Deocamdată Fără Cuvinte…
P.S. Sper să mă lecuiesc la timp…
Writer
Când au uitat să zboare, oamenii au învăţat să meargă. Atunci au cucerit pământul. Azi privesc cerul şi-şi doresc aripi. I-au uitat libertatea.
în umbra întunericului!
Thoughts & Tricks
A topnotch WordPress.com site
...cu capul în nori și piciorele pe pământ.
O vorba buna
un colaj-dialog in timp si dincolo de timp
Cărțile și revista MISTERELE DUNĂRII, autor NICOLAE C. ARITON
Andrei Botnari. Photography and travel blog
Secretele unei vieţi sănătoase
îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții
despuricăm pisicile vagabonde
Nu uita să faci și ceea ce vrei, nu doar ceea ce trebuie!
Picture tells 1000 tales: Photography the way to express myself!
Auf einmal ist alles relativ
If you're walking through hell, keep walking.
inspiration, création
Speranta noastra spre nemurire
Nu lua viata-n serios, oricum nu vei iesi viu din ea!
Wszystko, co nie pozwala przejść obojętnie...
Aurora Georgescu
Un site despre turism, mediu si cultura
blog cu gânduri amestecate :)
Eu, aici, acum, altfel
"The only thing necessary for the triumph of evil is that good men do nothing" (Edmund Burke)
Normalitatea mi-e amantă.
Locul cu micile bucurii din viata mea. Am deschis ferestrele, am aruncat cheile sertarelor si va astept sa cotrobaiti in liniste prin cotloanele cu bucurii.
observ, selectez, analizez și îmi dau cu părerea
Life is about moments: don't wait for them, create them !
Ipostaze, fotografii vechi, acareturi de prin colecția mea, într-un cuvânt, lumea de altadata si cea de azi...
Loredana Milu
This WordPress.com site is the bee's knees
în Patul lui Procust
Fleacuri.
Probabil cel mai bun blog de istorie!
Cu studiile mele de psihologie (recunosc că-s făcute pe genunchi, deci fără diplomă), pot să te asigur că nu ai nici un simptom de boală. Dimpotrivă, ți-aș recomanda s-o ții tot așa! 🙂
ApreciazăApreciază
Hmmm… mai că mă bate gândul să pun în aplicare urarea asta și de n-aș avea picul de conștiință probabil aș încuraja obiceiul buchetelor imense. Bine că îmi amintesc din vreme în vreme că Florile au și ele dreptul la o îmbătrânire frumoasă, în răzorul lor. 😉
ApreciazăApreciază
Esti Tu si asta Conteaza!…O seara frumoasa! 🙂
ApreciazăApreciază
Ah, da! Cineva îmi spunea Varianta asta tăcută a ta tare-mi mai place și-n același timp mă sperie! 😆
ApreciazăApreciază
Ce poţi spune la aşa un buchet?
ApreciazăApreciază
Firește, spui Vreau și eu unul! și – mai știi?! – posibil se rezolvă… 😉
ApreciazăApreciază
Da 🙂 bună idee 😉
ApreciazăApreciază
Ce frumuseţe! Şi noroc cu zâmbetul că aş fi tăbărât pe tine să mă conving că e de bine. 😀
ApreciazăApreciază
E de bine, Potecuță, e de bine rău de tot! 😆
ApreciazăApreciază
Există un timp pentru toate, Bursucelule! Crede-mă, nu ai nevoie de leacuri! 😉
ApreciazăApreciază
Mi-e să nu mă ciufulească Zâna Florilor, că prea-i parcă adunată o alee de lalele laolaltă! Și prea mi-a pus căluș bucuria întâlnirii cu ele… 😉
ApreciazăApreciază
Le-aș lua pe cele gălbioare, dar mi-or ieși vorbe de gelos!
Le-aș lua pe cele roșii, dar mi s-o spune că-s îndrăgostit!
De le-aș lua pe toate, te-i supăra pe mine, ba mi-ar ieși renume de egoist sau mai știu eu cum!
Așa că, mai bine le las aici la tine, că are mai sunt frumoase și tre’ să se bucure și alții de ele! 🙂
ApreciazăApreciază
Hmmm… lasă-i bucuria gurii lumii și ia toate florile, Mugur. Că altminteri cred că o să dau în muțenie cronică! 😉
ApreciazăApreciază
Păi ce-ar avea gura lumii cu muțenia ta?
Au nu mai ai pe cine ciufuli și certa?
Dar poate că tu ai fi gura lumii? Iaca, la asta nu gândeam, căci de știam de multă vreme te amuțeam! 😉
Dar tot mai bine te-aș face a vorbi, căci tare mi-i drag a te urmari când cu glas de Bursucel mă cerți nițel!
Dar florile tot nu le-oi lua, căci ele sunt comoara ta!
ApreciazăApreciază
Ei, eu mă refeream la dubiile tale legate de alegerea culorilor, dar…
Dacă tot ai adus vorba, îți mulțumesc că măcar n-ai gândul de-a-mi lua graiul, că, deh, bursuceii tăcuți îs pe cale de dispariție! 😉
ApreciazăApreciază
Păi tot nu scăpam de gura lumii, căci mi s-ar fi zis de egoism, unde mai pui că mă băgam și în gura ta, de nu mă mai spăla nici măcar Dunărea!
Și ai grijă, nu-mi da idei, că de-s pe cale de disparitie bursuceii tăcuți, apoi aș lua ceva preț pe tine! 😉
ApreciazăApreciază
😆 Că doar nu te-o bate gândul să mă scoți la mezat?! 😆
ApreciazăApreciază
Ba chiar la licitație!
Auzi matale, bursucel tăcut! Cine a mai pomenit una ca asta? De unul zâmbitor, am mai auzit eu!
ApreciazăApreciază
Ufff, tare te-aș mai ajuta, că numai nevoia zic eu că te-ar putea împinge la o așa licitație, dar tare mi-e să nu mă lovească pofta de vorbit și să-ți stric bunătate de afacere… 😐
ApreciazăApreciază
Apoi, tăcut nu-nseamnă mut! Doar că vorbește puțin!
Dar tare mă tem că tu vei fi fiind un bursuc de cel vorbăret nevoie mare!
Dar stai asa, că bursucii nu știu a vorbi, așa că am scăpat nevătămat! 🙂
ApreciazăApreciază
Nevătămat – corect! Dar și fără o para scoasă la licitația aia… 🙄
ApreciazăApreciază
Ba acolo oi scoate ceva, căci unul tăcut ofer!
Încă este posibil să mai adaug la preț ceva și pentru zâmbet!
ApreciazăApreciază
În fine… văd că ești teribil de motivat, așa că…
Pregătește un buchet maaaaaare de flori și pune de licitația aia. Promit să nu scot o vorbuliță până la vremea potrivită, dar mai apoi nu pot garanta că nu te-oi trezi cu „exponatul” returnat pe motiv de „vicii ascunse”…
ApreciazăApreciază
Adică vrei să spui că ești bursuc vicios? Păi asta nu știam! Expre mi-ai ascuns asta, să-mi dai peste cap toată licitația! 😉
ApreciazăApreciază
😆 Vorbeam de „vicii ascunse” la modul că s-ar putea să nu rezist să tac o veșnicie! În rest… hmmm, prea te ții de provocări, Mugur! 😆
ApreciazăApreciază
Eu nu provoc, doar tu îmi răspunzi „ascuns” !
Mai bine îți lăsam florile în pace! Bună ziua ți-am dat, belea mi-am căpătat!
ApreciazăApreciază
q.e.d. … 😉
ApreciazăApreciază
😆
ApreciazăApreciază
Și am uitat să-ntreb: care ar fi fiind acele vicii ale tale?
ApreciazăApreciază
” Fara cuvinte…………….., deocamdata…………..” ! 🙂
ApreciazăApreciază
😦 😦 😦
ApreciazăApreciază
Ei, e duminică azi – trebuie să te bucuri, nu să fii trist!
ApreciazăApreciază
Frumoase amintiri îmi iscă de fiecare dată Demis Roussos – vară, nisip, stropi de mare aruncați peste bronz desenat de soare. Cred că prima dată am auzit melodia asta la RadioVacanța… 🙂
Mulțumesc, Alioșa. Și iertat să-mi fie răspunsul întârziat. 🙂
ApreciazăApreciază
Superbe culori! De-asta e minunata primavara, caci dupa iarna cam „monocroma”, ea vine cu un crucubeu de culori vesele si proaspete, care ne incanta sufletul.
Numai bine si o primavara frumoasa in continuare, Bursucel! 🙂
ApreciazăApreciază
Da, cred că rolul Primăverii e să ne amintească an de an că Viața înseamnă Culoare.
Numai bine și ție, Alex, că de bucurie mi-s sigură că ai parte zi de zi! 🙂
ApreciazăApreciază
Şi viaţa merge înainte, se pare… Dacă-i de bine, mă bucur pentru tine – atît cît mai încape bucurie în sufleţelul meu chinuit.
ApreciazăApreciază
Suflețelul ăla al tău e tare încăpător, Dragoș. Îl mai chinui tu din vreme în vreme nedreptățindu-l, dar mai e vreme să realizezi că e mare și frumos!
E de bine, atât pot spune. Și știu că asta e îndeajuns…
ApreciazăApreciază
Huguleţ înapoi la tine!
ApreciazăApreciază
Nus` cum, dar ai facut o compozitie cromatica excelenta 😯
ApreciazăApreciază
Ufff… nici eu nu-ș cum am făcut… cui să-i mulțumesc… 🙄
Până mă dumiresc, te-acopăr pe tine cu mulțumiri, G. 😉
ApreciazăApreciază
Deci de la tine sunt… 😯
Nu stiam de unde au inceput sa curga peste mine precum petalele florilor de cires… 😆
ApreciazăApreciază