Arhive etichetă: trandafir

Luni cel Auriu

Prinsă pe nepusă masă și  împotriva voinței mele cazată laolaltă cu duduia Melancolie într-un butoi nedecomandat și fără pic de confort, mi-am zis că e musai să-mi fac rost de-o evadare! idea

Ieși la aer?  m-a purtat spre Luna ce se juca de-a v-ați ascuns cu mine vineri seara.  Eram în troleibuzul 65… sau poate 86… oricare din ele duc spre ceea ce mai nou numesc acasă... La fiecare stație am vrut să cobor. Aș fi preferat ca jocul să nu-mi fie despărțit de un banal geam. Să ne despartă doar Aerul... Superbă Luna asta! Ca un Galben aruncat pe Cer de Bunul, completare a Salbei promise întru Începuturi… Mă iubește… Nu mă iubește… Mă iubește… thumbs up

Luni 14Hai la aer! m-a oprit ieri în fața Trandafirilor Galben-Aurii. Am scotocit în geantă atunci, hotărâtă să mi-i păstrez. Mi-am bodogănit Geanta! Murphy spune că ultimul lucru găsit este cel căutat. Murphy are dreptate… d'oh

Prima dată am fost tentată să privesc florile ca pe o Familie – generații trecute și viitoare… Apoi mi-am zis că Bobocelul e noul cap de serie. Incert. Cumva promițând doar ceva frumos. În tatonare, ca orice început… îngreunat de sfială, încetinit de teama de ceea ce va urma. Precaut, parcă… E Luni, desigur!

Luni 14 e Auriu. A bătut în Marea Finală Germania… Mie îmi place argintul. Și-mi doream să câștige Argentina… Cum naiba să ocupe primul loc când mie îmi place Argintiul? I don't know

Mama lui de Butoi nedecomandat! I don't wanna see

[Luni 14 – 11:14] Melancolia deja e istorie. Nu-i port grija, mi-e mai confortabil acum… N-am băgat de seamă când a șters-o englezește. Posibil să-i fi dat vreun ghiont pe când îmi notam în agendă cu litere de-o șchioapă Întâlniri cu Super Luna!  Pe 10 august și 9 septembrie mă scaldă iar în argintiu! party

[Luni 14 – 16:14] Nah, că nu pot să stau locului neam! Nu-ș de-i cu pricina sindromul picioarelor neliniștite, dar au sărit cât colo doagele butoiului de-atâta foială. Mi-am recăpătat confortul, dar nu fără eforturi! Una dintre doage – a de se simțea fără frontiere – a aterizat în Germania și-am am cules-o tooocmai din ograda lu’ Der Spiegel. Mie-mi sunt dragi nemții ăștia, mai ales pentru ordine și disciplină – n-aș lăsa în voia vântului fărâmiță de hârtie, darmite mândrețe de doagă… Acum mă uit la ea și mă minunez ce zestre se lipi de doaga asta. Cică… Fotbalul e ca șahul, doar că se joacă fără zaruri! Ei, acu’ parcă-mi vine să fluier… whistling

CuMinte

(Dacă-i Marți… CuMinte, zău! :roll:)

Nu-i un secret… De ieri toți cei de-aici o știu… M-a prins, ce mai! M-a prins și m-a lăsat fără cuvinte ieri! Posibil ca EL să știe prea bine asta, dar nu-mi bat capul… La drept vorbind, era inevitabil să-i scap din mreje… nu-mi caut scuze, aș fi ipocrită să nu recunosc că mi-a plăcut de cum l-am văzut! Eram toată numai un zâmbet când îl priveam! Da, da! Toate zâmbetele i le-am închinat ieri cu nerușinare, în văzul lumii! Nu mi-a păsat… I-am pus pe tavă toate gândurile și l-am lăsat să mă cumințească… Mi-a plăcut și asta! Și-apoi… cum să-i rezist și să nu-l iau cu mine? Mi-ar fi lipsit și n-aș mai fi fost eu…

În fine,  judecați-l voi, la mine-i coup de foudre evident… 😉

Frumooos
P.S. Era să uit – să nu vă mire de n-apar cele 3 ceasuri rele ale lui Marți! Au rămas cică încremenite în Vechiul Orologiu din Turn… Paznicul zice că-i timp pentru zâmbet! 🙂