Desen cu Flori (de câmp) și Pantofi (cu fundițe)

Pantofi-Cu-Toc-Stiletto-Nude-Si-FunditaAr trebui să-ți spun că-mi plac tare mult rochiile. Mai mult decât pare… Știu, ai tot dreptul la circumspecție, mă vezi mereu în blugii aceia care – spun eu mai mult în glumă – sunt dovadă că-mi plac al naibii de tare felinele. Mi-s dragi, e adevărat, dar nu e cazul să crezi asta musai despre blugii mei preferați. Așa le e modelul – țesătură destrămată pe alocuri, ca un fel de semnătură a unei gheruțe, în semn de am trecut pe-aici!

Chestia asta cu rochia are farmecul aparte al unui dor neîmplinit. Plin de sensibilitate, abundând de melancolie… Iscându-mi de fiecare dată un zâmbet ușor blazat. Știu, nu trebuie să-mi spui poți mai mult! Adică nu aștept asta. Am resurse, deh…

Din te miri ce colț de memorie se ițește o amintire care-mi stârnește imboldul și mă pune pe cale. În momente de genul ăsta nu-mi mai pare chiar într-atât de temerară încercarea de a găsi frumosul combinat cu utilul. Uite, o să-ți povestesc despre rochia care-mi amintește de un câmp cu flori. Da… mai mult ca sigur să nu mă fi văzut îmbrăcată cu ea. În ziua când am întâlnit-o, casă mi-era depărtarea. Plecasem în căutarea lui nu-știu-ce – acel ceva care trebuia să-mi împrumute din picul de culoare un strop de fericire, chiar și iluzorie. Într-unul din imensele magazine ce împânzesc bătrânul oraș al lui Gavroche nu știu cum mi-am amintit de un desen al Issei. La grădiniță li se dăduse ca temă să prezinte schițat meseria unuia dintre părinți. Așa am aflat oficial că întâi de toate ea mă știa a fi mamă de profesie. Din desen lipsea teancul de dosare. Detaliul ăsta părea a-i fi indiferent. Eram doar eu și ea. Eu într-o rochie atipică mie la acea vreme – înflorată și bogată, prea bogată pentru gustul meu… Rochiile tale sunt din flori, mami. Miros atât de frumoooos! Așa că la distanță de 18 ani mi-am prins în garderobă un câmp plin de flori…

Vezi tu, e vară și mi-am zis că ar cam fi timpul să probez cumva că-mi plac tare mult rochiile. Mai mult decât pare… Mi-am deschis dulapul zilele trecute și am privit rochia aceea înflorată. Mi-au trecut prin minte în același timp șansăfragilitate și nou început. Semn de schimbare, mi-am zis… I-am zâmbit gândului că e o bucurie să faci ceea ce-ți place. Rochiei ăsteia îi este totuși necesar un partener de drumuri. Să nu mă-ntrebi de ce am căutat pantofi cu fundițe. Poate pentru că trebuia să aflu că s-a epuizat stocul?! Așa-mi spunea sursa imaginii care mi-a furat primul click.

Fundițe… Să nu mă-ntrebi mai mult despre ele și nici să nu zâmbești cu subînțelesuri numai de tine știute, te rog – am îndeajuns de multe întrebări care-și cer cu nerăbdare răspunsurile… De câte ori nu ți s-a întâmplat să te trezești cu un impuls înmugurit parcă de nicăieri? Aș încerca să spun că poate e subconștientul de vină, mai știi?! Odată, într-o seară, pe neașteptate am primit o fundiță. Părea că am uitat de ea. Vezi bine că doar părea…

P.S. Știi, mă gândesc din ce în ce mai serios la povestea asta cu rochia. Așa că o să te mai rog ca atunci când ne vom revedea să nu mă-ntâmpini cu tradiționalul Ce-ți veni?!?😯 Doar să te bucuri că ne-am regăsit. Și să zâmbești…🙂

37 thoughts on “Desen cu Flori (de câmp) și Pantofi (cu fundițe)

  1. Drugwash

    Să te văd în rochie şi-apoi pot să mor!😄

    Răţuşcă, ar trebui să apelez mai des la telepatia asta, că văd că funcţionează dar numai dacă insist.😉

    Ia la tata un huguleţ, că tare-mi fu dor de tine!

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      😆 Ei, nu-mi pune așa ceva în cârcă, (D)Răcușor… Prefer să mi te știu viu și nevătămat, c-altminteri se duce pe pustii telepatia de care spui că m-a scos din apatia asta urâcioasă legată de virtual..

      Hugulețul e binevenit, l-am tratat cum se cuvine și i-am dat voie cu drag să se întoarcă la tine. big hug

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  2. Mugur

    Desene cu flori de câmp, și pantofi cu fundițe, fete-mbrăcate frumos, în rochițe, rânduri fluturând printre bloguri, gânduri ascunse-n cuvinte, în multe moduri.
    Ca-ntr-un bazar ai adunat vorbe bune, ca-ntr-o excursie ne porți prin lume, ne trimiți la plimbare pe multe poteci, ca să ne-ncălzim sufletele, să nu mai fie reci.
    Nu știu de ți-a fost ușor sau greu, dar mi-aș dori să ne scrii astfel mereu. Tot mereu să ne scrii astfel de scrisori, să ne plimbi prin cuvânt pe câmpuri cu flori!

    Apreciază

    Răspunde
  3. sweet & salty

    Ce grup de prieteni frumos desenat! Tare mi-a plăcut postarea ta… Rochițe. Îmi plac și blugii și rochițele, chiar și cei care par zgâriați de pisică. Cred că mi-ai dat o idee. Să mă uit mai des în dulap. Tocmai am observat că rochițele pot avea povestea lor.:D

    Apreciază

    Răspunde
  4. Poteci de dor

    ei… uite că fără să ştiu, poate doar am simţit, azi mi-am luat rochiţa mea aproape roz. Nu e roz, e aproape roz. Ştiam eu că merită aşteptarea asta lungă între postări. Îmi place tare rochiţa ta şi îţi mulţumesc! Te pup!

    Apreciază

    Răspunde
  5. calinakimu

    Aproape ca duc dorul…femeilor in rochie, in fusta, femeilor cu rochii inflorite, cu rochii colorate, gratioase, parfumate, …
    O femeie in blugi…degeaba isi da cu parfum…nu merge, miroase „fortat”, artificial…nici nu este femeie… decat de aproape…

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Nu mai fi așa de aspru – până la urmă nu haina face pe om…🙂
      Blugii… blugii sunt practici, îți dau o libertate de mișcare aparte pe care doar ținuta sport ți-o poate conferi.
      Rochia… Poate fi un veritabil atu, asta doar dacă știi cum să o pui în valoare. Altminteri rămâne doar o țesătură care te acoperă.
      Știu, e posibil să vedem lucrurile din unghiuri diferite, dar eu îmi spun că degeaba te dai cu parfum și porți rochie dacă n-ai pic de feminitate înnăscută.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
      1. calinakimu

        Nu sunt aspru…sunt barbat si apreciez …ce-mi lipseste…feminitatea. O femeie care are „aplecare” pentru vestimentatia in blugi, in pantaloni, nu este feminina, sau si-a pierdut acesta calitate…intr-o lume dominata de agresivitatea barbatilor…
        Observa…cum femeile „ambitioase” nu mai poarta rochii, decat, poate, din „interes”, sa seduca pe „cineva” de care depinde ?! Subiectul este mai serios decat pare…si poate merita o tratare punctuala, care ne va vorbi mai mult despre modul cum este corupta normalitatea…

        Apreciază

        Răspunde
  6. racoltapetru6

    Mă bucur că te mai deschizi – precum o floare – și ne mai împărtășești din trăirile tale. Iar subiectul de astăzi e pe placul inimii mele, fiindcă ador rochițele,dar (iartă-mă) nu am o părere prea bună despre blugii destrămați. Da’ nu-s decât un simplu admirator al femeii, nu un fel de Cătălin Botezatu!😉

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Ei, Petru, nici eu nu pot spune că mă dau în vânt după destrămații ăia care te fac să te rogi să mai țină măcar până acasă firu’ ăla rămas întreg! Bine că nu s-a terminat la mine stropul de decență în materie de vestimentație…😉

      Apreciază

      Răspunde
  7. Pingback: Game over ! | Calea spre succes

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s