Doar privirea ta e unica reflexie a frumuseții mele. Cuvintele n-ar putea-o defini, sunt prea fade, prea sărace, prea… Cuvintele ar denatura-o…
Ochii tăi au învățat să-mi culeagă frumusețea răbdători, cu sete, cu sârg, fărâmă cu fărâmă în fiecare detaliu. Doar ochii tăi știu să o așeze în mănunchi de zâmbet pe care apoi să mi-l ofere din depărtare, indiferent de-i zi sau noapte.
De fiecare dată mă uimesc ochii tăi… Mă privesc în oglindă și cu mirare descopăr acel ceva nou prins în mănunchi.
Și nu știu, chiar nu știu care să-mi fie prima reacție… Tristețea indusă de sentimentul propriei orbiri? Bucuria de a mă fi redescoperit?! …și-atunci, din simplu impuls, doar zâmbesc…
Bursucel's Blog 
Ce pot să spun eu la un asemenea articol?
ApreciazăApreciază
Se vede treaba că nedumerirea e contagioasă… 😉
ApreciazăApreciază
Mă gândeam la cuvintele magice: „Oglindă, oglinjoară, cine …”
Oare și pe tine te-a dus gândul la ele? Asta ar justifica nedumerirea ?
ApreciazăApreciază
Uite că la asta nu mi-a fugit mintea! Nu la interogare… A mea nedumerire e generată mai repede de comparativ decât de superlativ. 😉
În cazul tău, ehe… știindu-te mereu având cuvintele la purtător, mi-am zis că poate nedumerirea a generat dilema. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu, ar trebui să știi asta, dacă aș avea cuvintele la purtător ar însemna să-mi țin DEX-ul în buzunar, ceea ce ar fi cam greu, la propriu. Și cum nu am internet la purtător nici pe cel on line nu-l pot avea. Așa că tot dilema rămâne de bază.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Of, oglindă-oglinjoară,
Cît mai am de stat în ţară…? 🙄 😛 😀
ApreciazăApreciază
Oglinjoara asta… uite câte dileme pune pe tavă! 🙄
ApreciazăApreciază
Trileme, chiar. 😛
ApreciazăApreciază
Generoasă, deh… funcție de factorul de mărire. 😉
Poate prea generoasă uneori, nu?! 🙄
ApreciazăApreciază
Oare oglinzile deformează subiectul, sau ochii privitorului deformează imaginea din oglindă? 😉
Era odată o melodie care vorbea „de măriri, de căderi, de cuvînt”.. Bună seara, iubito, te-aştept ca şi cînd… 🙄
ApreciazăApreciază
Eee, frumoasă melodie te-a mai vizitat… 🙂
Se spune că frumusețea stă mereu în ochiul privitorului… Probabil de aceea diferă de imaginea reflectată în oglindă – subiectivismul e de vină, cu siguranță! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să nu suprasolicităm sistemul, altfel se arde siguranţa. 😛
Sper că mai am vinilul Loredanei cu piesa respectivă. A fost o vreme cînd mai ascultam muzică românească…
Frumuseţea e intrinsecă, va transcende standardele chiar şi cu ochii închişi. Dar tu ştii asta deja. 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nici nu mă așteptam la un alt impuls din partea ta. Zâmbetul te caracterizează chiar și atunci când nu te vezi în oglindă! 🙂
ApreciazăApreciază
Ufff, că tare previzibilă mi-s uneori! 😆
ApreciazăApreciază
Eu nu știu ce să mai spun, Bursucel. Tac și îți trimit un zâmbet. Sigur, nu la fel de luminos ca al tău…
ApreciazăApreciază
Dacă-ți spun că eu cred că zâmbești tare frumos, Potecuță, mă crezi? 🙂
ApreciazăApreciază
Viața e grea, dar persoana cu care vorbești acolo are partea ei de noroc. Marii majorități a cetățenilor nu li se vorbește atât de frumos nici la petrecerea de pensionare.
ApreciazăApreciază
Simpla menționare a petrecerii de pensionare mi-a amintit că Norocul ăsta e o chestie plină de hazard…
Mi-ar plăcea să cred că Persoanei îi e noroc faptul că mă cunoaște, Nautilus. Numai Timpul are răspunsul corect… 😉
ApreciazăApreciază
Zâmbeşte-i, Bursucel, o să-ţi zâmbească, la rândul său 🙂
Frumoase rânduri-gânduri ai mai aşternut… iar m-ai prins cu palmele ţinându-mi obrajii să nu cadă de atâta emoţie!
ApreciazăApreciază
Mi-e tare dragă sensibilitatea asta a ta, Oană! 🙂
ApreciazăApreciază
Frumosul, binele, corectitudinea si antonimele lor, sunt notiuni de ordin subiectiv care nu pot fi generalizate, absolutizate sau combatute. Asa ca, don’soara, esti exact asa cum te percepi.
Pentru altii, insa, ai putea fi mult mai mult, la fel sau mult mai putin. Asta depinde in mare masura de gustul lor si de forma in care te hotarasti sa le prezinti ceea ce doresti ca ei sa vada. 😉 Spun asta pentru ca nu te cred a fi genul „je m-en fous” care abuzeaza de „alta mama nu mai face”. 😆
ApreciazăApreciază
Uite cum mi-ai amintit, Sfinția-Ta, de prea-râvnita doză de sictir care-mi lipsește! 😆
Că bine ai mai intuit dorința-mi de perpetuă reinventare… 😉
ApreciazăApreciază