secretară | Bursucel's Blog

(… promit să adorm cu zâmbetul pe față… :smile:)

Nu știu cum e pe la voi, dar la mine fiecare evadare în lumea reală e taxată de Inbox. Se bulucesc acolo îngrămădite peste poate Mesaje, Notificări, care parcă vor să mă disciplineze. Dar eu nu și nu, că am căpătat iar gustul libertății și-mi iau din vreme-n vreme porția de soare, de verde, de roșu.. în fine Porția aia de vară, cât mai este! Sinceră să fiu, la întoarcere nu prea-mi arde să deschid nici Trillian-ul, că știu că o să-mi spună cumințel câte mesaje mai sunt venite via Yahoo, câte via G-mail… mai știu că se poate și mai rău de-atât, Dar azi ăsta mi-era of-ul… 😳

Apoi mi-am amintit de ziua de vineri, de metrou, de secretara de la o universitate… V-am zis eu că întotdeauna, fără greș, îmi arunc privirea acolo unde e dosită o greșeală? În fine, vineri am realizat că există pe lumea asta oameni care încă nu realizează că pentru Sistem suntem doar o înșiruire de cifre. Da, știu, nici mie nu-mi place aspectul, dar e adevărat! 🙄 Tanti Secretara asta mi-a mâncat vineri sufletul cu neștiința ei! O fi ea algomerată, da-i și înghesuită rău! Am memoria cifrelor, v-am zis? Că nu degeaba am tooot lucrat la situații, declarații și alte chestii de-astea frumoase frumușele de ți-i mai mare dragul și-o iei pe arătură cu gând să scapi de dânsele. Dar ele nu și nu – se țin scai de tine ca râia! 👿

Încă mai am în minte prinse scai fel de fel de adrese, coduri de înregistrare fiscală, ba chiar și CNP-uri. Hai că nu-i greu de ținut minte, zău! Zic asta pentru că Tanti Secretara de care vorbeam mai sus n-a vrut să mă creadă pe cuvânt că i-a editat greșit CNP-ul fiică-mii – eu îl știam cu 4 în coadă, ea a pus 6 de darnică, că nu pot s-o bănuiesc de altceva doar?! 😐 Și fiindcă un necaz nu vine niciodată singurel, m-a chinuit femeia cu plimbările. Ori poate o fi vrut să-mi arate ce minunată instituție o să-mi lumineze copila în următorii 4 ani…. Cert e că încidentul ăsta și întoarcerea tot cu metroul spre casă m-au necăjit… unii prea indolenți, alții prea intransigenți cu ei înșiși!

Cum vineri era decretată Zi de hoinăreală din capul locului, mi-am zis că mă răsfăț în parc, la Bazilescu, Încă n-am văzut parcul ăsta 😳 Doar că… am coborât la Jiului, am ieșit pe la Pajura, am ochit semaforul și-am pornit zâmbitoare spre alt verde. Cred că știu drumul cu ochii închiși spre Terasa mea! 😆 Mai nou am aflat că-s de-a casei și că nu e bai dacă plec fără să plătesc! Se vede treaba că e evident când îmi place ceva! Așa că în dimineața asta am făcut rezervare iar… vă las Cafeaua aici – e caldă, numai cum îi bună pentru Zmeu. Și dacă dimineața mea iar nu va coincide cu a voastră, aruncați o privire în jur și bucurați-vă de vară… 🙂