… m-aș putea împăca cu gândul că e posibil să-mi fie dat să nu mai revăd nicicând o anumită persoană. Găsesc că e cumva firesc. Oamenii vin și pleacă. Azi îmi spun că oamenii seamănă cu vântul…
Nefiresc mi-ar părea să-mi fie interzisă bucuria lucrurilor simple. Să nu-mi pot clăti privirea-n azuriu. Să-mi lipsească albul pufoșeniilor în care-mi ascund sau care-mi iscă gânduri năstrușnice. Să tânjesc după verdele crud al ierbii abia încolțite. Să nu-mi fie dat să revăd Primul zâmbet al Primăverii…
…ar fi ca un sfârșit, ca și cum mi s-ar interzice să zâmbesc…
Bursucel's Blog 