna Cheilor și Cartelei de Acces, i-am spus oful și-am făcut pe plac Firelor. Femeia m-a privit blând, mi-a zâmbit și… uite-mă-s mână în mână cu dragul de Laptop, veselă nevoie mare că-i viu și nevătămat! Că doar nu se făcea să-l las să fredoneze ca la-nceputul melodiei ăsteia… 😉

Trag linie la bilanț și e clar că iese dependența pe plus! Spuneți-mi că nu mi-s singură în situația asta, că dau faliment de rușine! 😳

P.S. Și-nainte să trag oblonul pun zâmbete de zi senină la bătaie, că doar n-oi sărăci din atât! 🙂

I’m back!

Când am hotărât să plec spre București aveam dubii. Dacă mai iubesc sau nu ceea ce făceam înainte. Dacă se mai merită, dacă nu cumva pauza luată m-a rupt de o îndeletnicire care mi-a cam furat ani buni din viață…

Și după o jumătate de zi mi-am dat seama că sunt lucruri care mi-au plăcut întotdeauna de fapt. Să descâlcesc. Să mă joc cu cifrele. Să îmi iau provocări…

Pentru că trebuie să dau dreptate cuiva care îmi spunea azi: Ca să ai satisfacții, trebuie să fii artist în ceea ce faci!

Am ajuns să îi dau dreptate și omului care m-a făcut să mă încăpățânez să fur meseria. Chiar pot. Și acum nu mai văd îndârjirea de a mă opri din desăvârșirea studiilor decât ca pe o revoltă în fața munților de hârtii pe care trebuia să îi înfrunt din dorința unora de a-și limita obligațiile. Lehamitea provocată de cei care tratau cu superficialitate subiectul.

Aici am găsit oameni plăcuți, care nu au avut șansa mea. Aceea de a practica la modul real ceea ce înveți în facultate. Eterna poveste a formei fără fond. Am găsit deschidere și bucuria că am acceptat invitația Și asta mi-a readus zâmbetul. 🙂