Arhive etichetă: simplu

Un altfel de Jurnal

Unul din lucrurile pe care mi le-aș putea reproșa ar fi faptul că nu mai știu să mă trezesc dimineața decât pentru a fi la vreme la birou… Îmi lipsește liniștea aceea spartă de triluri vesele ce răzbat parcă de nicăieri… Îmi lipsește zâmbetul începutului, acela care apare din senin ca un curcubeu… N-am mai văzut un curcubeu de nu mai știu când…

Am încercat să alung gândurile astea pe la 15,30 cu stropi de apă rece, în așteptarea apei clocotite pentru cafeaua de bună dimineța! Apoi am încercat să le înăbușesc în aburii de cafea proaspăt făcută… Apoi mi-am zis că poate au poftă de ducă dacă voi privi pe fereastră… Ignorând semnele civilizației, peisajul e chiar adorabil – liziera de alb și verde tivește cortina de azuriu infinit. Pentru desăvârșire, aș șterge cu guma stâlpul acela vopsit în bronz-argintiu, tivit în capăt cu 3 dungi roșii intercalate cu 2 albe! N-am gumă însă, așa că las la locu-i însemnul progresului tehnic

Dorința mi-e topită în vânzoleala de pe alee. E un exod al trolerelor cenușii. Aștept unul roșu și-mi spun că e posibil să nu apară. Asta ca să-mi piară eventuala dezamăgire. Alung așteptarea în huruitul rolelor de-un negru colbuit și-mi clătesc privirea cu veșminte colorate. Miroase a Primăvară…

Ar trebui să gătesc e gândul care mă aduce cu picioarele pe pământ… Simplu și de post. Necondimentat… Aleg de data asta un orez brun și ciuperci. Arunc pe ascuns în apa în care fierbe orezul o ceapă mică-mică și sper din tot sufletul ca Ale să nu se prindă că a existat acolo. Nu-i place ceapa… Privesc cu jind la borcănelul de la Ikea în care doarme cumințel Curry. Îl las visând la vremea când se va însoți cu orezul. Poate data viitoare. Nici curry nu-i place Alexandrei… Aleg Pătrunjelul. Ar fi păcat să se îngălbenească de așteptare… Sotez ciupercile, le amestec cu orezul, presar pătrunjelul et voila! E gata… Îmi zic că aș putea scrie Jurnalul, ca o femeie simplă ce mi-s și mă întorc lângă Fereastră…

I wake up  in the morning and I wonder… o ultimă frântură culeasă din zgomot de fond ce însoțește trecerea unei mașini roșii. Hmmm… nu știu melodia, dar nu-i sfărșitul lumii asta! Găsesc răbdare pentru căutare cu un Dear Google, please search…

Găsesc răbdare și pentru ascultare…

… și scriu. Firește, nu fila de Jurnal de femeie simplă, dar mă consolez cu ideea că totuși e tot un fel de Jurnal…

Balet

Dimineața mea din astă sâmbătă – originală, dar altminteri cu nimic deosebită de suratele-i – a venit cu chef de croșetat ghioceii pentru O.  Și pentru că mi-i doresc a fi cât mai apropiați de real am pornit în căutare de modele pe internet. Aparent simplă, trebușoara asta e adevărată piatră de încercare

Nu, încă n-am găsit nimic care să mă încânte. Nu ghiocei… Dar nu disper – știu că la vremea potrivită voi primi exact ceea ce-mi doresc!

În schimb am găsit un dar dosit cumințel în e-mail. Două mânuțe în aer și-un picioruș lateral… a fost primul gând care mi-a desenat hotărât un zâmbet. Știu, poate pentru unii poate părea haios, dar eu îmi spun că și florile fac balet…

În ton cu primăvara, primit din drag și oferit la rându-mi cu drag, vi-l prezint pe Mugur de dans! 🙂

Vă las cu gândurile frumoase și mă-ntorc la croșetat acum – de data asta e garofița ajurată ce-aduce cu o fustiță bogată de balerină… 😉

Jurnalul unei femei simple – 8

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 16.11.2013 ora 02:00

Afară … ei, da! E-o beznă de-ți bagi cu succes deștele în ochi! Asta dacă nu optezi să le bagi omenește adânc în buzunare, să grăbești pasul și s-ajungi acasă la căldurică, că-i și rece pe deasupra! În lipsa ălor trei surse de încredere – deși îmi zic că tare bine mi-ar fi prins să mă creadă lumea pe cuvânt 🙄 – am deschis fereastra să mă documentez temeinic, că nu se face să scriu în dorul lelii, să mă fac de poveste prin lume! 😳

Mă gândesc … că nu i-am mai văzut pe băieții soră-mii de peste un an… Săptămâna asta a fost mare pentru ei – cel mic și-a aniversat ziua de naștere pe 10, cel mare și-o va serba azi. Mă gândesc eu serios că mi-e dor de-o petrecere cu zăpăciții ăștia. Sau măcar de-o joacă pe covor ca-n vremurile bune. Cine m-o fi pus să vin la București?! 👿

Din locurile de unde învățăm … să zic de filme? 😕 să nu zic?! Scriu până nu mă răzgândesc – ieri mi-am băgat năsucul cel curios în Jurnalul lui Dan. Tărășenia cu filmele de la el mi se trage, nah! Adică de la pozele lui cu fete de-i fac cu ochiul – mereu două, altminteri cum? 😛 N-am putut să aleg acolo între Lisbon și van Pelt, fiindcă eu aș fi răspuns pe loc Jane! Dragul ăsta de Simon Baker l-am căpătat după ce l-am văzut pentru prima dată în Sex and death 101. Din filmul ăsta am învățat eu că nu e bine deloc să știi ce te așteaptă! Daaa… e capcană avantajul ăsta! 😉

Sunt recunoscătoare pentru bărbatul din viața mea care mă pune de-o săptămână să-i gătesc câte ceva seară de seară! Aaaa, nu e de dat cu presupusul și nici nu e cazul să mă compătimiți c-aș fi intrat la stăpân! 😆 Asta e titulatura pe care și-a atribuit-o artistul de Mihăiță, băiatul fostei mele colege de birou. Cel cu desenele pe care le-am expus prin fiecare cameră în care mi-am mutat bagajele anul ăsta de-a trecut… Desenele sunt și acum la locul lor, iar el e mândru de asta! Și e la fel de mândru în fiecare seară când punem țara la cale și stabilim ce gătim mâine?! Mi-e drag piticul ăsta… 🙂

Din bucătărie … astă seară i-au invadat miresme de clătite pe vecini. Buneeee! Cu gem de prune… o minunăție! E drept, am cârcotit că o să îmbătrânesc lângă tigaia aia, de-i înmuiasem inima lui Mihăiță – care căsca și el de zor – și mi-a propus să isprăvim operațiunea înainte de vreme. Din asta am tras eu concluzia că băieții pot fi înțelegători când vor ei, dar mai ales când le dă târcoale Moș Ene! 🙄

Cu ce sunt îmbrăcată … nu pot să spun, că mă va obliga apoi WordPress să-mi trec blogul la privat… dar sunt îmbrăcată, pe cuvânt! 🙂

Citesc … varianta finală a unei „cărtișici” frumoase care așteaptå reeditarea. Mi-s hotărâtă să o și termin, în pofida faptului că autorul m-a cam luat din balon și mi-a zis de la obraz că nu crede că voi isprăvi de citit la vreme. Ha, la pariu că m-a necăjit înadins! :mrgreen:

Ceea ce aștept (sper) … soare, mare, nisip, concediu… reconcilierea cu Moș Ene și cu Moș Crăciun, plus înțelegere de la Moș Nicolae… 😳

Ce mai meșteresc … referate… trebuia să scriu cuvântul cu majuscule, că sunt adevărate opere de artă lăsate în dar onorabililor cititori de la ANAF. Va fi imposibil – zic eu, ca un Bursucel pre(a)văzător ce mă aflu – să nu fie remarcată eleganța stilului în care au fost pritocite! Apăi să le citească – mie mi s-a acrit de meșterit, măcar atâta bucurie să am! 😛

Ascult … Yanni 🙂 Yanni 🙂 … Yanni 🙂

Unul dintre lucrurile mele preferate … să văd un copil zâmbindu-mi. Săptămâna asta am fost răsfățată chiar! 😉

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … n-am… cred că e singurul mod în care aș putea să mă liniștesc un picuț. Cred… Sper din tot sufletul… Așa o să pot testa un progrămel, o să vedeți voi ce minunăție e… 🙂

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Ei, da… sunt mai multe imagini – fărâme de zâmbet sub cer de noiembrie. Pentru fiecare câte una… 🙂

Jurnalul unei femei simple – 7

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 09.11.2013 ora 18:25

Afară … s-a înnoptat. M-am bucurat de soare azi, grație faptului că a trebuit să ajung iar la Băneasa. Pe zi ce trece realizez că nu-mi place să merg la cumpărături – e un ceva în activitatea asta care-mi fură din energie. Energie pe care aș prefera să o consum Afară… 💡

Mă gândesc … că mai sunt 2 zile până pe 11… Cum trece vremea! 23 de toamne au trecut de când am urat pentru prima dată La mulți ani! pe 11.11 unei persoane pe care o pot numi și acum Prietenă. Cred că prietenia asta s-a cimentat tocmai pentru că la începuturi am judecat-o pripit și nu i-am acordat pic de credit… Ciudat… pe cele mai bune prietene ale mele le-am privit întâi chiorâș pentru un ceva ce mă intriga. Apoi tocmai pentru acel ceva le-am păstrat lângă suflet. Nu trebuie să te încrezi în aparențe… la asta mă gândesc… 😉

Din locurile de unde învățăm … nu vom primi nicicând certitudini. Că doar proștii pot spune că sunt siguri de ceva… cam aiurea replica asta, dar… S-o găsi careva să mă contrazică? 🙄

Sunt recunoscătoare pentru cogito ergo sum! Pentru că ignor îndemnul Nu gândi! Testat și verificat – unde nu-i gândire, vai de suflet! Câți or fi recunoscători oare pentru belelele din viața lor? 😕

Din bucătărie … vine miros de pui la rotisor. Aaaa, nu din bucătăria mea, asta-i clar! 😳

Cu ce sunt îmbrăcată … blugi negri cu tighel maro, pulover cafeniu cu torsade, ghete din piele fină de culoarea caimacului. Ei, da, mi-a fost cam lene să mă schimb , asta pentru că plănuiesc să ies la aer. Mișcarea mi-e dragă, zău! 😉

Citesc … rânduri așternute de un copil cu suflet mare cât casa. Va trebui să scriu după terminarea lecturii o prefață. Asta-i provocare în toată regula, dar m-a prins! 🙂

Ceea ce aștept (sper) … să vină odată fiică-mea înapoi la București. Îmi lipsește… Și să văd rezultatul analizelor pe care numai ce și le-a făcut. Sper să fie bine… vreau să fie bine! ❗

Ce mai meșteresc … îmi fac pulover! Albastru în degrade și asimetric pe deasupra… Mugur estimează finalizarea proiectului cam peste 4 ani și jumătate. Păi e musai să-i arăt că românu-i harnic și darnic (nu, nu, asta-i din reclamă, parcă… :oops:) plin de surprize. Better? 😛

Ascult … Girls just wanna have fun. E petrecere în toată regula la concertul de astă seară… Now… back In the Summertime! 😉

Unul dintre lucrurile mele preferate … să analizez. Mă ajută mult chestia asta, chiar dacă unele guri rele spun că e o activitate inutilă. 🙄

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … reorganizarea administrativ-teritorială a holului meu. Asta presupune identificarea, socializarea și colaborarea cu un meșter-tâmplar. Nu-i simplu deloc, știu, că ar avea bietul de făcut din #^@^$ 😳 bici… O exista vreun temerar să se încumete la așa corvoadă? 😕

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Ei, gata și cu Jurnalul… Să vă fie duminica însorită de zâmbet și colorată cu gânduri frumoase! 🙂

Jurnalul unei femei simple – 3

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 04.10.2013 ora 23:58

Afară … îi beznă și de data asta, am verificat. Și friiig, mama ei de vreme, de toamnă, de… ce frumos era astă-vară, ehe! 😉

Mă gândesc … o să mă prindă Mâine scriind la postarea asta, așa că las gânditul și-i dau bice cu scrisul. ➡

Din locurile de unde învățăm … îmi povestea prietenul meu, cel de care mă desparte încă Oceanul, că trebuie să ajungă într-un colț de Americă uitat de civilizație – într-o rezervație a indienilor… apoi, mai devreme, mi-a spus că locul ăla e de fapt Civilizația – asta e concluzia la care a ajuns de cum a dat cu ochii de Oamenii de acolo. Nu spun mai mult, că sunt sigură că nu e cazul. Învățăm din locurile simple, de la oamenii neprefăcuți… mă refer la adevăratele învățături. 😎

Sunt recunoscătoare pentru … că a venit Instalatorul azi să-mi repare Caloriferul-Cascadă. Inițial zisese că nu are vreme, dar când a aflat că tocmai pe mine picase năpasta și-a rupt din timp. Zic iar Mulțumesc! 🙂

Din bucătărie … vine o boare de liniște și pace – iar mă hrănesc bucătarii de la cantină… 😳

Cu ce sunt îmbrăcată … pfiuuu… iar am blugii pe mine – de data asta cei negri, doar hanoracul e același. Nu mă pot dezlipi de el, că tare-i plăcută atingerea lui. Unde mai pui că e indicat să-l port – Luminosul încă nu face față frigului iscat de ploaia ce mi-a răcit pereții cu lacrimile ei de crocodil. 👿

Citesc … Ordinul 3055/2009, actualizat, cosmetizat… nu vi-l recomand, mai bine v-ați plictisi cu o poveste siropoasă de-a nu spun cărei romanciere :mrgreen:

Ceea ce aștept (sper) … să termin naibii odată cu verificările, că zici că e cascadă – nu pun una la punct și dau peste altă goangă! Zici că e Conspirația Pseudo-Contabililor în lupta de eradicare a Bursucelului… 💡 Dar nu mă dau bătută, neam! 😛

Ce mai meșteresc … colorez excel-uri în nuanțe de frez, verde crud, galben… tocesc creioanele, adnotând pe ciorne… Unde  – Doamne, iartă-mă, că am tendința să folosesc prea des o expresie neortodoxă! – o fi creația?! 😳

Ascult … Lily Allen cu-al ei Not fair… n-o am în playlist, dar mi-am permis să o iau în dar de la Dan 🙂

Unul dintre lucrurile mele preferate … să visez chestii frumoase. Dar revin rapid cu picioarele pe pământ… Păcat, e tare frumos cu capul în nori

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … mâine iar merg la birou – no comment, iar duminică e Sărbătoare – vine fiică-mea și mi-aș lua-o rău de tot de-aș îndrăzni să nu-i acord atenție tocmai în prima zi de sosire. Probabil o să gătesc iar! 🙂

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Linia Orizontului și Albastru… Pozele sunt calde-călduțe și vin de la Rezervația de Indieni Navajo, situată la granița dintre patru state : New Mexico, Colorado, Utah și Arizona. Oamenii ăștia chiar produc ceva. Și mai ales respectă Natura! 🙂

Simplu…

( … din preaplinul epuizării… 😳 )

Simt că alerg… constant… ritmul ăsta alert și epuizant m-a transformat într-un fulg. Îmi zic totuși că e mai bine fulg decât fum – mai am picul de consistență măcar! Și apoi… în calitate de Fulg pot zbura hăăăt peste nori…

🙂 🙂 🙂

Gândul ăsta m-a purtat în timp și m-a făcut să-mi amintesc de un alt zbor, cumva un drum tot epuizant, dar materializat într-un zâmbet în prag de aterizare. Vedeam Norvegia de sus – un amestec de albastru, alb, verde… mult verde și roșu-grena. Frumoase locuri… 🙂

Să vă fie Vinerea ușoară ca un Fulg! 🙂

Te pup… Prințesă Gumiță!

(… cu mai puțin Pa pa! la început…)

Daaa… numai ce vorbeam ieri noapte de muzichia asta (am descoperit dimineață că așa-mi place de azi s-o numesc 😀 ) și spuneam că simplul și banalul pa pa! deja mă obligă prin nu știu ce mecanism bizar să adaug în gând (că nu se face spus oricui, oricând) te pup!

Știu eu un Cineva care m-ar întreba direct, fără să mă curețe de coajă Te-ai țăcăniiit??? 😆 Ei, da, probabil că mi-a lucrat undeva în subconștient, în același mod în care m-au agresat și desenele animate cu Prințesa Gumiță! Adică da, mă trezesc lălăind o melodie stupizică, dar am măcar consolarea că nu mi-s singură în necazul ăsta! 🙄

Diana, cu mai multă răbdare, a disecat și analizat fenomenul – eu doar mă limitez pe fugă să scap cumva de pacoste. Ca la psiholog – te duci frumușel, îi torni în ureche toate cele verzi și uscate de te bântuie pe tine și-apoi îți iei tălpășița – după tine potopul, că deja nu mai contează, aia-i meseria lui!

Singura consolare care îmi liniștește conștiința e că pagina asta, substitut al hârtiei, suportă orice! Și că de dă nas în nas careva cu muzichia asta o poate opri la vreme din cântat. Nu-i canal TV setat de te miri cine, pe ce criteriu numai de el știut!

Vă pup și vă spun pa pa!  Prințesă Gumiță și J.Yolo, că prea mă chinuiți de ceva vreme! Poate scap așa de na na na-na-na na și de la-la la la la laaaa…. , că-i prea de tot! 😳