[…]
Să nu-mi repeți din nou – nu sunt uitucă
și nici memoria nu mi-e pe ducă…
De fiecare dată-mi zici
că și pisici,
și câinii cei cu pedigree
și pasărea colibri
au vise colorate-n gri…
Nu-i cârcoteală, e-ntrebare –
de ce, de-mi zici că-i binecuvântare
și evadare-n Paradis,
în vis
fiece Floare
e văduvită de culoare?
P.S.
E de-nțeles…
Văd bine
că iar nu ai răspuns la tine…
N-ar fi întâia dată… Lasă,
rămâne temă pentru-acasă!
Bursucel, eu visez în culori, sunt defectă?
ApreciazăApreciază
Neee, că altminteri m-aș declara și eu defectă.
Și totuși… azi-noapte am visat în alb și negru. 😯 De parcă urmăream un film vechi…
ApreciazăApreciază
Ei, uneori mai dispar şi culorile. Le-a spălat ploaia asta de care nu mai scăpăm!
ApreciazăApreciază
Asta o fi – rezultatul revenirii mele acasă murată… Meritam văzută și imortalizată, eventual! Numai bună de pus în ramă… 😆
ApreciazăApreciază
:))
ApreciazăApreciază
pentru câini si pisici, e probabil si chiar posibil, nu pentru „colibri” înconjurat de culori tropicale vii… 🙂
ApreciazăApreciază
Posibil, nu zic nu. Singura chestie de care sunt sigură e că nu-i deloc plăcut să-ți fie prezentat nimic în nonculoare.
Toate cele bune, Melanie! 🙂
ApreciazăApreciază
Din visele cenuşii
Lipseşte ce nu ştii… 😉
ApreciazăApreciază
Lipsește culoarea, Dragoș. Culoarea. 😉
ApreciazăApreciază
Culoarea lipseşte din tine
vezi bine
odată ce visul
banal s-a-ntrupat
– ce păcat! –
din monocromatica lumii binare
lipsind biata floare
de-acel preţios atu.
Şi nu spune „nu”! 😉
ApreciazăApreciază
Adică… mi-s lipsită de culoare?! 😯
Măi, (D)Răcușor, îți râzi de mine, oare? Sau șuguiești cum faci de obicei? Că de-i pi buni-i vai de Șoricei! 🙄
ApreciazăApreciază
Îţi lipseşte o anume culoare care să dea viaţă tuturor celorlalte; fără ea, toate par mai lipsite de substanţă şi de sens, aproape tonuri de gri. Asta era ideea. Ia lasă şoricleţii, nu-i îneca, că nu-i cazul! 🙂
Huguleţ! *hugs*
ApreciazăApreciază
Răspunsul va veni cândva,
Când floarea se va colora
Și-n vis de curcubeu îți va părea
Frumoasa floare-a ta!
Poate nu-i vremea de cuvinte,
Poate că nu-i cu luare-aminte,
Poate că vorbele-au plecat
La drum îndelungat!
Dar va veni și vremea lor,
În vorbe a răspunsurilor,
La întrebări ce au fost puse
În vremurile-apuse.
Frumoasă compoziție florală în sepia!
ApreciazăApreciază
La floarea asta mi-a fost gândul când mi-am amintit ciudățenia visului. Poate sensul visului a fost ca ea să-și găsească locul aici, mai știi?
ApreciazăApreciază
Găsirea locului pentru o floare
E ca și cântecul de paseri călătoare
Ce vine doar arar, pe timp de vară,
Ca să te bucure în fapt de seară!
Menirea visului? A fost să-ți fie
Ca o frumoasă zi-n călătorie,
Pe-alte meleaguri, printre flori,
Călătorind în zi de sărbători,
Zburând spre-a curcubeului minunăție!
O floare-n sepia era să-ți fie
Și țel, și frumusețe în călătorie,
În vis ca să te poarte-n zări,
Cu-alai de frumusețe si culori!
ApreciazăApreciază
Frumos ai mai tălmăcit tu visul… mai că-mi vine să spun c-ai separat culorile din nonculoare! 😉
ApreciazăApreciază
În sepia nu este nonculoare, e maroniul care se vrea mare peste culori, să facă el refrenul și el să hotărască de-i frumos!
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Dacă-i temă pentru-acasă,
Musai e-o documentare,
Și ca să-ți răspund, îmi lasă,
Înc-o noapte de visare.
ApreciazăApreciază
N-am pretenții ca de-ndată rezolvarea să îmi vie. Doar răspuns valid să fie… (Cererea ți-i aprobată. 😉 )
ApreciazăApreciază
Nu mă dumiream și pace,
De ce am vise „sărace”,
Dar acu-s edificat:
Hiba e că-s discromat! 😦
ApreciazăApreciază
Lasă, nu fi supărat, nu ești primul discromat. Boala asta se combate cu lentile colorate. 😉
ApreciazăApreciază
Noapte buna prieteni! Somn usor si vise dulci, si zambeste cand te culci
Ne auzim maine, o seara cat mai frumoasa si linistita!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc; Ileana. Colorate să ne fie visele! 🙂
ApreciazăApreciază
Eii, imi plac visele colorate 😉
ApreciazăApreciază
Și mie, și mie… 😆
Culoarea lor e ca sarea în bucate. 🙂
ApreciazăApreciază
Da, da, da, si inca cum… 🙂
ApreciazăApreciază