Arhive etichetă: veselie

Să fie… Chef!

Dimineața asta a mea originală mi-a fost stropită la prima oră cu Pălincă de la Petru…

Nuuuu, nu mi-s Bursucel Ba(c)hic azi, dar la o aniversare nu se face să fii scorțos și să te cotești! La așa eveniment se cuvine să chefuiești, să te veselești și să onorezi cinstita adunare. Zic și eu… whistling

Azi mi-e veselia în cascadă. Cam așa…

Hai, nu dați ochii roată la 360 grade… Mi s-a făcut dor și poftă de Mozart. Și – pe cuvânt – nu mi se trage de la pălincă! I don't wanna see

Și-ar mai fi ceva – până nu mă amețește complet muzica zic

La mulți ani Petrilor, Petruțelor și Pavelilor! Să vă fie ziua cascadă de bucurie!  happy good luck rose big hug

Și nu în ultimul rând lui Paul party

Cu capul în nori

Dacă nu știați, pe lângă Doamne-Doamne, Îngerași, Sfântu’ Ilie (responsabil printre altele și pentru Potop, huruituri și alte manifestări ale Hărmălaiei de Sus) și alți preacinstiți sfinți (responsabili pentru pauzele mele ce-au dus la tărăgănarea termenului de finalizare al Păturicii lui Mihăiță) – ființe mai puțin vizibile altminteri pentru privitorul de rând ce mi-s – Norii nu sunt nori de-adevăratelea. Nuuu! Sunt peștișori, broscuțe, cățeluși, ursuleți, ba chiar am găsit pitit și un șoricel. Care se pare că se ascundea de o pisicuță pe care, cu toată părerea-mi de rău, n-am reușit neam să o dibuim. Asta din cauza cefei care s-a încăpățânat să ne pună bețe în roatele irișilor. Și mie, și Piticuței cele dulci, toată numai vată de zahăr. Ea mi-a dezvăluit altminteri Secretul Norilor. thumbs up

Acum ce să zic? Mă așteptam să fie populat Cerul, dar nici așa menajerie nu mă așteptam să găsesc. Eh, cât trăiești tot înveți, așa că împărtășesc la rându-mi noua învățătură primită cu bucurie. Sper ca Piticuța să nu se supere pe mine pentru atâta lucru. winking

He he! Știu că n-o să-i fiu mai puțin dragă de-o să vă urez ca ziua să vă fie veselă ca a ei cascadă de râsete revărsată pe aleile parcului. Să vă guverneze azi Binele și Dragul de aproape! big hug

Puterea Obișnuinței…

Motto:

 

Obișnuința asta e ca un laitmotiv. Sub imperiul ei zâmbesc. În n moduri, funcție de factorul generator…

Zâmbesc nostalgic la amintirea Bursucelului de anul trecut. El avea vreme pe atunci. Îi intrase în obișnuință să hoinărească în voie… Cel de anul ăsta e cam buimac. Mai că-mi vine să-l trimit la sală să-și recapete condiția fizică. Păi cum altfel?! Pare că-i e din ce în ce mai anevoie să țopăie și să tropăie prin curți virtuale. Ceva îmi spune că e posibil să-și fi agățat tonusul prin vreo șipcă de gard mai șireată. Scuză, ne-scuză, dar asta nu prea-l scutește deloc de acuza delăsării… Și cum nu mă lasă sufletul să-l știu așa, îi dau un bobârnac și-l trec pe program de reeducare. Asta ca să-l scutesc de reproșuri, firește! winking

Mai devreme am zâmbit încurcată – 8 apeluri ratate și un e-mail cu tentă de îngrijorare. Toate astea generate de un somn de amiază prelungit până după miezul nopții. Știu, tot puterea obișnuinței le-a generat… temerea că e un ceva în dezordine cu tăcerea mea. Apoi, iar e drept, era plauzbilă și explicația Credeam că ți-ai pierdut iar telefonul… Zâmbesc la gândul că Ei da, n-ar fi fost prima dată. Poate nici ultima. Am mai pățit rușinea de a fi cu capul în nori, iar legea care instituie obligativitatea achitării taxei pe prostie încă nu s-a abrogat. don't tell anyone

Și uite că iar zâmbesc. Insinuarea ideii de telefon pierdut mi-a amintit de Tulcea. De data asta e zâmbetul de zile mari, iscat de perspectiva a două mânuțe mici-mici de tot. Și de gângurit de pui. Ehe! Mereu m-am întrebat când Ale era bebe Ce-o vrea să-mi zică Puiul ăsta când îmi rostogolește sunetele așa frumos? N-am aflat răspunsul… și-aș pune pariu că nu mi-s singura cu dilema lăsată într-o veșnică așteptare. Mă consolez cu gândul că Unele întrebări nu-și vor găsi poate niciodată răspunsul. Misterul își are farmecul lui aparte…  Totuși asta nu mă împiedică nici acum să sper că odată și odată se va inventa și Dicționarul explicativ al Limbii Bebelușilor. daydreaming

În treacăt am privit ceasul și am zâmbit amuzată. Era 5,00. Prin fereastra lăsată întredeschisă mi-am auzit mierlele și mi-am zis că e vremea să le las trilul să-mi intre în voie în cameră. Mă umflu eu în pene că-s mierlele mele, dar mi-s cu picioarele pe pământ, fiți pe pace! Garantat n-au habar de mine și de ce scriu eu. Posibil nici să nu fi băgat de seamă că roșcata din odaia luminată-n astă noapte a deschis larg fereastra și a tras draperiile să lase zorii de zi să îi intre în cameră. Poate doar Purcica mea cea dragă să le fi atras atenția, că prea le e cântecul parcă mai plin de frumos?! Așa… ca o replică, de la egal la egalhappy

Purcica asta a mea mereu îmi iscă zâmbete de bucurie. Sute… mii… De fiecare dată! Și cum ar putea fi altfel? Era o mogâldeață când mi-a trecut pragul… numai frunze – părea tare cumințică! Acum… ehe! E sursă neobosită de petale roșii pe pervaz, parchet… nu-mi lasă timp să tânjesc după o floare pierdută! Nu, că-mi pune alta în loc! Și crește ca Balaurul Făt-Frumos cel din poveste! Ehe, că tot veni vorba de poveste, ar merita să mă auziți vorbindu-i! laughing

Nu știu dacă e cazul pentru motive de îngrijorare, dar se pare că o să-mi devină obișnuință privitul către cadranul Ceasului la ore fixe. E 6,00… nu zâmbesc, chicotesc de-a dreptul! Mi-e drag să-mi încep ziua cu veselie. Iar asta e musai de împărtășit! Așa că…

big hug Să vă fie ziua cântec vesel, aducătoare de bucurie! Și să vă fie verde! good luck

Later edit – dar nu pe-alături de subiect – am aflat numai ce din SpamAdriana cea neobosită mi-a vizitat profilul Facebook! Se pare că nici ea n-a avut somn noaptea asta, mititica… Chestia e că, tot în virtutea obișnuinței, mi-am dezactivat contul FB fără nici cea mai mică părere de rău! Acu’ ce să fac? Să-l reactivez doar de dragul Adrianei? Și dacă era dezactivat de-a binelea, ce-o fi vizitat, draga de ea?! Nu-ș… cred că din cauza nesomnului mi-s cumva în ceață… I don't know

PaGaGnini

Nu mai știu de câte ori am repetat Ge-ni-al! Și nici nu vreau să contorizez, zău… Aș face o comparație, dar … Neee, mai bine nu spun, că apoi se găsește măcar unul să se lege de cuvințelele mele și din Bursucel parcă vezi că mă transform în Roșioară! 😳

Așaaa… Zic repede – nu-mi era a scrie, nu-mi găseam niciun motiv de Zâmbet de împărtășit, darmite de Veselie! N-aveam nici timp și nici răbdare să mă vântur prin virtual… Și nici nu se făcea, că doar astă seară nu mi-s singură acasă… shame on you

Eeei, dar pentru un Spectacol de zile maaari… fac pauză, fac temenele, fac… fac… fac… ooorice! Pi buni! hypnotised

N-o mai lungesc – Zic Mulțumesc! unui prieten ce m-a-nghiontit să dau peste nebunii ăștia frumoși de vă-ndemn eu acum să-i puneți sub lupă. Deschideți biiine ochii – uite-așa 😯 – și ciuliți urechile, că-i belea!

Și de nu v-o plăcea, să nu-mi mai spuneți Bursucel! Altminteri n-aveam nici siguranța și nici nu zâmbeam eu uite-așa acum… 🙂

Loc de joacă

Ei, da! La ora asta ar trebui să dorm, știu. 🙄 Doar că eu nu am somn! Mi-am luat lopățica și găletușa, că tot mi-a dat de lucru Dan… Și-am săpat… și-am săpat… Groapa asta de nisip e plină cu fel de fel de jucării! party Și-am găsit muuulte și de toate, zău… Poate că așa-mi mai abat gândurile un pic. Nu mi-s pe plac urâțeniile… Și nu, nu e politica struțului – e doar o modalitate de a mă bucura. 🙂

Să vă fie ziua frumoasă și senină! 🙂

C-a mea sigur va fi plină… 😉

big hug

P.S. … vă era dor de Zăpadă? 🙂

P.P.S. Adelinăăăă, vrei-nu vrei ești de azi Nășica pozei ăsteia! 😉

Psssst!

( C’mon, baby… 😛 )

Mare veselie mare în Wisconsin – a sunat Adunarea Norilor la petrecerea de Miercuri… 😉

La noi – psssst! – dacă e Miercuri, e Liniște…

Ei și ce? E loc de Zâmbet și-n Tăcere, nu?! 🙂

Gânduri colorate

(… întru îmblânzirea fioroasei Luni… :evil:)

Mai e doar un picuț și vine! Brrr… Ea – coșmarul majorității – Luni! Mi-s eu Ion-Anapoda uneori, dar la capitolul ăsta recunosc – cum aud de astă zi, cum mă zburlesc cât 10 bursucei la un loc! Și tooot caut remedii, că nu-i de joacă, zău! Când sunt zburlită, n-ai vrea să mă ai prin preajmă… 😳 Mai recunosc și că am încercat să desființez ziua asta. Fără succes, firește, că rânduiala-i sfântă și Bursucelu-i mic. Prea mic să fie băgat în seamă, deh! Mai e un pic și gata – îi venită preatemuta Luni! :mrgreen:

Ei, asta e! 🙄 Privesc la Ceasul meu cel de-mi joacă mereu feste – îi 0,00 – s-a isprăvit cu huzureala! Azi n-o să verific nici iarba, nici pulsul colegilor. O să mă fac că plouă și n-o să bag de seamă nici căscatul ușor palmat, nici fețele lor vădit posomorâte. O să mă gândesc doar la răzorul ăsta de flori încremenit în timp. Uite motiv de veselie – Păi dacă nu crește iarba, nici florile nu se-ofilesc! 😉

Ei, știu, e una pe ducă… pentru ea o să-mi amintesc de monologul unui Moș Crăciun de Criză – că-i cam uscat asemenea și el. Și ce frumos vorbește dânsul despre familia cuvântului ce i se potrivește ca o mănușă zilei de Luni! 😛 Așa că ori se îmblânzește fioroasa, ori o să-i zâmbesc în ciudă. Uite-așa! 🙂

Tema de gândire

Iar nesomn… și iar net de două parale… Accesarea reader-ului mi-a pus la grea încercare răbdarea. O las pe mâine și duc la bun sfârșit gândurile de ieri. (Ar mai fi și povestea cu rodiile… Diana, știu că am promis-o, dar hazul de necaz încă n-a doborât starea de jenă pe care o resimnt de fiecare dată când îmi amintesc episodul cu pricina!)

Scriam ieri…

Aproape de sfârșitul programului, a apărut și domnul învățător al lui Mihăiță cu temele pentru acasă. Piticul a lipsit azi de la ore, dar asta nu l-a absolvit de îndatoririle pentru ziua următoare.

Nu putem fi toți artiști – așa mi-am spus, privind cu un ochi al naibii de critic desenul-temă pentru acasă  pe care-l terminasem – că n-am pic de inspirație pentru o astfel de trebușoară… 😦

Nu vă pripiți să mă judecați… Nu fac parte din categoria mamelor care scriau tema pentru acasă în locul fiică-sii. Am ocupat un timp, pe vremea când eram tânără-tânără, scaunul de la catedră. Știu foarte bine care este rolul și importanța temei pentru acasă. Doar că a trebuit să recunosc până și eu că era un… mănunchi de teme – matematică, scriere și desen. Plus că deja stabilisem ieșirea în lume, destinația Carrefour-Ikea-Băneasa. Când se apucă Mihăiță de desenat, nu-l mai oprești! Și are talent piciul – mi-a decorat pereții actualei camere cu fel de fel de fețișoare hazlii! 🙂

Recunosc – a funcționat interesul poartă fesul! În schimbul desenului făcut de mine am obținut promisiunea unui set de desene pentru camera cea nouă, plus timp pentru cumpărături. Nu m-oți pune la zid pentru asta…

Desenați o pădure veselă, cu un pârâu, 3 broaște, 2 copaci (fiecare având 7 frunze), 5 păsări, 4 fluturi, 3 albine… cam așa suna enunțul. Cifrele îmi sunt a doua natură – cred că o să țin minte multă vreme cantitatea elementelor obligatorii…

Se vede treaba că nu am mai desenat la modul serios de muuuult timp. Pentru broaște, păsări și albine am apelat iar la prietenul Google… Am pierdut șirul mulțumirilor. Mai ales pentru că am câștigat admirația piticului-artist per total, dar în special când a dat nas în nas cu broaștele de se bălăceau în pârâu…

În fine… gândurile așternute aici au fost iscate ieri seară de unul din multele e-mail-uri primite de la avocat.ro. Și oarecum am fost de acord cu mesajul articolului. Desenul făcut de mine era un fel de tema de pe locul 3. Pe primele două locuri tronau scrierea și matematica. Esențiale, nu? Vorba bunicului – de nu știi să scrii și să socotești, e vai de capul tău! Și nu-l contrazic, dar… recunosc – rar am întâlnit cazuri de școli în care creativității să i se acorde importanța cuvenită (scot din discuție școlile cu profil artistic)…

Încerc să închei într-o manieră optimistă… gândesc că, de vreme ce e tras semnalul de alarmă, se mai poate îndrepta ceva! 🙂

P.S. 1 … și să nu uit – să știți că în lipsa-mi, domnul învățător a spus că i-a plăcut desenul meu – da, știe că eu mi-s autorul, dar a dat dovadă de înțelegere, scap de urecheală de data asta, mai ales că am respectat cerințele! 😀

P.S. 2 … musai, rămâne de făcut poză desenului! Și de inserat aici… Măcar pentru broaște! 😉

P.S. 3 … musai de cerut aparatul foto de acasă…  😀

Tema cu broaște