Arhive etichetă: viaţă

Azi… Schema

A fost o vreme când blonda de Sor’mea îmi trimitea fel de fel de mesaje, care mai de care mai de-nveselire… Aceeași vreme în care mesajele aveau soarta răvașului pus în sticlă și încredințat Oceanului. Le culegeam de pe plajă și puneam deoparte. Nu se făcea să rămână de-a valma, doamne-ferește! Decât la Coșul de gunoi necitite, mai bine la De verificat. Singurul inconvenient era răspunsul Încă nu… Invariabil răspuns. Și cam anevoie de dat, doar că nu se făcea să-mi plimb sora cu preșul… C-altminteri mă lipeam de-o problemă și altă rezolvare nu prea aveam. Nu încă… mama ei de schemă (logică)! blushing

SchemaAsta-i Fața. Pun la bătaie și Verso, c-așa-i corect. Etica asta și pretențiile ei care ne mănâncă sufletul! winking

ProspectChestiile astea două mi-au amintit de Nu luați viața prea în serios, oricum nu ieșiți vii din ea! whistling Acum eu zic că e plină de-nțelepciune, chiar dacă expresia mustește de ironie. Pun de la mine cu drag un Căutați-vă motiv de bucurie azi, să vă înflorească zâmbetul! Poate-așa sporiți cu un strop farmecul vieții… happy

Direcții

Surâs   Motto

Este suficient un surâs al vieţii  pentru ca totul să recapete sens…

Constantin Noica

1987 – Promisiunea e sfântă. Când promiți ceva cuiva îi dăruiești o speranță. Când ai grijă să-ți îndeplinești promisiunea, sădești bucurie și încredere!

2013 – Promisiunea e o pacoste, D! Veritabil Călcâi al lui Ahile pentru cel care o face. N-are sens să-ți dărâmi lumea pentru a o clădi pe-a altcuiva…

2014 – Ce-ar fi dacă am creiona Promisiunea doar ca pe un simplu surâs al vieții? 🙂

Out of Contest

La ora asta trebuia să dorm… așa mi-am zis înainte să încep așternerea rândurilor ce urmează. De vină pentru schimbarea de macaz e concursul care mi-a creat așa o stare de confuzie, de mi-am verificat urechile, să fiu sigură că n-am legătură nici cu măgarul și nici cu ceața. Odată lămurită povestea urechiușelor, m-am decis – nu citesc nimicuț-altceva până ce nu dau gata Ispita de a exista a lui Cioran! Chiar de-ar fi să fie ultima! Păi am eu nas să întind mânuța după altă cărticică? Nu se face, zău, că m-ar boscorodi Maestrul de nu mi-ar ajunge toată apa din Dunăre pentru îmbăiere! I don't wanna see

Prea târziu… păi da, că deja îndemnul din final mă trimisese după Melodie. Altă ceață! Mi-am ascultat inclusiv Bad day, apoi… Bingo! winking

Nu melodia, ci dansul… pași uneori ușor încurcați, alteori hotărâți… zâmbete și lacrimi… ușoare încruntări, furtuni în pahare cu apă… toate-n alternanță, fix cât să pot spune privind în urmă, realizez că până și clipele de apatie și-au avut farmecul lorhappy

Mezalianță?!

( … analiză în regim de urgență… 😉 )

Tocmai ce mi-am terminat de scris Raportul de activitate – o chestie despre care nu m-am sfiit să nu spun că e cumva inutilă și cronofagă. Dar am făcut un efort în seara asta, fix cât să-mi confirm teoria. :mrgreen:

Ei, și dacă e așa, am decis că e cazul să-mi ițesc căpșorul dintre hârtii și să-mi plimb în continuare degețelele pe taste, de data asta pentru mine. Între timp am pus iar ouăle la fiert – nu-i de ridicat sprânceana, că de-aia m-am pus pe scris – de data asta le acord atenția cuvenită, așa că stau cu ochii pe ceas de-aici. 😉

Raportul ăsta ziceam că-l scriu benevol, fără să mă împingă nimic de la spate… e doar impulsul de a-mi analiza starea – poate așa m-oi urni să fac un ceva și pentru mine, că prea nu mai am vreme de nimic. Mă bușește râsul, zău, numai la gândul că mă simt ca prinsă într-o relație pe care nu prea mi-o mai vreau. E ca atunci când persoana de lângă tine nu-ți mai inspiră decât dorul de ducă. Cât mai departe, să poți respira în voie. Să nu te mai agaseze nici cu prezența-i și nici cu pretenții obscure… Să-nchizi ușa pe dinafară, să tragi aer în piept, să privești în jur, să zâmbești și să-ți zici Măi, viața asta poate fi chiar frumoasă când îți iei deciziile corecte! 🙂

Ok! Încă nu pot s-o fac, nu? Că ar semăna cu fuga de la locul angajamentului. Vorbeam azi la telefon cu amicul meu cel de la Piatra-Neamț și recunoșteam franc că nu mi-e bine. Am spus-o pe un ton egal, de m-a mirat și pe mine, nu doar pe el. Și mai spuneam că dacă aș pleca ar fi un picuț dovadă de lașitate. La o adică am văzut la ce mă înham și-am zis Da! însoțirii. Doar că din provocare s-a cam transformat în mezalianță cu acte în regulă. Și cu restricțiile pe care un partener urâcios și egoist ți le poate impune… Acordă-mi atenție! Acordă-mi timp! Acordă-mi exclusivitate! Acordă-mi… acordă-mi!!!! 👿

Și-am acordat, zău! I-am zis chiar și fiică-mii duminică seara Pentru cine te chinui tu, Ale, să-mi faci buclele? Că mă primesc ăștia la muncă și nedichisită… Și ghici cine și-a plimbat luni minunăție de bucle pe sub nasul Muncii până pe la 21,00? Recunosc, n-a trecut nebăgat în seamă efortul fie-mii, dar nici hârtiile n-au simțit nevoia să se împuțineze într-atât încât să plec la o oră decentă de lângă ele. Sau o fi dovadă de iubire, mai știi?! 🙄

Îmi mai acord un răgaz de-o lună, c-ar fi păcat să las neterminat ce-am început, Bursucel nerăbdător… Știu că ți-i dor de sărit garduri prin curțile virtuale. Promit să-mi fac vreme să-ți aranjez și blogroll-ul, să bați cărările mai ușor, poate așa o să fii mai fericit… O lună cer și de va merge treaba tot așa, promit să divorțez în regim de urgență. Dragoste cu de-a sila nu se face…

De nu m-oi ține de cuvânt, să rămân fără zâmbet!

🙂 Doina 🙂

Facebook – între Pro și Contra

(Gânduri iscate din perspectiva Duplicității 🙄 )

 Un fel de Salut Pentru mine, chiar de-i Soarele hăăăt pe cer, e abia dimineață! Week-end-ul meu cel prelungit mi-a creat o stare aiurea și m-a cadorisit cu un vis pe măsură. Și e așa o liniște! Alături încă doarme fiică-mea atât de frumos, încât nu mă îndur nici să mă plimb prin cameră… Nu-mi place neam starea asta de lâncezeală – mă face să privesc cu jind la așternuturile-mi albe! Dar e Duminică și chiar vreau să mă bucur de ea…

Mi-am făcut a doua cafea și mi-am zis că pot îmbina plăcutul cu utilul – de vreme ce Ale doarme, pot să scriu în voie! Apoi, poate o păcălesc să lase deoparte jucăria ce-a acaparat-o de vineri încoace și ieșim la aer prin Herăstrău. Un fel de porție de viață adevărată, că nu mereu am parte de așa bucurie! 😉

Dar până atunci o să încerc să atac un subiect pe care îl am demult stocat în dovlecel. Că tare mă mai macină de ceva vreme relația mea cu prea-populatul Facebook. E un fel de love story cu plecări și reveniri… de știu că i-am devansat la capitolul divorț pe Prigoană și Bahmuțeanca!

Deh, fiecare cu piticii lui! 👿

Aruncasem mănușa acum două seri pe tema asta și tare mi-a plăcut cum s-au iscat Kuvintele! Și de aseară tot caaaut și caut o imagine postată (firește pe Facebook :grin:) de care nu dau și pace! Știu, o să se găsească măcar o persoană care să-mi spună Caută, bre, la Postări de ți-au plăcut! Am căutat, pe bune, dar cred că am ratat faza asta… și-am ignorat și Distribuie!… Nu mi-s perfectă, bre, așa că din vreme în vreme trec cu vederea peste îndemnuri de-astea! 😳

N-o mai lungesc, ce mai! O să trec repejor în revistă câteva chestii – am decis să pun câte 3 argumente pro și contra, să evit mărirea postării la dimensiunea zilei de post

Contra întâi, că prefer să las întotdeauna vestea cea bună la final, să îndulcesc hap-ul:

1. Denaturarea cu voită intenție a imaginii

(Sîc, de m-o recunoaște careva! 😛 )

Impresii

De când s-a inventat Photoshop-ul și celelalte neamuri ale lui, toată lumea îi perfectă pe copertă! Iar restul lumii îi în ceață la capitolul Guess who?!

Cum, chiar nu mă recunoști?!? Sunt eu – X – am vorbit de-atâtea ori pe Facebook! 🙄

Da, e drept că am vorbit, dar știi… în poza de profil apăreai altfel… păreai o persoană mai… 😐 suplă! Aștepți un bebe? Ce mă bucur! 🙂 Aaa, nu???? Ufff, n-am știut că te pricepi la editarea imaginii… 😳

Să mai vorbesc de pătrățelele de impresionare pierdute brusc în butoi? Ufff… aș șterge rândurile de sus, dar e careva de-a fost scutit de confuzia creată de falsa imagine promovată de unii pe Facebook și nu i-a fost provocată măcar un pic de stânjeneală? Păi cum Dumnezeu să ai pretenția să te recunosc când la profil ai o floare de nu-mă-uita și pagina ți-i plină de iconițe? Eu de unde să știu că ești colegul cel zărghit din liceu, convertit la nu-ș ce dogmă de propagă viața-făr-de păcat?! E chiar greu, bre…

2. Prietenii Falșii prieteni

Aparențe

Sper că pe voi să vă fi ferit bunul Dumnezeu de așa ceva! De persoana aia care-i prietenă cu unul din prietenii tăi, nu te știe decât din auzite, nu te are musai la suflet, dar te adaugă în listă! Acum, pe principiul bunei-credințe, de unde naiba să știi că-i doar de fațadă? Gândești că prietenul prietenului trebuie să-ți fie prieten, nu iei în calcul opusul și nici nu gândești la zicala Ține-ți prietenii aproape și dușmanii și mai aproape! Așa că accepți cererea, te bucuri și tu în fine de popularitate! Și-apoi cade cerul pe tine – la prima-ți cutezanță de a spune verde ce gândești ți se trântește un ofsaid de nu te vezi! Ia buretele și te șterge – ete că nu erai nici popular, nici la inimă… 😯

3. Relații

Crimă și pedeapsă

[Uite de-aia îmi pare rău că n-am dat de poza buclucașă! Acolo erau așezate perfect, scurt și la obiect toate cele înșirate de mine mai sus. Plus chestii legate de relații și comunicare. Dar nu mă dau bătută – promit să perseverez în a o dibui până la urmă! 😉 ]

Câte necazuri aduce un simplu Like? Sau ratarea unui Eveniment major, fie că-i vorba de aniversări, onomastici sau mai știu eu ce alte ocazii… ia nu scrie tu un cuvințel acolo, ratează buchetul de flori și să vezi cum ești catalogat! Cât despre Relationship… credeți că-i de colo să nu-l bagi de seamă? Ba să vezi cum te simți când constați că ți se taie accesul la informații chiar de ăi de zic că ți-s aproape – iar cade cerul pe tine, zău! 🙄

Și gata cu încruntarea! Trec la capitolul Pro, să-mi revină zâmbetul pe buze, că-i musai!

1. Relații

Informații utile

Cine are informația deține puterea! Da, da… Fiică-mea încă doarme, așa că pot scrie în liniște – funcție de check-in-uri și de starea de-o postează, știu cum să îi vorbesc! Adicătelea ce ton pot adopta în discuția cu ea! De unde se vede ce bun prieten îi e Facebook părintelui și cum aplanează el conflictul dintre generații. E un pic de ironie și aici – recunosc – dar e și adevăr, pe cuvânt! Și să fii părinte nu-i deloc ușor, pe bune! 😉

2. Chestii faine, care te „prind” 

Like

Da, uite că recunosc… Multe zâmbete am mai cules eu de pe Facebook, multe Like-uri mi-a mai smuls la click și nu-mi pare rău! Imagini haioase, articole spumoase, panorame superbe ale unor locuri în fața cărora nu ai cum să nu te extaziezi. N-aș face apel de returnare pentru niciun Like. La drept vorbind, mi-a colorat existența de fiecare dată când gri-ul a găsit de cuviință să mă invadeze. Și tot duplicitatea mea legată de rețeaua asta controversată mi-a adus în dar pentru prima dată plăcerea șterpelitului dintr-o ceașcă de cafea într-o dimineață ploioasă… 🙂

3. Inspirație și creativitate

Inspirație

Ei, la capitolul ăsta – jos pălăria în fața celor ce-și petrec ore în șir pe Facebook! Pentru că din când în când m-au scos din impas și m-au pus la treabă. Ba m-a uimit reacția cuiva, de m-a pus pe gânduri, ba mi-am băgat prietenii în priză cu o păcăleală de-a prins de minune, ba am făcut haz de necaz de-o stare de-a mea, ba m-am revoltat pe sistem când fără voia mea m-am trezit în pat cu TVA-ul fără drept de apel… Ultimele trei enumerate i le datorez, firește, Dozei de râs ce mă îmbie mereu să-i calc pragul în căutare de imagini generatoare de zâmbet. 🙂

Și gata! S-a trezit și fiică-mea și m-a luat la rost cu un Ce scrii tu acolo? Ete… scriam și eu despre un rău necesar… 😳

Duminică frumoasă, dragilor! Și cât mai mulți prieteni adevărați să vă fie alături! 😎

 

Dincolo de cuvinte

Ți-aș aminti azi două fraze:

1. Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia.

2. Nu-i treaba măgarului de unde beau oile apa.

Sunt chestii ce țin strict de bun-simț…

Sigur, mi-ai replica

Ține-ți prietenii aproape și dușmanii și mai aproape,

dar… nu știu de ce zicala asta încă nu țin musai să o ridic la rang de principiu.

Pentru echilibru, colorez cu un zâmbet… 😉

Fantasy

Mi-a trecut prin dovlecel o trăznaie de genul maneliștii au câteva chestii în comun cu rockerii – iubesc viața, băutura și femeile frumoase… Apoi am realizat blasfemia… Să pui alături categoriile alea e curată nebunie! Doar pentru că vecinii mei iar mă … fericesc cu de-alde copii minune sau cum i-o mai chema??? Așa că am adăugat fuguța …la standarde diametral opuse.

Păi da… tot oameni îs. Diferența o face calitatea. Una e să știi să folosești metafore și alta îi să repeți cuvinte-cheie, de-alea de ai convingerea că-s indispensabile și te trimit direct în ventriculul stâng al ascultătorului. Ce metafore, frate? S-o prinde vreunul de ce vrei să zici sau te-o lua de lunatic și se duce pe apa sâmbetii bunătate de ciubuc lipit pe frunte? Ptiu! Doamne ferește!

Așa că i-am catalogat mai departe… primii sunt telurici – bine ancorați în huma patriei-mume, ceilalți sunt lunatici – cu tendințe clare de levitare spre nori… depinde de la caz la caz în ce măsură îți permiți să-ți pui mintea cu fiecare!

Acum am ales metafora ca antidot, că porția de bani și dușmani mi-au servit-o generos vecinii, la volum maxim – așa cum se ascultă rock-ul… 😀

Short-term memory loss

Hmmm… nu știu dacă trebuie să râd sau să plâng… am mai întâlnit atitudinea asta matură, am mai auzit discursul legat de impactul negativ al muncii când vine vorba de viața personală… acum îmi sună doar ca un simplu clișeu. Am tăcut nu pentru că m-ai impresionat, ci pentru că am avut iar acel deja-vu… Și pentru că mi s-au terminat și cuvintele. Era firesc să închid. Nu au lipsit apoi mustrările de conștiință, așa că îți scriu…

Am simțit nevoia să mă reapuc de muncă. Paradoxal, dar asta mă relaxează… Pentru o vreme îmi ocupă mintea cu altceva. E ca și cum s-ar goli cumva memoria, măcar pentru scurtă durată. Uneori îmi place asta. Alteori mi-e teamă să nu uit… E o stare controversată pe care nu pot și nu vreau încă să o disec. Posibil altădată, când îi va veni vremea.

Short-term memory loss…

Nu știu dacă ți-am vorbit vreodată de Memento. L-am găsit întâmplător… M-a surprins, poate pentru că am avut inspirația să nu citesc nici o recenzie despre el. Așa și-a păstrat toată sarea și piperul. E un film mai altfel

Dream

P.S. 1 Am scris, după cum vezi… Acum nu te mai poți plânge! 😀

P.S. 2 Dacă tot ai citit, trage cu ochiul și aicijust in case … 😉

Mr. Nobody

 

Un singur fulg de zăpadă poate înclina frunza unui bambus

– proverb chinezesc –

 

Viața pe care o trăim în prezent e rezultanta alegerilor făcute de-a lungul timpului… bune sau rele, deciziile pe care le luăm ne fac fericiți sau din contră.

E drept, câtă vreme eziți, totul e posibil… Și cel mai greu lucru de făcut e să găsești alegerea perfectă!

Fericirea – acea stare după care tânjim, alergăm, ne agităm s-o obținem, facem eforturi disperate s-o păstrăm – e uneori condensată într-un singur cuvânt, de cele mai multe ori substantiv propriu…

… Am revăzut azi Mr. Nobody… 🙂

Mere

Sincer, nu mi-a trecut o clipă prin minte că existența unui(unor) articol(e) parolat(e) pe blog poate deranja pe vreunul din vizitatori. Cred că nu e singular cazul, n-oi fi eu deschizător de drumuri la capitolul ăsta…

Aș putea asemăna postările cu niște mere, de exemplu… Înainte de a le pune pe tavă, la îndemâna musafirilor, le triezi… Vrei să îi bucuri cu ceva bun, frumos – asta e ospitalitatea până la urmă – ce nu trece testului lași deoparte… Și mai ai dreptul să pui ceva deoparte, special pentru o persoană…

Ca orice om am/am avut problemele mele (e inevitabil, dar cred că tocmai existența lor a fost acel șut în fund care m-a forțat să fac necesarul pas înainte). Și cum prietenii mi-i vreau zâmbitori și cu cât mai puține griji au fost rare cazurile în care mi-am permis să le pun în cârcă și gărgăunii mei. Pe vremuri am avut un jurnal pe care, în marea-i curiozitate, mi l-a citit mama… nu mi-a plăcut deloc chestia asta… Dar deh, trebuia cumva să scap de gânduri… și așa a apărut prima postare .

Doar că pe parcurs am realizat că blogul poate fi ceva mai mult decât un loc pentru golirea sacului cu întrebări și frustrări… Și că e ideal ca fiecare articol să fie acea poveste care îți umple ochii de zâmbet. 🙂