Arhive etichetă: viciu

Ș(o)apte

Pornesc hotărâtă să pun capăt stării anapoda care mă prinsese în mreje cu ceva vreme în urmă. Rememorez întâmplările din Miercurea ce pe-aici s-a împământenit a fi Fără Cuvinte. Cea din viața reală mi-a fost Cu zâmbet de speranță. A fost suficient doar să aud de la celălalt capăt Am obținut acordul din ambele părți, acum am nevoie doar de confirmarea ta…  Apoi zilele ce au urmat au fost pastelate cu surprize plăcute. Chestii care merită împărtășite unui duhovnic drag…

Șapte pași – atât mă despart de-o-mbrățișare sinceră și caldă… de cuvinte doar insinuate de o curgere lină și constantă. Realizez că reproșurile sunt mascate doar de impresii gen rece ca gheața sau sărat precum marea… Sarea o pun eu uneori. Răceala e poate tot din vina mea, fiindcă mă simte când nu vreau să zăbovesc… Mă-ntreb de mă-nțelege?!

Fac pașii cu graba dependentului de viciu. Știu că e locul unde-mi pot lăsa gândurile în voie. Amalgamul de cuvinte care se rostogolesc fără teama de a fi stăvilite nu mai au răbdare. Se topesc într-un imperativ Mai repede! care mă face să zâmbesc! Șapte pași îi faci într-o clipă, ce-atâta grabă?

Mă simte… Mă știe poate cel mai bine… Mă-nvăluie cald și așteaptă… de fiecare dată cu aceeași răbdare ce contrastează cu năvala gândurilor ce-mi pornesc de la un Spui? abia șoptit.

Și-i spun …de miercuri știu că Bunul mă iubește! Ei, nu râde, știu ce spun doar! Miercuri, Joi, Vineri, Azi – astea-s dovezi clare! Păi cine crezi că m-a ajutat? 🙄 Nu chicoti! Am isprăvit toate-toate! Pot dovedi orice, dar n-are rost să-ți cer să vii să vezi – știu că nu poți… Mai bine nu spuneam…

Liniștea de dinaintea plecării seamănă picuri de tristețe ce preced doar alți șapte pași. Dar înainte de a-i face – fără grabă de data asta – ceva mă-ndeamnă să-i spun

O să revin, să știi… Te iubesc, Apă!big hug

Desertul

sâmbăta și duminica îmi pot permite să nu fiu matinală… am plăcerea nebună de a ignora ceasul deșteptător și de a lenevi în așternuturi până hăăăăt pe la orele 10,00 sau 11,00 fix trecute! 😀

Astea sunt zilele în care spun ‘neața! cu o bucurie copilarească, indiferent de oră… mi se trage de la prima cafea că, deh, e gândul care-mi acaparează mintea la prima oră de trezire…

De la o vreme, de fiecare dată când îmi savurez cafeaua, îmi amintesc de o afirmație legată de nesimțire. Zicerea i-ar aparține Domnului Profesor Doctor Gheorghe Mencinicopschi – tare-mi mai place omul ăsta pentru dedicația de care a dat dovadă de-a lungul timpului!  Deci… se spune că ești nesimțit dacă consumi tandemul cafea & țigară pe stomacul gol… și am așa… remușcări și sentimentul de ticăloșie – da, da… adică m-au avertizat de etichetă, dar eu tot pe-a mea o țin! Apoi încerc să dreg busuiocul cu ceva cât mai sănătos, pe principiul cui pe cui se scoate! 😉

Azi m-am hotărât să verific – a zis au ba așa ceva? Nu că mi-ar schimba prioritățile, nu țin să trăiesc un veac, dar aș scăpa de locuțiunea impersonală și aș avea clar sursa afirmației… N-am găsit o vorbuliță scrisă negru pe alb încă, dar mi-am promis să nu mă dau bătută – o să verific și Youtube clipuleț cu clipuleț… și dacă n-a zis asta niciodată… caut o pedeapsă pentru persoana de m-a indus în eroare!

În schimb, ca o compensare pentru răbdarea de care am dat dovadă în căutare, am căpătat un… desert.

Poftiți de gustați! De n-o fi pe placul vostru, vă dau voie azi să-mi bateți obrazul… 🙂

Coffee & beans

În oglindă

Ziceam eu odată că Nu mi-s perfectă… Critică și (mai ales) autocritică, poate prea meticuloasă, poate prea obsedată de ordine… De vină e zodia, pe cuvânt! 😀

Și ca orice om imperfect am un viciu – țigarea. Știu – urâtă treabă! Zilele astea am auzit de nu știu câte ori  acel Fumezi cam mult!… am recunoscut că e adevărat și… mi-am aprins o țigare!

Halal…  rușine să-mi fie!

Așa că mai devreme am hotărât să fac ceva

Și în ordine am început cu 2 mere, apoi o grefă roșie și o bomboană de mentă – ceva într-atât de mentolată de am zis că s-a mutat iarna la mine în gât… Urmare firească – ceaiul de fructe de pădure – fără zahăr (acru-acru)! Apoi iar măr, iar bomboană, iar ceai… Terminat și cutia cu boabe de porumb, dat gata și grefa… Hai că mai merge o bomboană și un ceai!

O să mă feliciți pentru toate astea, desigur, doar că nu știu cum să-ți spun… după ce termin de postat rândurile astea, îmi aprind o țigare!

P.S. Promit să le răresc… 😉

scuza