Eustace & Coffee

Să știi că azi mi-am spus că de vreme ce nu m-ai mai văzut demult desenând urme prin colbul de pe-aici e posibil să-ți fi făcut fel de fel de griji. Mi te-am închipuit conturând iar cine știe ce scenarii (că doar la asta te pricepi tu cel mai bine) și am simțit nevoia acută să scot de la naftalină eticheta Ingrată. Și ea, ca și locul ăsta, era prăfuită rău de tot. M-am cam fâstâcit la vederea ei… Așa ponosită și mototolită n-o mai găsisem nicicând. Și mi-am căutat cuvinte potrivite, care să mă disculpe măcar preț de-o secundă și… M-a atins în treacăt doar cine se scuză, se acuză. Tăioasă adunătură… Nu mi-a picat prea bine, dar cu toate astea o să-ți scriu.

Balet. Pași ușori, grijulii, aproape plutind. Asta fac de-o bună vreme. Sau asta încerc să fac. Mai mult de nevoie decât de voie. Dar nu știu cum naiba se face că, oricât de ușor aș păși, oricât de atentă aș fi, podeaua tot scârțâie. Și fiecare zgomot smuls îmi amintește că dedesubt e vecinul. Acum știu că vei râde. O să am un pic de răbdare să-ți recapeți mina serioasă și-abia apoi voi continua. Așa…

Pe vecinul ăsta, recunosc, nu l-am văzut niciodată. Doar l-am auzit vorbind. O singură dată. O voce vag mârâită, plină de morocănoșenie. Brrr… Complet neplăcută! Și altă o singură dată l-am auzit răcnind. Atunci chiar mi-a ticăit inima! În niciunul din cazuri n-am simțit nevoia aceea firească (pentru care nu o dată ai fi fost în stare altminteri să mă pui la zid!) de a socializa. Mă știi doar – dacă e un ceva care nu îmi place, tac! Îmi fug cuvintele și nu socializez neam! Cu toate astea, pentru mine trebuia să aibă musai un nume, așa că l-am botezat Eustace… după știi tu cine… Știu, nu e frumos, dar trebuia să îl identific cumva, nu? E ființă doar… Și nu una oarecare! La o percheziție sumară s-ar găsi la el, ca o pradă de război(?), mai mult de-o mie din cuvintele mele, cuvinte pe care tu crezi că le dosesc de bunăvoie…

Ar mai trebui să știi că mi te închipui spunându-mi, printre hohote de râs, că e o copilărie joaca de-a baletul și că levitația ar fi de preferat! Acum mi-e parcă mai ușor și chiar zâmbesc. Eticheta e picată, cred, pe podea și știi ce e haios? Aș fi vrut să fi făcut un poc! E așa o liniște aici…

P.S. Chiar dacă-ntârzii, tot îți las lumina și o ceașcă de cafea. 🙂

Deficit vs Excedent

( ori n-am deloc, ori am prea multe! 😛 )

Încep cu ce nu am, – și cel mai tare și mai tare tânjesc după un Pisoi. Ieri l-am văzut pe El, pe năzdrăvanul ce m-a tot studiat de la distanță. Mi-am zis că-mi pune bunul Dumnezeu mâna în cap și scap de-un dor. Și am ieșit cu tot cu aparat și conserva de sardine! Mi-a stat cuminte la pozat, dar… cred că-i e teamă de oameni piticului ăsta. M-a lăsat să mă apropii puțin, a acceptat să îl hrănesc – firește, de la distanța regulamentară de un metru 😦 – apoi a șters-o englezește. Teama lui de câini m-a obligat să-l urmez prin grădină. Pășind cu grijă, am realizat că n-am pic de vecini cu respect pentru munca femeii de serviciu. Și-i muncă de Sisif! Să vă mai spun că tocmai fetele aruncă fel de fel de chestii? 😳 N-am bucuria peisajului…

Mai bine trec la ce am în excedent – păi, am umplut lumea virtuală de Bursucei fără să vreau – la asta m-am tooot gândit azi! Mi-s bogată, zău, chiar latifundiară, de vreme ce-s de găsit pe 2 (două) domenii – bursucel.org și bursucel.info! Iar eu îmi fac veacul pe WordPress din neștiință… 😳 Uitasem de ele… Gândesc că dacă schimb locul, poate schimb și norocul, că prea am auzit că Bursucelului i s-au întâmplat lucruri neștiute de el. Și toate au năvălit grămadă luna asta…

Întâi am văzut că l-au monitorizat, de-au poposit la Referenți link-urile cu pricina. Am săpat un pic cu lopățica să văd ce și cum, că n-am scăpat încă de nelipsitul De ce? și m-am pricopsit cu răspunsul (textual) ASTA CA SA INTELEGI CUM E CU OAMENII CARE SE AUTOINVITA IN BIZNISU TAU. Să iertați Caps Lock-ul, dar lucra omul de m-a luminat parțial – partea tristă e că eu n-am priceput ce legătură am eu cu business-ul aici…

Apoi m-a atenționat Alin c-ar fi comentat Bursucelul cu altă fețișoară la Gravatar, Ba mi-a trimis și-un screenshot spre lămurire. Și ca să fie treaba și mai ciudată, mi-a zis tot el cum că altă dată, tot luna asta parcă, același Bursucel avea o altă poză, de data asta mai… 😳 În fine, muuult prea despuiată! Păcat că n-a făcut și-atunci un screenshot…

Ei zilele astea mi-am pus în minte să mă luminez mai bine și să mă mut din garsoniera WP la confortul sporit al domeniului (n-am hotărât pe care să-l bag în renovare), dar să nu mă întrebați când și cum, că încă nu știu. 😐 Nici asta nu depinde doar de mine…

P.S. 💡 Tot nu-mi dă pace povestea cu Gravatarul – vă-ntreb de-au fost cazuri izolate schimbările la față sau… că nu prea-mi place ce-am aflat.

Nesomn…

… mi-e necaz pe vecinul turmentat care mi-a stricat somnul cu bătăi insistente la ușă. Asta ar fi fost cică după ce a văzut că a lui cheie s-a… defectat și nu vrea neam să-i permită accesul în camera lui. Care de fapt era a mea…

Nevermind… acum detest berea, vinul, ginul, votca, romul… și câte s-or mai fi inventat! Din cauza lor bântui acum pe net! Și am fel de fel de gânduri trăznite!

Unul ar fi cam așa… mi-ar plăcea să pot să adopt un pui de mâță. Așa… ca minunăția aia împrumutată ieri de pe blogul lui Cristi. Pare simplu, nu? Doar că mai nou trebuie să gândesc de cel puțin două ori înainte de a-mi permite luxul ăsta. Nu vreau să plec iar și să reeditez povestea lui Puff…

Și totuși… Ce zici, Moș Crăciun? Am vreo șansă? 🙂

Lui … Incognito

Eh… e ceva vreme de când nu am scris, dar nu credeam că e capăt de țară lucrul ăsta… La drept vorbind am mai avut pauze, dar niciodată reproșuri pe tema asta…

Vrei să știi de ce am rupt șirul? De ce tăcerea asta? Nu căuta înțelesuri ascunse. Ar fi cam așa:

1. Lipsa timpului. Am de lucru poate mai mult decât mi-aș fi dorit. Bătaie de cap cât cuprinde. Și iau în serios ce am de făcut.

2. Oboseală. E perioada în care mi-ar fi plăcut ca ziua să aibă nu 24, ci 32 de ore. Să pot dormi în voie. Să pot munci. Să pot face sport (e chestia pe care o încep și o abandonez după 15-30 minute). Să mă pot plimba în voie. Să pot ieși să hoinăresc prin București. Să mă bucur de o cafea pe una din terasele din Centrul Vechi. Să…

3. Monotonie. Aici e simplu. Zilnic fac același lucru. Mă bat cu aceleași chestii. Rarele momente memorabile trec al naibii de repede și încerc să mă bucur de ele.

4. Internetul. E de proastă calitate. Am ajuns să mă bucur când nu pică. Ironic, nu?!

5. Vecinii. Gălăgioși. Uneori ușor vulgari. E de înțeles, totuși. Palierul pe care stau e al băieților. Când mă știu în preajmă sunt un pic mai rezervați în a face zgomot. Dar dacă vin de la o băută… n-ai vrea să îi auzi, crede-mă! Asta e în stânga mea. La dreapta e o curte cu 5 câini. Care concurează și alternează cu larma băieților. Hmmm… cine spunea că fetele fac cea mai mare gălăgie???

…

Ar mai fi ele motive… Poate chiar și cel care m-a oprit acum să mai expun din ele. Lipsa spiritului analitic. În fine, eu scriu – tu analizezi. Și data viitoare când vei suna poate voi reuși să aflu cine e la celălalt capăt al firului. E un pic jenant să nu ai detalii legate de persoana care te apelează și care îți mai face și reproșuri (mai ales când spui că sunt bine întemeiate). 😀