Arhive etichetă: soare

Jurnalul unei femei simple – 21

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 10.09.2015 ora 21:35

Afară … afară mi-ar fi plăcut să fie soare. Eventual cufundat pe trei sferturi în Băltoacă sărată. Dar nu-i! Azi n-am văzut nicio fărâmiță aurie. Și-am tooot căutat-o azi, și-așa m-am agitat, fix ca o sticlă de șampanie preumblată prin hârtoape! Să nu-mi ziceți Fatăăă, s-a dus vacanța! S-a gătat vara, îi toamnă deja… Ai orbul găinilor sau ești iar în contratimp?! I'm not listening

Mă gândesc… că Toamna seamănă cu Luni! Mie, sincer, îmi sunt dragi copiii, dar ai Toamnei…. Vântul, de exemplu. Rece și urâcios. Cum l-o răbda sufletul să ciufulească bieții copaci? Sau florile… De freza mea – care încă un pic și-ar fi putut ilustra roza vânturilor – nu spun nimic, că s-ar găsi careva să mă acuze de subiectivism… Dacă dădeam azi nas în nas și cu Ploaia, celălalt plod al Mumei-Toamnă, nu-ș pe unde scoteam cămașa! Așa se zice, la figurat… Fiindcă la propriu, tot în rochiță de vară am plecat la birou dimineață. Acum mă gândesc serios că am cam intrat în belea dacă și mâine e la fel de… călduros ca azi. rolling eyes

Sunt recunoscătoare pentru… că Bunul a găsit de cuviință să-mi aducă în preajmă oameni buni. Și pentru că o tanti cu putere de decizie a intuit că în spatele răspunsurilor mele cumva țăcănite neobișnuite se ascunde un om de toată încrederea și responsabil. Mai mult nu zic, cel puțin deocamdată, așa că… no talking

Din bucătărie… pot să aduc niște brânză de capră și niște roșii. Mai era și un castravete rătăcit, bietul… Aș putea spune și bătrânel, așa că pe ăsta îl las deoparte. Mai pun fructele la bătaie, la nevoie… Struguri, prune și pere. Mai era și o bere uitucită de vreo câteva zile, care sigur rămânea intactă dacă nu ajungeam la paragraful ăsta. Acum estimez că n-o să-i mai duc grija după ce isprăvesc cu scrisul… whistling

Cu ce sunt îmbrăcatăAha, uite de-asta mi-e mie ușor rece… Gândesc c-aș fi fost în stare mâine să păcătuiesc dând vina pe bunătate de bere pentru un hapciu datorat rochiei galbene cu flori. Rochia asta e practică, e comodă, da’ nu prea ține de cald, recunosc… O vorbă din bătrâni spune că suferă baba la frumusețe, deh… blushing

Citesc … chestii care peste o lună nu-mi vor fi de folos. Riguroase. Scorțoase. Și stufoase precum o coadă de vulpe. Dar le citesc, că-i musai! Prefer musai în loc de trebuie, că am devenit alergică la trebuie ăsta… I don't wanna see

Ceea ce aștept (sper) … Să se așeze odată lucrurile în făgașul lor normal. Cel mai mare dușman al liniștii e neîncrederea. Cronofag mai e și scepticismul ăsta! Tocător de nervi… Și mai sper ca plecarea mea să nu fie ceva nefast pentru o terță persoană. Pisici, pot să dau vina pe bere pentru tenta asta de tristețe?! straight face

Ce mai meșteresc … Eh, n-am mai meșterit nimic de vreo… Am uitat de când, zău! Dar pot spune că n-am mai meșterit nimic de la răfuiala cu Nervul Sciatic! Majusculele ar trebui să arate doza de respect pe care i-o port. Asta totuși nu mă poate împiedica să îl fac de poveste și – mai ales! – principal responsabil pentru că n-am terminat Fularul Albastru promis. Sau Fulgii de Zăpadă… Dar măcar am o bucurie – dacă nu meșteresc, sus-numitul nerv mă tratează cu o dubioasă necesară prietenie. party

Ascult … Estas Tonne – Internal Flight. Seamănă cu Yanni. Liniștitor și profund. Îmi dă impresia că sunt pe țărm de mare, cu privirile pierdute printre limbi de foc. Parte e amintire a verii trecute. Sulina – ultima noapte. Și mi-e bucurie să am certitudinea că de data asta contemplarea nu-mi va fi curmată de jandarmii care voiau musai să fie siguri că plaja nu va fi înghițită de vâlvătaie! laughing

Unul dintre lucrurile mele preferate … să pot zâmbi în voie. Mi-s așa de urâte încorsetările, chestiile de conveniență sau încruntările… Ieri seară am mustăcit citindu-l pe Păunescu. Acum, amintindu-mi de asta, mi s-a făcut chef să citesc ceva vesel. Topârceanu să fie… daydreaming

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … Adjudecat din start – Fiică-mea! Poate așa o mai îmbunez, că s-a luat de mine mai devreme fiindcă, într-un acces de inconștiență sinceritate, am dat curs imboldului (iscat de Aghiuță, probabil) și i-am spus că am decis să mai rămân la birou și pe ultima sută de metri. Pfiuuu, m-a cam beștelit! Dar măcar știu că a făcut-o din grijă și drag… happy

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

ContratimpDe duminică îmi tot doresc să așez poza asta aici. Acum florile îmi sunt dragă amintire. Doar busuiocul e încă verde. Probabil are mustăți… n-am avut starea să verific. Așa cum n-am încă starea să fac un tur prin virtual. Sau să dau frâu impulsului de a scrie ceva mai altfel. Gândesc că peste o lună lucrurile vor fi schimbate. Sper…

Până atunci… cu drag… happy good luck big hug

Jurnalul unei femei simple – 20

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 01.03.2015 ora 12:35

Afară … mi-ar fi plăcut să fie soare. Să fie zgomot de primăvară. Să-mi răzbată prin fereastra deschisă cascadă zglobie de râsete. De piticei. Afară e doar mohorât. Sunt zgomote, e drept. De mașini. Astea trec indiferent de e iarnă sau vară. Irelevant zgomot. Poate doar un scrâșnet nervos de roți ar mai rupe un pic monotonia. Dar asta e altă poveste… Așa cum tot altă poveste e covorul ce mi-a bătut dimineață în fereastră cu un original Bună să-ți fie dimineața, Fatăă! Până să răspund, a fugit Covorul… Să nu mă-ntrebați ce răspuns aveam, da?! 😆

zâmbet fără frontiereMă gândesc… că am eu soare în suflet îndeajuns! O părticică am prins-o într-un zâmbet și-i gata Mărțișorul! 🙂 Așa… ca o compensare pentru Out of service! pe care minunatul astru și l-a luat cu de la sine putere. Tocmai azi! Acum două zile și-a făcut treaba frumușel – a inundat în lumină orășelul, de-am umblat cu drag toată ziulica ba ici, ba colo. O minunăție de zi și nimic altceva! Soarele ăsta ar trebui să țină cont de faptul că Tulcea, scăldată-n auriu, are un farmec aparte. 😉

Sunt recunoscătoare pentru… obiceiul unora de a-mi tot da ghes în te miri ce… chestiuni. E drept, cârcotesc de fiecare dată și mă simt așa de nedreptățită când mi-s obiectul pisălogelii. 🙄 Dar azi trebuie să recunosc – fără cicăleală n-ajungeam eu acasă. Și nici de scris nu cred că se punea problema… Nah, că mi-s recunoscătoare! Bine?! 🙂

Din bucătărie… mama mă tooot îmbie de-azi dimineață cu te miri ce, de mă simt îndopată ca o gâscă ca-n copilărie. Diferența e că acum nu mai fac așa de multe mofturi. Și zău, nici n-am avut motive pentru strâmbat din nas – eu am învățat să nu mai dau la o parte zarzavaturile din supă, iar mama (trebuie musai să spun și asta) mi-a făcut printre altele o supă de găluște făr’ de cusur! ❤

Cu ce sunt îmbrăcată … ? Acum iar în pijamaua cu rățuște. Nu se face să dormi la prânz altcum! Așa zicea bunica de fiecare dată când încercam să adorm îmbrăcată în rochița care semăna cu un clopoțel. Despre pijamaua asta a mea îmi spunea cineva aseară că nu e pentru femei serioase! Așa o fi, măi, da’ renunț cu toată inima la atributul de serioasă și-l iau pe cel de zâmbitoare. Avantaj eu, nu?! 😉

Citesc … o carte despre Păsări din Delta Dunării. De-aseară citesc. Cartea le e dedicată năzdrăvanilor mei de nepoți. Deși nu e neapărat o carte pentru copii, mi-a încolțit gândul că uite, am încă un motiv de a merge la Cărturești. Vineri, 13… sparg ghinionul cu o carte pentru un pitic din Franța. 🙂

Ceea ce aștept (sper) … Să treacă timpul cu folos. Și febra musculară. Ieri am testat E-Fit. Aș putea da vina pe insistențele blondei de sor’-mea. Beneficiile ălor 20 de minute nu-mi lasă nici pic de speranță în a arunca mâța-n brațele altora pentru experiențele mele. Chestia asta cu electrostimularea încă nu am disecat-o, așa că nu știu să spun decât că ieri m-am simțit perfect. Ca după o oră de aerobic. Mă rog, o oră un picuț mai… altfel. Acum aștept rezultatul… o fi pitit pe după febra musculară… Ei, da’ cine-mi era vitează ieri?! 😆

Ce mai meșteresc … hmmm… am învățat să fac ghiocei. Seamănă cu aceia de grădină, cam la fel de mari. Dacă aș fi fost la București, poate aș fi meșterit zilele trecute. 💡 Pot invoca deplasarea ca pledoarie a apărării? 😕

Ascult … de ceva zile mai peste tot Sam Smith. I’m Not The Only One. Cel puțin ieri am auzit-o în 3 locații pe faleză. Măcar într-o privință mi-s de acord cu Sam. E de bine! 😉

Unul dintre lucrurile mele preferate … să ascult și să privesc. Simultan. E un fel de exercițiu de cunoaștere. În ultimele zile m-am putut bucura de asta. Oamenii sunt ființe fragile care deseori dosesc în spatele cuvintelor și a atitudinii pe care o afișează tristeți pe care le dezvăluie abia atunci când înțeleg că privirea ta a trecut peste voalul unui zâmbet pictat…

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … Plimbare. Cafea cu oameni dragi. Poate alte zeci de poze. Amintiri frumoase pe care să le păstrez până la următoarea revenire acasă. 🙂

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Timp pentru Carte

Și mâine e o zi, nu?!

In valuriÎntâi o să cer picul de înțelegere… e a treia zi de când am revenit de la Sulina și tot a treia în care mă bântuie gândul de întoarcere. În valuri… iar și iar, viral de-a binelea… Mi-e clar că doar cura de nisip fierbinte alternat cu îmbăieri succesive în mare mă poate scăpa de belea. Ah, și mi-ar mai prinde bine să mă fac uitată undeva la țărm, cu privirea pierdută pe-ntindere de ape din care soarele să-mi ureze Bună dimineața! 🙂

De trei zile cafeaua-mi are gust anapoda, țigara-mi sfârșește prin a se irosi de capul ei, iar eu… Ei, eu mi-s încă învăluită-n plasa hipnotic-aurie a unui răsărit…

RåsåritPrivesc ceașca-mi verde, atât de dragă până mai acum ceva vreme, care mă privește mirată la rându-i în așteptarea sărutului. Mă simt cumva încurcată – cum s-o fac să priceapă că e un ceva schimbat? 😕

La mal de mare am realizat că mi-e tare fain și ușor să spun Bună dimineața! la 6,00 a.m. Că mă pot lipsi de laptop și telefon… Că mi-e suficientă Cartea pentru a umple răgazul pe care arșița mi-l impune la amiază.

Necesar Că mă pot aduna perfect și complet atunci când nisipul fin mă acoperă… Că bateriile mi-s full la prima oră a dimineții și că mi-e indiferentă culoarea ceștii în care-mi savurez prima cafea dacă privirea mi-e scăldată în unduirile Băltoacei Sărate…

Hmmm… cer deci pic de îngăduință pentru faptul că oricât ar pocni cineva din degete eu tot mi-s dusă cu gândul aiurea. Ar trebui să deretic un pic prin ograda asta… Am încercat și azi, și ieri, și alaltăieri să mă reintegrez în peisajul actual. Cam fără rezultate certe, recunosc… La fiecare poticneală mi-am ridicat umerii arși de sărutul soarelui gelos pe îmbrățișarea mării și am zâmbit cu îngăduință. L-am luat în brațe pe Și mâine e o zi! 🙂

Acum vă mai spun doar Bucurați-vă de sărbătoare și simțiți-vă bine chiar dacă nu sunteți aniversații zilei! Și plec iar… E vremea lui Feelin’ Alright… deocamdată… 😉

Jurnalul unei femei simple – 19

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 01.07.2014 ora 16:35

Afară … Vântul plimbă de colo-colo ramuri și frunze de Copaci. Ziua parcă nu se poate decide ce intensitate a luminii ar prinde-o mai bine, așa că se joacă de-a cucu-bau cu Soarele. M-am apropiat de fereastră să văd mai bine Cerul. Nori pufoși, în trepte, flotează pe o Mare azurie. Cobor privirea și dau cu ochii de Gratii…

Mă gândesc… la arest preventiv. Da, da… Uite, eu de două zile am ales să mă zăvorăsc în casă. De bunăvoie și nesilită de nimeni, pe cuvânt! Doar fereastra am lăsat-o larg deschisă… Trebuia să suplinesc nevoia de Aer cumva. Apoi m-am pierdut în Maci – asta e nevoia de Frumos… Acum mă gândesc cum naiba și-o suplini nevoile săracu’ bietu’ Sarkozy?! Sau mai nou Stavarache… Știu – câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia – poate n-ar trebui să îmi pese de ei! Ar trebui să revin la gândul care mă chinuie de ceva zile – cum naiba să fac pistilul macului să-mi placă și mie ce iese???

Sunt recunoscătoare pentru… Tutoriale. Nimeni nu se naște învățat și orice ajutor în sensul ăsta e benefic. Trec cu vederea chiar și peste vorbăria excesivă – important e că aflu ceva nou! Aș fi recunoscătoare și pentru picul de înțelegere acordat când mă prinde de nas dragul de creație. Că n-aș lăsa nepersonalizat nimic. Adică… dacă lucrez și număr de zor ochiurile asta înseamnă că nu pot răspunde altminteri decât cu o cifră, nicidecum cu o frază – ce frază?? – cu o propoziție simplă. Nu mai leg subiectul de predicat, Maestre!

Din bucătărie… mi-am luat punga de covrigei cu tărâțe. Nu-mi arde de gătit. Nici măcar de mâncat. Experimentez. Ce, în arest preventiv ai bucate alese la îndemână? Poți să gătești ce vrei tu? Acolo Covrigeii cu tărâțe și Ceaiul de albăstrele sunt rara avis…

Cu ce sunt îmbrăcată … ? Azi mi-s fan Bruce Willis. Maieu verde-smarald de la GAP. Eu îi zic PMP. Practic, moale, pufos… Singura chestie care nu îmi place acum la el e lungimea – nu prea e potrivită pentru experimentul meu. Pentru orice eventualitate (sau cârcotași, nah!) pun și-un trening la nevoie…

Citesc … încă Emil Cioran. Am ajuns deja la Viitorul scepticismului – pagina 187. Zice Naivitatea, optimismul, generozitatea le întâlnim la botaniști, la specialiștii în științele fundamentale, la exploratori, dar niciodată la oamenii politici, la istorici sau preoți. Aici mi-s complet de acord cu Autorul. Pe pagina anterioară îmi pleda despre Necesitatea minciunii

Ceea ce aștept (sper) … e o Veste Bună. Pe-aia proastă am primit-o un picuț mai devreme. Cred că așa e și în arestul ăla, fie el chiar și preventiv – veștile proaste le bat ca număr pe cele bune. Nedreaptă soartă…

Ce mai meșteresc? Flori. Variante de Maci. Unul din ei seamănă parcă a Bujor… Profit de timp liber – îmbin plăcutul cu utilul.

AscultOpinia Publică a lui Aurel Baranga. Și chiar îmi place – abundă în ironie, umor fin. E și meritul actorilor, evident! Radu Beligan – mi-e dragă vocea lui ușor cântată… Ion Lucian – hehe, merită să-l auziți cum trece el la măsuri radicale!

Unul dintre lucrurile mele preferate … să experimentez în vederea obținerii lui mai bine! Totul făcut în joacă, altminteri n-are farmec…

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … nu-mi fac. Mai e până vineri. Poate mă eliberez până atunci…

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Hai că între timp de-afară mi-a sosit prima veste bună!

Simona Halep s-a calificat în premieră în sferturile de finală ale turneului de la Wimbledon după ce a învins-o pe Zarina Diyas (Kazakhstan), scor 6-3, 6-0.

Ăsta da motiv de zâmbet! 🙂

Re(ve)lație

Prin 2007 un Cineva exasperat de cereri care se băteau cap în cap – rezonabile precum nuca în perete 🙄 – îmi trimitea via messenger un videoclip care trebuia să-mi atragă atenția asupra stării de fapt. Și chiar de eram între ciocan și nicovală – în aceeași ceață, că nu-i de colo să lucrezi cu un informatician – videoclipul ăsta tot mi-a smuls mai mult decât un zâmbet… 🙂

Ce-i drept, până anul ăsta Bunul n-a vrut neam să mă lase să văd și eu un Pom care face ciori. Până-ntr-o bună zi când n-am avut de lucru și mi-am aruncat privirea pe fereastră… 😯 Și l-am văzut de la depărtare în toată splendoarea! Plin de ciori, plin-plin de ziceai că încă un pic și-i la pământ! Și nu era doar unul… hypnotised

Bizar sentiment…

Acum îmi repet în gând că fiecare lucru își are vremea lui. Că azi va fi soare și că pot spera să nu mai văd rămurică de Pom care face ciori până la anul ce vine. Așa că – luni fiind – dau griul la o parte și pun o fărâmă de curcubeu. Să-nceapă săptămâna cu un zâmbet! 🙂

Parametrii optimi

(… sau un must have greu de atins uneori… I don't know)

A fost odată o … fătucă pe care n-o dădeai dusă de la muncă nici cu măturoiul. Ședea cumințică în birou și se lupta cu teancurile de hârtii mai abitir decât Făt-Frumos cu Balaurul ăl cu 7 capete. Și avea temeinicia Cenușăresei în alegerea boabelor de mazăre din cenușă. Plus grija de a n-o prinde miezul nopții prin birou. Aaaa, nu-i era teamă că i se va transforma taxiul în bostan, ci doar avea impresia că dacă ajunge Azi acasă nu va întârzia Mâine la întâlnirea cu munții dealurile de hârtii pe care le colinda deseori chiar și în somn. Toată lumea o cam beștelea pentru năravul ăsta, dar ea-și vedea de ale ei precum Fata Moșului. Sau ca Eliza – sora celor 11 cocori. De frumusețe, bunătate, înțelepciune mă abțin să zic, dar aveau în comun pe lângă încăpățânare și bucuria de a mânui cu sârg andrelele. Și uite-așa au trecut ani buni, cu veri și ierni, cu toamne și primăveri… și nu știu să spun drept de-mi pare bine sau rău să zic, dar într-o bună zi de iarnă, precum mama Albei-ca-Zăpada se-nțepă cu un ac cu gămălie (deh, ac simplu n-avea de unde) și se trezi privind pe fereastră… daydreaming

Nu, nu era zăpadă afară… era un soare blând ce se prelingea printre ramuri de copaci parte înfrunziți, parte desfrunziți, ce contrastau cu verdele covorului pe care încercau să-l umbrească. Pete roșiatice de soare în apus și fuior de nori. Voci vesele de copii ce se bucurau de pauză… Triluri de păsări și larmă de vrăbii gureșe… Și ciori…

Alături i se cuibăriseră Oboseala, Somnul și Melancolia. Ciorile i-au amintit de lanțul ierarhic, cel care o ținea priponită în spatele ferestrei. N-a coborât scările în semn de evadare, că nu prea se făcea… a luat în schimb camera foto, a străbătut holul cel lung, ajungând la cealaltă fereastră. Cea opusă ca punct cardinal. Și-n pauza de țigară a privit îndelung Cerul. Cu un zâmbet cuminte. Apoi l-a imortalizat. Cu tot cu Lună, Fuior de nori și Soare în prag de apus… 🙂

Ia să văd eu acum… mai e cineva pe-aici care să fi pățit rușinea de a sta în birou cu ochii fixați pe fereastră? Cu target – gând de ducă afară – care-mi zic că l-ar chinui și pe cel mai stoic dintre stoicii șoareci de bibliotecă… Deeeci? Îndrăznește vreunul să ridice două degețele? Mai e careva sau rămân de una singură în povestioara asta? 😳

Inform(are)

Știi? Pe-aici , prin lumea virtuală, cineva a inițiat obiceiul ca miercurea să fie ferecate cuvintele în imagini. Sunt tăcerile frumoase, tăcerile colorate cu zâmbet, lacrimă, soare sau ploaie… Tăceri moi ca mătasea sau aspre ca postavul…

Molipsitor la modul exponențial, caracteristic molimei, s-a instalat tăcerea și-n real. Sub altă formă, firește! Informă…

Cu fiecare țipăt sugrumat de furie îneci în ape sărate cuvintele rostogolite inutil și … le șiroiești de parcă ți-ar fi teamă c-o să sece Marea. Măsori cuvintele celuilalt – două litere-ți par brusc mult prea lungi și le acoperi cu avalanșa altor vorbe grele și apăsătoare ca o furtună.

Te joci cu vorbele tale – ai avantajul folosirii întregului alfabet, dar reduci numărul literelor acordate celuilalt – o  singură consoană și-o unică vocală… Și tot nu ți-e îndeajuns, nu? Suprimi mirarea stupid clădită pe ultima vocală articulată anevoie de celălalt și-apoi te miri că-ți rămân doar mute și-aplecate semne de-ntrebare. Iar când tăcutele semne-și pierd una câte una aripile și-ți rămân derizorii în gând doar trei puncte te suspensie te înfurii. Și-ți iei iar alfabetul, născocind cuvinte fără rost ce adâncesc tăcerea celuilalt.

Cam ăsta-i mecanismul, nu? Păcat că tăcerea ți-a suprimat auzul, altminteri…

… altminteri ai învăța că un drum bătut la vremea lui are echivalentul în aur al tăcerii

P.S. Uneori un nu se poate transforma în da. Sau invers. Depinde de vreme și de vremuri. Și de ce te străduiești să semeni…

Jurnalul unei femei simple – 11

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 08.12.2013 ora 03:23

Afară … din sursă sigură spun că e friiig! Am cam înghețat azi, ba în parcarea de la Carrefour – de data asta ăl din Chitila – ba la întoarcerea acasă. Luna… pe cerul clar-clar părea o unghiuță. Am înghețat admirând-o, dar a meritat! 😉

Mă gândesc … că ar trebui să nu mă mai gândesc la multe lucruri. Poate așa mi-ar fi mai simplu. Poate… N-am siguranța că aș fi mai liniștită însă. Și mă mai gândesc la faptul că toaaată viața mi-am cam bătut cuie în talpă gândind. Pentru un cineva care tooot gândește și despică firul în 444 ar trebui să mă simt înțeleaptă. Gândesc totuși că nu-s… altminteri nu m-aș avânta să dau replica, indiferent de urmări… ufff, tre să mă mai gândesc și la asta?! 😕

Din locurile de unde învățăm … buuun, hai să vorbesc azi de practică. Că nimic n-are un impact mai puternic decât izbitul capului de pragul ăl de sus… Printre perdeaua de stele verzi vine Revelația! Și ce de concluzii mai traaagi, ehe! Că nu degeaba se zice Tot pățitu-i priceput!, nu? 🙄

Sunt recunoscătoare pentru …că mai nou iar e încântată fiică-mea că nu-s o mamă ca toate celelalte. Și că nu o mai enervează când lumea mai repede înclină să creadă că-s soră-sa mai mare. Acum, sincer, nu știu în ce măsură o fi de-adevăratelea și mândră de mine, dar tot e ceva că nu-mi mai cere să mă înregimentez în formația mamelor tradiționale. Nu de alta, dar nu mi-a ieșit niciodată asta și chiar era frustrantă revendicarea. 😳

Din bucătărie … mmmm, mi-am văzut dorința împlinită. Plus mirosit! Mi-era dor de somon cu miere și muștar Dijon. La cuptor… Nu zic mai mult, că-mi bat iar cuie în talpă! don't tell anyone

Cu ce sunt îmbrăcată … peste… am tras un pulover roșu, să mă protejeze el de aerul rece de-mi vine prin fereastra deschisă. Exact, scriu și fumez! whistling

Citesc Fumatul poate să ucidă! Asta scrie pe pachetul meu de Rothmans… Mă-ntreb când va scrie pe sticlele de băutură Alcoolul poate să ucidă! ? Sau pe ambalajele alimentelor bogat împănate cu E-uri care mai de care mai ucigătoare? Și-mi zic Bine că au avut decența să scrie doar pe pachetele de țigări mesajul. Altminteri dădea serios paranoia în populație!  alien

Ceea ce aștept (sper) … să am vreme și starea necesară să scriu Prefața cărtișicii… Am promis și-i datorie curată! Și mai sper să trec cu bine de ziua de Luni. Vineri n-am tăcut deloc când noul manager mi-a demonstrat că nu prea știe cum merg treburile în firmele pe care le administrează în scurtele ore când își face apariția pe la birou. Și – pisici! – mi-am ieșit din fire și i-am răspuns, că prea emitea pretenții nefondate. Și-am zis cu voce tare ceea ce alții probabil doar mormăiau în barbă. Mdea… posibil să mă coste asta, nu? d'oh

Ce mai meșteresc … o să-mi pregătesc camera de sărbători… așa, pentru orice eventualitate… Fac niște fulgi de nea, un fel de steluțe albe. Mi-amintesc că-ntr-un an am făcut așa ceva pentru birou… le-a prins vara lipite de geam… apoi toamna… 😆

AscultI remember years ago someone told me i should take caution when it comes to love… Impossible – James Arthur.  Bonus – Wake me up via Avicii. 🙂

Unul dintre lucrurile mele preferate … să privesc ninsoarea de la fereastră. Mă fascinează dansul haotic al fulgilor… mi-aș lipi și-acum nasul de geam fix ca-n copilărie, dar… Mda, îmi amintesc uneori că nu-i pot permite copilului din mine să-și facă nestingherit toate poftele. Nu-i corect, știu… 😳

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … o să-mi petrec timpul rămas cu fii-mea, că iar pleacă la Tulcea… Iar îi e dor de Otto al ei. Și cred că și purcelului de ea. Pot să spun că mă simt cumva vinovată față de el – știu că îi e bine unde este acum, dar la fel de bine știu că îi lipsește Ale a lui. E greu să mă împac cu gândul ăsta… 😐

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Tare mi-a mai plăcut peisajul ăsta… Și cum n-am reușit neam să descarc poza originală, i-am făcut un screenshot, am decupat-o apoi și gata! Dar tot mă frământă întrebarea De ce de la o vreme nu mai pot descărca unele poze primite pe e-mail? Acum ce bâzdâci o mai avea Yahoo Mail ăsta al meu? 😕

În fine… Să vă fie duminica plină de bucurie și zâmbet! big hug