Arhive etichetă: Salt & Pepper

… alta caldă

(… promit să adorm cu zâmbetul pe față… :smile:)

Nu știu cum e pe la voi, dar la mine fiecare evadare în lumea reală e taxată de Inbox. Se bulucesc acolo îngrămădite peste poate Mesaje, Notificări, care parcă vor să mă disciplineze. Dar eu nu și nu, că am căpătat iar gustul libertății și-mi iau din vreme-n vreme porția de soare, de verde, de roșu.. în fine Porția aia de vară, cât mai este! Sinceră să fiu, la întoarcere nu prea-mi arde să deschid nici Trillian-ul, că știu că o să-mi spună cumințel câte mesaje mai sunt venite via Yahoo, câte via G-mail… mai știu că se poate și mai rău de-atât, Dar azi ăsta mi-era of-ul… 😳

Apoi mi-am amintit de ziua de vineri, de metrou, de secretara de la o universitate… V-am zis eu că întotdeauna, fără greș, îmi arunc privirea acolo unde e dosită o greșeală? În fine, vineri am realizat că există pe lumea asta oameni care încă nu realizează că pentru Sistem suntem doar o  înșiruire de cifre. Da, știu, nici mie nu-mi place aspectul, dar e adevărat! 🙄 Tanti Secretara asta mi-a mâncat vineri sufletul cu neștiința ei! O fi ea algomerată, da-i și înghesuită rău! Am memoria cifrelor, v-am zis? Că nu degeaba am tooot lucrat la situații, declarații și alte chestii de-astea frumoase frumușele de ți-i mai mare dragul și-o iei pe arătură cu gând să scapi de dânsele. Dar ele nu și nu – se țin scai de tine ca râia! 👿

Încă mai am în minte prinse scai fel de fel de adrese, coduri de înregistrare fiscală, ba chiar și CNP-uri. Hai că nu-i greu de ținut minte, zău! Zic asta pentru că Tanti Secretara de care vorbeam mai sus n-a vrut să mă creadă pe cuvânt că i-a editat greșit CNP-ul fiică-mii – eu îl știam cu 4 în coadă, ea a pus 6 de darnică, că nu pot s-o bănuiesc de altceva doar?! 😐 Și fiindcă un necaz nu vine niciodată singurel, m-a chinuit femeia cu plimbările. Ori poate o fi vrut să-mi arate ce minunată instituție o să-mi lumineze copila în următorii 4 ani…. Cert e că încidentul ăsta și întoarcerea tot cu metroul spre casă m-au necăjit… unii prea indolenți, alții prea intransigenți cu ei înșiși! :mrgreen:

Cum vineri era decretată Zi de hoinăreală din capul locului, mi-am zis că mă răsfăț în parc, la Bazilescu, Încă n-am văzut parcul ăsta 😳 Doar că… am coborât la Jiului, am ieșit pe la Pajura, am ochit semaforul și-am pornit zâmbitoare spre alt verde. Cred că știu drumul cu ochii închiși spre Terasa mea! 😆 Mai nou am aflat că-s de-a casei și că nu e bai dacă plec fără să plătesc! Se vede treaba că e evident când îmi place ceva! Așa că în dimineața asta am făcut rezervare iar… vă las Cafeaua aici – e caldă, numai cum îi bună pentru Zmeu. Și dacă dimineața mea iar nu va coincide cu a voastră, aruncați o privire în jur și bucurați-vă de vară… 🙂

Eu o să adorm cu zâmbetul pe buze… n-am cum să ignor un așa îndemn spus cu drag… Vă spun și eu Bună să vă fie duminica asta! 🙂

Și… și… și…

( Aduceri aminte cu Parfum de Zâmbet 🙂 )

Uneori, oamenii din lumea virtuală sunt teribil de ciudați. Pun fel de fel de întrebări bizare, funcție de interesele pe care le manifestă, căci nici aici nu scap de Interesul poartă fesul! :mrgreen:

Alteori îmi surâde norocul și-mi scoate în cale oameni deosebiți…  Și despre asta vreau să vă scriu azi! 🙂

Prin 2007 hoinăream pe internet, dar pe alte cărări. Destinațiile erau party gammon și trilulilu. Juca fata table online? Juca! 😉 Doar că nu știu de ce naiba toți considerau că aia trebuia să fie numai o lume a bărbaților. Îmi învâțasem lecția pe același site, unde m-a pus naiba la începuturi să joc cu numele meu – ăl din apa de botez. Oh, da, știu – maare prostie! 😳 Și cum primele două partide au semănat mai repede a chat-uială, mi-am luat nickname de băiet, Să se concentreze oaminii pi joc. Și să nu se simtă frustrați, că doar și-o luau pe coajă de la unul de-al lor. 😛 Așa a apărut prima dată bursucel 111 – pare-se că la vremea respectivă mi-o luase altul înainte, așa că am acceptat varianta oferita de site. 🙂

Pe trilulilu era altă mâncare de pește – oameni prietenoși tare, muzică bună, videoclipuri frumoase și haioase, o încântare! Acolo nu trebuia să mă deghizez ca să am parte de acces liniștit! Așa că intram pe ambele conturi odată când prindeam vreme, fiindcă pe atunci timpul îmi era cam limitat, dar tot mă prindea 2,00 dimineața și pe-acolo. 😳 Cererile de prietenie curgeau pe trilulilu, că bursucel111 era printre ăi de posta muzică bună. Și într-o noapte, după ce trecuse binișor de 1,00 mă trezesc cu o altă cerere. Mă uit cu atenție la fețișoara din poză, mă duc pe profilul persoanei să văd de nu postează manele – profilul era nou-nouț și curat ca lacrima și m-am riscat să trimit un mesaj cu Zi repede dacă-ți plac manelele! Răspunsul a venit la ceva minute bune cu un simplu NU. Poza de profil era clar neprefăcută, într-o ipostază care ilustra graba fotografierii, așa că am apăsat butonul Accept… Și uite-așa, dintr-o joacă, a început o frumoasă prietenie în lumea asta virtuală… 🙂

Cel mai fain lucru realizat într-o zi de Marți a fost să beau o Limonadă de mentă la Salt & Pepper (așa-i zice Terasei cu pricina 😉 ) cu un om care timp de 6 ani a fost ba un id de messenger, ba o fotografie, ba o imagine pe webcam, ba o voce la telefon. Și peste toate astea – un prieten bun. Mi-aduc aminte că prin 2009 am vrut să-l provoc să scrie pe blog… așa că în paralel cu Bursucelul mai creasem încă unul, tot pe adresa mea de Yahoo. După care i-am scris mesaj pe mess cu parola adresei, să poată intra pe cont. 👿 Singura „realizare” a constat în „pierderea” adresei de sâmbătă până lunea ce a urmat. Unde mai pui că de pe id-ul de mess am dat sfoară în țară chipurile că sunt liberă și îi invit la o vorbă, la un suc și-o prăjitură! Ete că nu-mi păsa mie de distanță, dom’le, mintenaș trebuiau s-apară de pe la București, Constanța, Brăila, ba chiar și de la Gura Humorului. Păi era eveniment mare când aveam eu zi liberă! 💡 Asta-i altă poveste…

Ar fi fost și mai fain dacă pe masa asta de pe Terasă s-ar fi aflat undeva pe un colț și Fularul cel albastru… îmi amenințasem în glumă prietenul că-i fac unul și i-l trimit prin poștă…  asta e, data viitoare va fi sigur gata!

În fond, niciodată nu e prea târziu! 🙂