Arhive etichetă: vară

Jurnalul unei femei simple – 21

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 10.09.2015 ora 21:35

Afară … afară mi-ar fi plăcut să fie soare. Eventual cufundat pe trei sferturi în Băltoacă sărată. Dar nu-i! Azi n-am văzut nicio fărâmiță aurie. Și-am tooot căutat-o azi, și-așa m-am agitat, fix ca o sticlă de șampanie preumblată prin hârtoape! Să nu-mi ziceți Fatăăă, s-a dus vacanța! S-a gătat vara, îi toamnă deja… Ai orbul găinilor sau ești iar în contratimp?! I'm not listening

Mă gândesc… că Toamna seamănă cu Luni! Mie, sincer, îmi sunt dragi copiii, dar ai Toamnei…. Vântul, de exemplu. Rece și urâcios. Cum l-o răbda sufletul să ciufulească bieții copaci? Sau florile… De freza mea – care încă un pic și-ar fi putut ilustra roza vânturilor – nu spun nimic, că s-ar găsi careva să mă acuze de subiectivism… Dacă dădeam azi nas în nas și cu Ploaia, celălalt plod al Mumei-Toamnă, nu-ș pe unde scoteam cămașa! Așa se zice, la figurat… Fiindcă la propriu, tot în rochiță de vară am plecat la birou dimineață. Acum mă gândesc serios că am cam intrat în belea dacă și mâine e la fel de… călduros ca azi. rolling eyes

Sunt recunoscătoare pentru… că Bunul a găsit de cuviință să-mi aducă în preajmă oameni buni. Și pentru că o tanti cu putere de decizie a intuit că în spatele răspunsurilor mele cumva țăcănite neobișnuite se ascunde un om de toată încrederea și responsabil. Mai mult nu zic, cel puțin deocamdată, așa că… no talking

Din bucătărie… pot să aduc niște brânză de capră și niște roșii. Mai era și un castravete rătăcit, bietul… Aș putea spune și bătrânel, așa că pe ăsta îl las deoparte. Mai pun fructele la bătaie, la nevoie… Struguri, prune și pere. Mai era și o bere uitucită de vreo câteva zile, care sigur rămânea intactă dacă nu ajungeam la paragraful ăsta. Acum estimez că n-o să-i mai duc grija după ce isprăvesc cu scrisul… whistling

Cu ce sunt îmbrăcatăAha, uite de-asta mi-e mie ușor rece… Gândesc c-aș fi fost în stare mâine să păcătuiesc dând vina pe bunătate de bere pentru un hapciu datorat rochiei galbene cu flori. Rochia asta e practică, e comodă, da’ nu prea ține de cald, recunosc… O vorbă din bătrâni spune că suferă baba la frumusețe, deh… blushing

Citesc … chestii care peste o lună nu-mi vor fi de folos. Riguroase. Scorțoase. Și stufoase precum o coadă de vulpe. Dar le citesc, că-i musai! Prefer musai în loc de trebuie, că am devenit alergică la trebuie ăsta… I don't wanna see

Ceea ce aștept (sper) … Să se așeze odată lucrurile în făgașul lor normal. Cel mai mare dușman al liniștii e neîncrederea. Cronofag mai e și scepticismul ăsta! Tocător de nervi… Și mai sper ca plecarea mea să nu fie ceva nefast pentru o terță persoană. Pisici, pot să dau vina pe bere pentru tenta asta de tristețe?! straight face

Ce mai meșteresc … Eh, n-am mai meșterit nimic de vreo… Am uitat de când, zău! Dar pot spune că n-am mai meșterit nimic de la răfuiala cu Nervul Sciatic! Majusculele ar trebui să arate doza de respect pe care i-o port. Asta totuși nu mă poate împiedica să îl fac de poveste și – mai ales! – principal responsabil pentru că n-am terminat Fularul Albastru promis. Sau Fulgii de Zăpadă… Dar măcar am o bucurie – dacă nu meșteresc, sus-numitul nerv mă tratează cu o dubioasă necesară prietenie. party

Ascult … Estas Tonne – Internal Flight. Seamănă cu Yanni. Liniștitor și profund. Îmi dă impresia că sunt pe țărm de mare, cu privirile pierdute printre limbi de foc. Parte e amintire a verii trecute. Sulina – ultima noapte. Și mi-e bucurie să am certitudinea că de data asta contemplarea nu-mi va fi curmată de jandarmii care voiau musai să fie siguri că plaja nu va fi înghițită de vâlvătaie! laughing

Unul dintre lucrurile mele preferate … să pot zâmbi în voie. Mi-s așa de urâte încorsetările, chestiile de conveniență sau încruntările… Ieri seară am mustăcit citindu-l pe Păunescu. Acum, amintindu-mi de asta, mi s-a făcut chef să citesc ceva vesel. Topârceanu să fie… daydreaming

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … Adjudecat din start – Fiică-mea! Poate așa o mai îmbunez, că s-a luat de mine mai devreme fiindcă, într-un acces de inconștiență sinceritate, am dat curs imboldului (iscat de Aghiuță, probabil) și i-am spus că am decis să mai rămân la birou și pe ultima sută de metri. Pfiuuu, m-a cam beștelit! Dar măcar știu că a făcut-o din grijă și drag… happy

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

ContratimpDe duminică îmi tot doresc să așez poza asta aici. Acum florile îmi sunt dragă amintire. Doar busuiocul e încă verde. Probabil are mustăți… n-am avut starea să verific. Așa cum n-am încă starea să fac un tur prin virtual. Sau să dau frâu impulsului de a scrie ceva mai altfel. Gândesc că peste o lună lucrurile vor fi schimbate. Sper…

Până atunci… cu drag… happy good luck big hug

Fie…

Mi-e sufletul răsfirat fărâme prin nisip de prea multă vreme. Nu mă mai doare gândul ăsta. Vrem – nu vrem, aparținem fără doar și poate unui Loc – m-am resemnat cu asta. Doar dorul de întregire mă mai sâcâie uneori. Ca acum… Mai devreme mi-a trecut prin minte că aș putea face un drum la Constanța. Am motive serioase, am timp la dispoziție, n-ar fi un drum bătut în dorul lelii. M-aș întâlni cu fiică-mea, aș revedea locuri dragi, poate am merge împreună la plajă… daydreaming

A fost suficient să gândesc asta și iar s-a pornit Ploaia în perdea cu ropote, să nu care cumva să-mi treacă aversa neobservată… Apoi m-a plouat cu melancolie… Mi s-a făcut dor de diminețile de vară în care Bună dimineața! mi-era dată de semnalul sonor inconfundabil al RadioVacanței … dimineți în care îmi dădeam silința să evadez cât mai repede de-acasă, să-mi prind Locul liber pe plaja de lângă Hotel Parc. Pe-atunci era privit cu alți ochi Litoralul Românesc… thumbs up

Acum sunt doar amintiri și celebrele turiste suedeze, și Locul meu, și nisipul din filele caietelor, și bronzul care-mi dădea de gol escapadele dimineților de vară… Da-s amintiri dragi, pe care probabil le voi depăna nepoților care niciodată nu vor ști că Plaja de la Hotel Parc n-are pereche pe potrivă niciunde. Nici măcar în Florida… Alung Melancolia cu  și-i promit că îi voi găsi tovarăși de joacă în Caraibe cu prima ocazie. Uite, în Martinica, de exemplu… idea

fonds_marins_de_martiniqueSursa foto

Nah, c-am visat iar cu ochii deschiși, fi-mi-ar fusul orar de râs!  De ceva zile bune realizez că am o problemă majoră cu Moș Ene de România. Din obișnuință mi-am făcut o cafea – mă voi bucura doar de învăluire în aburii ei, c-altminteri iar fuge Moșul ăsta urâcios de mine. Parcă vezi că mă pune să număr peștișorii de pe fundul Mării Caraibilor. d'oh

În fine… vă las cafeaua aburindă pe măsuță. Cu tot dragul și gând de zi cu soare ca un zâmbet! coffee happy

Jurnalul unei femei simple – 3

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi 04.10.2013 ora 23:58

Afară … îi beznă și de data asta, am verificat. Și friiig, mama ei de vreme, de toamnă, de… ce frumos era astă-vară, ehe! 😉

Mă gândesc … o să mă prindă Mâine scriind la postarea asta, așa că las gânditul și-i dau bice cu scrisul. ➡

Din locurile de unde învățăm … îmi povestea prietenul meu, cel de care mă desparte încă Oceanul, că trebuie să ajungă într-un colț de Americă uitat de civilizație – într-o rezervație a indienilor… apoi, mai devreme, mi-a spus că locul ăla e de fapt Civilizația – asta e concluzia la care a ajuns de cum a dat cu ochii de Oamenii de acolo. Nu spun mai mult, că sunt sigură că nu e cazul. Învățăm din locurile simple, de la oamenii neprefăcuți… mă refer la adevăratele învățături. 😎

Sunt recunoscătoare pentru … că a venit Instalatorul azi să-mi repare Caloriferul-Cascadă. Inițial zisese că nu are vreme, dar când a aflat că tocmai pe mine picase năpasta și-a rupt din timp. Zic iar Mulțumesc! 🙂

Din bucătărie … vine o boare de liniște și pace – iar mă hrănesc bucătarii de la cantină… 😳

Cu ce sunt îmbrăcată … pfiuuu… iar am blugii pe mine – de data asta cei negri, doar hanoracul e același. Nu mă pot dezlipi de el, că tare-i plăcută atingerea lui. Unde mai pui că e indicat să-l port – Luminosul încă nu face față frigului iscat de ploaia ce mi-a răcit pereții cu lacrimile ei de crocodil. 👿

Citesc … Ordinul 3055/2009, actualizat, cosmetizat… nu vi-l recomand, mai bine v-ați plictisi cu o poveste siropoasă de-a nu spun cărei romanciere :mrgreen:

Ceea ce aștept (sper) … să termin naibii odată cu verificările, că zici că e cascadă – nu pun una la punct și dau peste altă goangă! Zici că e Conspirația Pseudo-Contabililor în lupta de eradicare a Bursucelului… 💡 Dar nu mă dau bătută, neam! 😛

Ce mai meșteresc … colorez excel-uri în nuanțe de frez, verde crud, galben… tocesc creioanele, adnotând pe ciorne… Unde  – Doamne, iartă-mă, că am tendința să folosesc prea des o expresie neortodoxă! – o fi creația?! 😳

Ascult … Lily Allen cu-al ei Not fair… n-o am în playlist, dar mi-am permis să o iau în dar de la Dan 🙂

Unul dintre lucrurile mele preferate … să visez chestii frumoase. Dar revin rapid cu picioarele pe pământ… Păcat, e tare frumos cu capul în nori

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … mâine iar merg la birou – no comment, iar duminică e Sărbătoare – vine fiică-mea și mi-aș lua-o rău de tot de-aș îndrăzni să nu-i acord atenție tocmai în prima zi de sosire. Probabil o să gătesc iar! 🙂

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Linia Orizontului și Albastru… Pozele sunt calde-călduțe și vin de la Rezervația de Indieni Navajo, situată la granița dintre patru state : New Mexico, Colorado, Utah și Arizona. Oamenii ăștia chiar produc ceva. Și mai ales respectă Natura! 🙂

… alta caldă

(… promit să adorm cu zâmbetul pe față… :smile:)

Nu știu cum e pe la voi, dar la mine fiecare evadare în lumea reală e taxată de Inbox. Se bulucesc acolo îngrămădite peste poate Mesaje, Notificări, care parcă vor să mă disciplineze. Dar eu nu și nu, că am căpătat iar gustul libertății și-mi iau din vreme-n vreme porția de soare, de verde, de roșu.. în fine Porția aia de vară, cât mai este! Sinceră să fiu, la întoarcere nu prea-mi arde să deschid nici Trillian-ul, că știu că o să-mi spună cumințel câte mesaje mai sunt venite via Yahoo, câte via G-mail… mai știu că se poate și mai rău de-atât, Dar azi ăsta mi-era of-ul… 😳

Apoi mi-am amintit de ziua de vineri, de metrou, de secretara de la o universitate… V-am zis eu că întotdeauna, fără greș, îmi arunc privirea acolo unde e dosită o greșeală? În fine, vineri am realizat că există pe lumea asta oameni care încă nu realizează că pentru Sistem suntem doar o  înșiruire de cifre. Da, știu, nici mie nu-mi place aspectul, dar e adevărat! 🙄 Tanti Secretara asta mi-a mâncat vineri sufletul cu neștiința ei! O fi ea algomerată, da-i și înghesuită rău! Am memoria cifrelor, v-am zis? Că nu degeaba am tooot lucrat la situații, declarații și alte chestii de-astea frumoase frumușele de ți-i mai mare dragul și-o iei pe arătură cu gând să scapi de dânsele. Dar ele nu și nu – se țin scai de tine ca râia! 👿

Încă mai am în minte prinse scai fel de fel de adrese, coduri de înregistrare fiscală, ba chiar și CNP-uri. Hai că nu-i greu de ținut minte, zău! Zic asta pentru că Tanti Secretara de care vorbeam mai sus n-a vrut să mă creadă pe cuvânt că i-a editat greșit CNP-ul fiică-mii – eu îl știam cu 4 în coadă, ea a pus 6 de darnică, că nu pot s-o bănuiesc de altceva doar?! 😐 Și fiindcă un necaz nu vine niciodată singurel, m-a chinuit femeia cu plimbările. Ori poate o fi vrut să-mi arate ce minunată instituție o să-mi lumineze copila în următorii 4 ani…. Cert e că încidentul ăsta și întoarcerea tot cu metroul spre casă m-au necăjit… unii prea indolenți, alții prea intransigenți cu ei înșiși! :mrgreen:

Cum vineri era decretată Zi de hoinăreală din capul locului, mi-am zis că mă răsfăț în parc, la Bazilescu, Încă n-am văzut parcul ăsta 😳 Doar că… am coborât la Jiului, am ieșit pe la Pajura, am ochit semaforul și-am pornit zâmbitoare spre alt verde. Cred că știu drumul cu ochii închiși spre Terasa mea! 😆 Mai nou am aflat că-s de-a casei și că nu e bai dacă plec fără să plătesc! Se vede treaba că e evident când îmi place ceva! Așa că în dimineața asta am făcut rezervare iar… vă las Cafeaua aici – e caldă, numai cum îi bună pentru Zmeu. Și dacă dimineața mea iar nu va coincide cu a voastră, aruncați o privire în jur și bucurați-vă de vară… 🙂

Eu o să adorm cu zâmbetul pe buze… n-am cum să ignor un așa îndemn spus cu drag… Vă spun și eu Bună să vă fie duminica asta! 🙂

Limonadă de mentă

( și-o cafea, firește! 😉 )

Nu-i glumă, vara-i chiar pe terminate! Așa mi-am zis mai devreme, privind pozele pe care nu m-am putut abține ieri să nu le fac! Am și chicotit un pic, amintindu-mi că întâi am vânturat camera cea roșie ca focul, imortalizând localul în trei puncte cardinale, apoi am întrebat zâmbind frumos pe unul din angajații localului Nu-i așa că nu mi-e interzis să fac poze pe terasă? 🙂 Firește c-aveam voie! 🙂

Uite asta mi-a plăcut la terasa cea fără fițe – oamenii se pregăteau de zor de-o nuntă, dar ne-au tratat așa frumos, încât șederea acolo a fost o încântare! Plus că nu ne-au zorit deloc. Și n-am reușit să adun în scrumieră mai mult de două chiștoace stinse… Nu știu pe unde sunt școliți copiii ăia de ne-au servit, dar mi-a plăcut că regula asta o știau. Mi-a mers la suflet după-amiaza asta, chiar dacă am am fost eu cam circumspectă la început!

Mi-am pus în minte să vă invit azi la o limonadă de mentă (c-a fost tare faină!) și-o cafea – firește! – sau ce-oti mai dori voi de-acolo! E un loc simplu, plin de verdeață și-i cumva vesel. Și-i curat – eu am un fix cu toaletele și dacă nu-mi place ce găsesc pe-acolo, nici nu mai calc a doua oară prin respectivul local! Îi cam strică la capitolul estetică ventilatorul ăla, da-i vară, deh! Hai să nu fiu cârcotașă, că nu mi-a stat în cap deloc… Apoi, e loc și de parcare berechet, fiindcă Terasa asta e așezată strategic lângă benzinăria de pe Bucureștii Noi colț cu Pajura. Atâta doar vă rog – să nu mă întrebați de Cum îi spune? Că asta mi-a scăpat printre verdele de-acolo și zâmbete! 😳

Această prezentare necesită JavaScript.

Mi-am promis să mă bucur de vară, chiar de-i pe terminate! 😉

Perfect?!

Mama ei de treabă! M-am trezit (cu greu, recunosc) cu o stare soră cu aceea de luni… nici apa, nici picăturile de ploaie n-au avut efect. Nici măcar cafeaua de ora 09,00…

Ooook, la cafeaua de ora 10,00 mi-am zis că mi-s meteosensibilă – Bucureștiul e blagoslovit de ieri cu o vreme de-aia de… numărat bani, deci ploaia e de vină! Cu vremea nu mă pot pune, e independentă de mine, pot doar să mă rog să iasă soarele, să fugă norii, să semene a vară mai mult, să…

Exact, să mă pot trezi și eu cu starea de vineri!

Ieri mi-a plăcut tare mult un apus de soare în Florida … genul acela de apus care te face să-ți spui că dimineața ce va urma va fi perfectă! Cumva așa…

Better?! 🙂

Culoare

E septembrie deja. A plecat vara. O vară în care am râs, am plâns, m-am bucurat, am fost tristă, am iubit, am fost iubită, am fost singură sau în mulţime. O vară plină…

A fost vara în care am realizat ca viaţa nu e în roz sau negru. E doar gri. Cu pete de culoare. Că important e să poţi vedea culorile şi să fii împăcat cu calea pe care o urmezi.