Arhive etichetă: urare

Fără titlu

Bloggeri dragi (şi bloggeriţe),

Am dat la o parte iţe (nu-mi clipiţi stupefiat: Bursucelu’ a-nviat?!?) şi cu bucurie mare croşetez azi o urare:

Anul nou ce stă să vină să vă-nvăluie-n lumină, să vă dea talent cu carul – Muza vă sporească harul! – să scrieţi poveşti o mie (musai vesele să fie!) şi s-aveţi urmăritooori statornici şi răbdători, puşi mereu pe comentat. Staţi un pic, n-am terminat… Fericirea, sănătatea, împlinirea, bunătatea să vă fie-nsoţitori nelipsiţi pe timp de nori!

De urat v-aş mai ura, da-i zgîrcită Muza mea (nu pîrăsc, dar tre’ să ştiţi)…

Mai zic doar Să fiţi iubiţi!

happy-new-year-wallpapers-free-download

Sursa foto

Întoarsă acasă după miezul nopții, mi-am zis că e musai ca postarea asta să mi-o ia în calcul WordPress fix pe 31 august. Așa că am pus frumușel o poză și am grăbit publicarea. Cu alte cuvinte… am cam forțat nota și pe deasupra am mai și furat din brânză… blushing

Ca niciodată, mi s-a întâmplat să nu mă pot hotărî despre ceea ce voi scrie. Despre cum mi-am aniversat eu ziua în lume? Despre frumusețea Slănicului? Sau despre întoarcerea originală acasă? În același timp era un ceva care mă îndemna să dau întâietate Parcului Carol. Acum știu de ce am ales poza aceasta… happy

44Mi-amintesc cum acum vreo 4 ani m-a lovit serios întrebarea La ce oră am fericit eu umanitatea cu venirea-mi pe lume?! Și cum de una singură nu puteam ieși din dilemă am apelat la singura ființă care ar fi putut să-mi dea răspunsul cu pricina. M-a privit mama pe deasupra ochelarilor și mi-a grăit un picuț cam încurcată Păi, ce-ți veni cu asta? A trecut mult timp de-atunci… crezi că eu le țin minte pe toate?! I don't know Într-un final, după lungi scormoniri, calcule și legături numai de mama știute, mi-a zis cu o seriozitate excesivă (care cred că trebuia să confere veridicitate informației) că este mai mult decât probabil ca intervalul sosirii să fie 19,15 – 19,30. Am luat și eu de bun răspunsul, cu abatere cu tot…

Acum, privind în urmă, realizez că nu prea mi-ar fi folosit la nimic aflarea orei exacte. La drept vorbind, nimeni nu te întreabă care-i intervalul orar al aniversării tale. Se ia de bună data și fiecare te fericește cu urarea funcție de cum își amintește de eveniment. Importantă e doar bucuria împărtășită. Sau frumusețea momentului, nu?! winking

În fine, la mine Luni a venit clar cu poticneală. Cu voi sper să fie mai blândă și mai înțelegătoare ziua asta! good luck big hug

Să fie… Chef!

Dimineața asta a mea originală mi-a fost stropită la prima oră cu Pălincă de la Petru…

Nuuuu, nu mi-s Bursucel Ba(c)hic azi, dar la o aniversare nu se face să fii scorțos și să te cotești! La așa eveniment se cuvine să chefuiești, să te veselești și să onorezi cinstita adunare. Zic și eu… whistling

Azi mi-e veselia în cascadă. Cam așa…

Hai, nu dați ochii roată la 360 grade… Mi s-a făcut dor și poftă de Mozart. Și – pe cuvânt – nu mi se trage de la pălincă! I don't wanna see

Și-ar mai fi ceva – până nu mă amețește complet muzica zic

La mulți ani Petrilor, Petruțelor și Pavelilor! Să vă fie ziua cascadă de bucurie!  happy good luck rose big hug

Și nu în ultimul rând lui Paul party

Jurnalul unei femei simple – 13

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 02.01.2014 ora 03:05

Afară … dragilor, este maaare petrecere mare! Tropăie mai dihai decât burtoșii piticei, ăi de care am scris eu ceva vreme în urmă. Ce dacă-i beznă? Pfiuuu, ăștia fluieră și pe Meniaito! Și-i virală trebușoara, că și mie-mi vine a țopăi un picuț! Hmmm, la loc comanda, Bursucel – treci înapoi la scris! timeout

Mă gândesc … că nu e corect deloc, zău! Dar nu se face nici să mă autoinvit – orice ar zice unii, amestecul între generații e cumva aiurea. Slavă Domnului că au dat manelele la o parte. Lambada îmi place și mie și iar mi-e a dănțui. 😳 Nu-ș ce-o ieși la final, dar e interesant – gândul la petrecerea de mai sus mă cam pune în dificultate. Aaaa… au trecut la Bombaaaa! Mdea, mă gândesc că mi-e dor de o petrecere. Eventual una ad-hoc, ca aceea când m-a trezit în miez de noapte Mirela și m-au luat pe sus, spulberându-mi pseudo-durerea de măsea ce mă apucase brusc cu un Se tratează cu tărie, fată! Dar chiar te doare sau o zici să te cotești? :mrgreen: Am mers, ce era să fac?! Nici pe mine nu mă convinsese argumentul. Dar a fost fain! Ufff, mă mai gândesc că nu l-am sunat pe Cezar să îi urez La mulți ani! Îl cheamă și Vasile doar… Mă gândesc Să-mi fie rușine! Și mi-e… 😳

Din locurile de unde învățăm … din cântece. Da, da… Uite, dacă nu știi, Maria Tănase îți zice cum îi cu vinul… că tot mi-s în ton cu petrecerea de sus. Curată pledoarie – mai că-mi vine și mie să-mi pun un pahar cu vin alb acum, da-i la frigider. Și frigiderul… e la colega mea în cameră, deh! Curat ghinion… sau nu, că oricum n-aveam cu cine-l bea. Mai bine-mi fac o cafea! Pauză, deci… Pun afiș cu Vin imediat! 😉

Sunt recunoscătoare pentru … că azi am liber. Altminteri… Aș fi fost recunoscătoare dacă se promulga Legea Manelelor. Odată îmi spunea cineva că Nu e, dom’le, petrecere fără manele! N-ar avea farmec! No shit?! Daaar… hai că am motiv de recunoștință – au trecut petrecăreții înapoi pe ceva mai ușor de suportat de subsemnata – Oi oi ooooi! Mulțumescu-ți, Doamne! Și ferește-mă de manele, rogu-te! praying

Din bucătărie … neee, nu mă convinge paragraful ăsta să merg într-acolo! E fereastra deschisă… 🙄

Cu ce sunt îmbrăcată … azi e de serviciu prosopul cel mov, tot mare și pufos, luat de la Monoprix în ziua când plecasem să cumpăr… nuștiuce. A fost coup de foudre și el, firește, ca orice lucru pe care-l iau în transă, fără să gândesc prea mult nici cât costă, nici ce voi face cu el… love struck

Citesc … am citit într-un final care e diferența între Dunhill (Fine Cut) și Rothmans. Așa că am decis să-mi schimb țigările, asta fiindcă încă nu-mi vine a renunța la obiceiul ăsta nesănătos. Pe astă cale țin să-l felicit pe Dan cel Hipertensiv pentru determinarea de care dă dovadă în a se lăsa de fumat! Daneee, auzi cum bat din pălmuțe? applause

Ceea ce aștept (sper) … să termine de cântat Maria Tănase Cine iubește și lasă… e frumoasă, da-i de jale, Doamne! Mai bine îndeamnă-i să pună Zi-i una mai săltăreață… Ei da, chiar de-i 03,33… 😐

Ce mai meșteresc … Cui îi arde de meșterit zilele astea? Aș meșteri eu, dar nu mă pricep, așa că o să-l aștept pe nenea Instalatorul să arunce un ochi critic și ca un prea-bine-cunoscător ce se află să-mi spună el De ce-mi picură apa pe gresie de la chiuvetă de fiecare dată când spăl ceașca de cafea? E de meșterit la scurgere? I don't know

AscultBrașoveanca… Ciudat playlist au copiii ăștia! Trecură la Mușamaua acum… și nu m-ar mira să aud și Dansul Găinii. Sau pe-al Pinguinului?! 😕

Unul dintre lucrurile mele preferate … să verific. Deformare profesională, deh! Cred că e cea mai documentată / verificată pagină de Jurnal – nah, recunosc, noroc cu Youtube, altminteri confundasem Mușamaua cu Mătura. Ei, se vede că n-am mai fost demult la o nuntă… pe vremuri, ehe, n-aș fi dat-o-n bară cu așa ceva. Singura-mi scuză e că de sus se-auzea doar instrumentală – nu tu cuvinte, nu tu search terms! 😳

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii dacă m-or lăsa zăbăucii ăștia de vecini, promit să mă odihnesc! Așa mi-am zis… Sună a socoteala de-acasă, nu? 😉

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Ei, da… vă învit la o plimbare cu pași cuminți pe mal de ocean… 🙂

V

Uitasem… Tocmai eu, cea căreia din vreme în vreme cineva îi amintește că este posesoarea unei memorii de elefant… 🙂

Și totuși… Memoria este cea care ne joacă de cele mai multe ori feste. Aș putea pune pariu că nici măcar elefantul nu ține minte primii pași. Nu știu de ce în memoria colectivă stângul este pus pe calapodul strâmbului, iar dreptului… ehe, i se conferă atributul perfecțiunii.

Inechitabil, aș putea spune.

Drept – Stâng…

Bine – Rău…

Frumos – Urât…

Lumină – Întuneric…

Întregul n-ar exista fără stâng – i-ar fi ciuntită însăși noțiunea de perfecțiune.

Normalitate? Posibil, până dai nas în nas cu stângaciul – el e singurul în măsură să contrazică, să rescrie și să redefinească sistemul de referință. Cu stânga, nu cu dreapta! Ar putea privi eventual cu îngăduință grija dreptaciului de a respecta obiceiul pășitului. Și ar zâmbi ironic, amintindu-și de impactul superstiției. Pentru el nu e o problemă să acorde întâietate stângului la purcederea prin blidele împrăștiate pe drum. La drept vorbind fac și ele parte din decor. Ca și gropile…

Pot spune că stângaciului nu i se pare dreaptă uniformizarea. Dar încearcă din vreme în vreme, când îi este evidentă discrepanța, să se adapteze și el cumva. Stângaci, firește, altminteri cum?! Nici nu i-ar ieși perfect lucrurile altfel…

Nu e anormalitate, copil, e doar excepție… Ăsta a fost răspunsul dat la întrebarea încurcată pe care mi-a pus-o odată demult un pui stângaci, necăjit și puțin încruntat. Arc de cerc au desenat pistruii a zâmbet atunci. Nici acum nu m-ar lăsa sufletul să oblig pe cineva să facă altminteri de cum îi e felul.

Azi, cu stângăcia, i-am cam uzurpat locul Bursucelului. L-am lăsat dormind. Dacă aș privi peste umăr, probabil aș vedea cu coada ochiului un zâmbet. Bursucelul ăsta… nu, nu l-aș schimba cu nimic! Dar nici nu l-aș trezi acum.

Așa că urarea de

Bună să vă fie dimineața asta a asfințitului de an! 🙂

va fi semnată simplu Doina

P.S. V… uitasem de aniversare… WordPress mi-a amintit pe 28 decembrie de cei 5 ani trecuți cu rânduri așternute sub auspiciul stângăciei Bursucelului.

Jurnalul unei femei simple – 10

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 30.11.2013 ora 03:30

Afară … -i ger… Și-a cam intrat Iarna în drepturi, ce mai?! Și-i beznă de fiecare dată când scriu eu. Ei, aș putea arunca un alb filtrat de raze aurii și-aș putea desena și un cer azuriu, pe care să-l peticesc cu norișori lăptoși pe ici pe colo… dar se face să vă aburesc eu?! Neee, că mi-s Bursucel de treabă! angel

Mă gândesc … că unii nimeresc pe pagina asta prin te miri ce căi… de exemplu – la prima oră din ziulica asta cineva a căutat o contabilă nebună și-a ajuns aici, firește… Am râs, m-am încruntat (mai fac și asta din vreme în vreme), m-a bucurat sau am picat serios pe gânduri de fiecare dată când am dat nas în nas cu Termenii motorului de căutare. De cât timp poți dispune uneori ca să ajungi întâmplător pe o pagină scoasă la înaintare de Google? Și de câtă… răbdare poți dispune ca să scotocești în lumea asta virtuală după și dacă nu te caut eu e pentru că vreau să o faci tu? Ciudat Interesant Neobișnuit mod de a-mi testa răbdarea – la pagina 30 m-am declarat bătută cu acte în regulă – n-am dat de cuvințel scris de Bursucel, așa că mi-am zis cu părere de rău că omulețul ce mi-a intrat în curte cu formula aia magică e binecuvântat de Bunul cu muuuultă răbdare. Sau cu mult noroc, poate… Lui i-o fi ieșit din prima? 🙄

Din locurile de unde învățăm … ar trebui să înălțăm rugi de mulțumire! Nu de alta, dar în fiecare întâmplare prin care ne e dat să trecem există un tâlc pe care de cele mai multe ori îl ignorăm. Asta am văzut azi ieri – un om nerecunoscător pentru faptul că este în viață  și supărat foc pe mormanul de fiare vechi în care i s-a transformat frumusețe de Maserati. Pisici! Mulțumește Cerului, V., că încă ai apucat minutele alea în care mi-am ieșit din papucei și am zis ce-am zis. Că eu îi mulțumesc, zău! Uite de-aia cred că mi-ai uitat cartea acasă… Lasă, băiat prost, mi-o aduci data viitoare! 😉

Sunt recunoscătoare pentru … ceea ce am și pentru ceea ce sunt. Sunt lucruri pe care nu mi le-aș dori… sau care m-ar face poate prea comodă și prea plină de mine. Sunt recunoscătoare pentru scepticism și naivitate – le am pe amândouă în aceeași măsură. Sunt recunoscătoare pentru că am puterea să spun am greșit nu doar în gând. Și pentru că pot să zâmbesc când spun asta… 🙂

Din bucătărie whistlingnee, nu-i fluierat a pagubă! N-am gătit, dar am fost invitată la o cină târzie – cartofi la cuptor a la C. – de post, dar buuuuni de te lingi pe degete! Gătește fain vecinul nostru! Și mai e și deștept pe deasupra… Dacă-și păstrează obiceiul cred că va trebui să înlocuiesc secțiunea asta de jurnal… mă gândesc că ar merge mai repede am căpătat un kilogram în plus de la… Știu că șanse de îngrășare nu prea am, dar asta e ora viselor doar! 😳

Cu ce sunt îmbrăcată … nu prea conteză, zău! Important e că sunt îmbrăcată, da? 😛

Citesc … despre prea-trâmbițata rescriere, renumerotare a Codului Fiscal – cea mai cea abureală după Constituție. Abureală, da! Pentru că în ambele cauți drepturile strivite de obligații… cu lupa de le cauți, tot nu le găsești… 👿

Ceea ce aștept (sper) … Patul lui Procust, editura Junimea… anul nu-l știu, nu încă! Cartea asta e plimbată – în vară a văzut marea – avea șezlongul ei, pare-se… Apoi a vizitat Germania, Franța, s-a plimbat prin Amsterdam, a zburat spre State și se odihnește cumințică în Canada, zice-se. E norocoasă, asta-i clar! A scăpat nevătămată dintr-un accident, pe motiv de uitată acasă… Eu am răbdare pusă deoparte special pentru ea… 🙂

Ce mai meșteresc … unii, cică, rămân statornici când e vorba de  (p)referate… Așa zic unii și eu pot confirma asta cu mâna pe inimă! 😆

Ascult … Roar. Katy Perry. Ba am văzut și videoclipul, nah! Am remarcat că Licuricii din clipul cu pricina seamănă cu Fulgii de Nea, ăi de dănțuiau mai acum câteva seri… Sau invers… Nu-mi bat capul, că asta mă duce cu gândul la Cine-a fost primul – oul sau găina?! Chiar așa – știe careva răspunsul corect la întrebarea asta??? 😕

Unul dintre lucrurile mele preferate … să pun întrebări. De ce? e la el acasă… Și iar mă gândesc – îmi închipui că ăl de-a inventat Vreau să știu! seamănă măcar un picuț cu mine… măcar la înălțime… 😐

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … surprizăăăă! Buuun – mă bate gândul să mă tund și să-mi lăcuiesc unghiile cu verde. Dacă găsiți de cuviință că m-a bătut gândul prea tare, nu-i cu supărare – nu vă sfiiți s-o spuneți verde în față… 😉

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

He he, iar m-a prins dimineața, dar nu e bai. Toate au un rost doar… 🙂

La mulți ani, sărbătoriților, oriunde v-ați afla! big hug

Bun îi vinul…

Urmează Mare Petrecere azi, nu?! Flori, prieteni, baloane, carusel, mașinuțe, îmbulzeală pe faleză, brățări fluorescente, popcorn, mici, bere ( 😳 iar bere??? :mrgreen:) – haos într-un cuvânt! Ei, dacă eram la Tulcea știu că mă trezeam cu un telefon din partea Ramonei, cu îndemnul aparent fără drept la replică Hai, fată! Ce faci, aștepți invitație specială să vii?! 😀

Uite că de data asta nu vin, fată! Fac o plimbare prin Bucureștiul de odinioară… M-a tras deoparte Maria Tănase și m-a convins să gust puțin – adio, bere! că bun îi vinul ghiurghiuliu! 😉

Promit să nu mi se urce la cap vinișorul… o să beau cu măsură – să nu mi se împleticească limba, că-i rost de urat numai de bine celor patronați de Sfânta Marie! Să vă fie ziua asta Specială! 🙂 🙂 🙂

Când n-am Timp…

(Hmm, oricui i se poate întâmpla, nu?! :oops:)

Dar mai contează?! Am învățat că pot să-i fur Timpului o Clipă, suficientă cât pentru o urare din suflet…

Să aveți o zi minunată, plină de gânduri frumoase! 🙂