Afară toarnă cu găleata. Îmi zic că sigur așa a început Potopul. O huruială sâcâitoare pe care o simt ca și cum ar fi la un pas de mine. Ca și cum sus se face reorganizarea unei biblioteci imense. Poate Bunul plânge, prea sunt toate cu susul în jos… O atmosferă apăsătoare demnă de un noiembrie plin de tristețe. Ploaia asta îmi amintește de lacrimi.
Suntem în luna mai, Bursucel! Așa-mi scria mai devreme G. Acum trei zile mai însemna soare, 3 km de mers pe jos și plimbare pe mal de lac în parc. O zi superbă, plină de culori și sunete. Cu privirea oglindită-n apa lacului…
Acum îmi clătesc privirea în apă de ploaie. Mi-e rece, dar asta nu mă convinge să închid fereastra. Privesc perdeaua de stropi bătută haotic de vânt și mă întreb pe unde s-or fi adăpostit mierlele mele. Mai devreme i le lăudam unei prietene. Acum îmi lipsește trilul lor…
Și-aștept. Să treacă Potopul. Să revină Mai. Cu tril de mierle, cu soare, cu dor de plimbare. Și cu căldura unui zâmbet…
Later edit De n-aș ști că Bunul a decis s-o ia alături, aș fi crezut că poate plânge de dorul minunii ăsteia care azi ar fi împlinit 85 ani. Frumoasă, inteligentă și plină de umor, cu o finețe aparte și un zâmbet inconfundabil… cum să nu-ți amintești cu nostalgie de Audrey Hepburn?
E maaaiii! Ce-mi place, chiar și când plouă! Pupici, Bursucel!
ApreciazăApreciază
Ei, nu-ș ce mi-a cășunat azi pe ploaie. Poate unde mi-a gonit mierlele…
ApreciazăApreciază
Ah, m-a plouat și pe mine! De dimineață, la prânz și seara!
ApreciazăApreciază
Cred că mai mult mi-a cășunat pe ploaie din cauza mierlelor. Ei, de ploua mai temperat, alta era povestea… 😉
ApreciazăApreciază
Aha! Lasă că vorbesc eu cu mierlele să revină!
Oare cum ar fi să fie mai temperat? 🙂
ApreciazăApreciază
Păi… așa… cât să poți cânta în ploaie. Fără umbrelă, dacă se poate!
ApreciazăApreciază
Hahahahahah! Ooo, acea ploaie…
ApreciazăApreciază
Cu zâmbetul este cel mai ușor! 🙂 Doar căldura din el nu știu să o desenez! Dar să știi că există.
Cu căldura, mai este puțin de așteptat. Am auzit că vine și ea peste câteva zile.
Mierlele se vor întoarce, cu siguranță! Nu-și lasă ele cântecul neauzit de urechile tale!
Mi-e dor și mie de plimbare, de soare si căldură! Dar trei kilometri reprezintă drum, nu glumă! Nu știu dacă le-aș face față!
Să-ți fie în jur doar zâmbete calde și gânduri bune! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu trebuie să desenezi căldura, Mugur. E conturată clar în rânduri. Să-mi dai voie să-ntorc urările frumoase, că vin din drag! 🙂
Cât despre cei 3 km… îți zic un secret, dar să nu râzi! Nici eu nu credeam că o să-i bat cu ușurință, însă au fost floare la ureche. Așa că eu cred că le-ai putea face față. 😉
ApreciazăApreciază
Mulțumesc pentru încurajare! Am sa încerc și eu asemenea performanță, căci nu vreau să mă las mai prejos de tine, deși cred că îmi va fi mult mai greu decât ție! Nu uita că am câțiva anișori în plus. 😉
ApreciazăApreciază
Aș da încă un like pentru Audrey, dar nu se poate, așa că îl scriu aici! LIKE
😉
ApreciazăApreciază
🙂 Mulțumesc, Mugur. Uite, Camelia a scris mult mai frumos și mai mult despre Audrey! 🙂
http://cameliaedu.wordpress.com/2014/05/04/audrey-hepburn/
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Bursucel, tu spui cu atâta voie bună că astepti să treacă potopul, că nu prea indemni la oprirea lui 🙂
ApreciazăApreciază
Mă gândesc mereu că soare la soare trage, Iustina. parcă mi-e și frică să plâng, că nu-i de joacă! 😆
Acum zic Mulțumesc că-i oprită ploaia! 😉
ApreciazăApreciază
E bună strategia ta. Soare sa fie!
ApreciazăApreciază
M-ai dat pe spate cu Audrey şi ‘Moon river’! Pentru asta (dar nu numai) ai un huguleţ mare-mare de la mine!
Cît despre ploaie… tare-aş vrea să am motive de voie-bună precum Gene Kelly şi-al său ‘Singin’ in the rain’, dar unde să le găseşti în ziua de azi, cînd norii se abat cu tunete şi fulgere asupra noastră? Că vorba cîntecului: „de la ruşi vine ploaia”… 😦
Hai să fugim undeva departe… somewhere over the rainbow...
ApreciazăApreciază
Chiar m-ai prins pe picior de fugă azi. Cu dor de ducă… Doar că plecările trebuie stabilite atunci când îți e bine… altminteri riști să pici din lac în puț. Unde mai pui că e mai simplă fuga, dar parcă prea puțin onorabilă?!
Lasă, Dragoș, ieșim noi și din furtuna asta!
P.S. Noroc cu Google – așa am văzut ieri Breakfast at Tiffany și-am ascultat Moon river…
ApreciazăApreciază
Poate că plecările au tocmai rostul de a duce spre acel bine pe care rămînerea nu-l oferă… Şi atunci, aşteptarea – la ce bun…?
Eu fur tunul, nu fur tuna,
C-apoi nu-i totuna! 😛
Să ştii c-am servit micul-dejun de curînd, local. Din cînd în cînd mă întorc la timpul trecut, la timpurile prea repede şi iremediabil trecute şi regăsesc acolo locuri, stări şi trăiri familiare pe care le-am pierdut definitiv în realitatea prezentă şi crudă. Şi ah! de-aş putea intra şi rămîne acolo, să mă pierd în uitare odată cu acel timp şi-acele timpuri…
ApreciazăApreciază
Ploaia ca ploaia, dar ce de gheață a căzut pe la tine, de ziceai că a venit iarna în plină primăvară! Am stat și m-am minunat, privind știrile de la TV.
ApreciazăApreciază
Da… a fost cam urât din partea vremii să se burzuluiască așa la noi…
O ști ea Natura ce-o ști de ne dă așa palme.
ApreciazăApreciază
Eu m-aș ascunde într-o scorbură, peșteră,buncăr, orice până pleacă ploaia asta. Cât iubesc eu ploaia, tot m-am săturat de poveștile ei zi de zi 😦
Vreau să mai ascult și Soarele povestind cate ceva…
ApreciazăApreciază
Eh, dacă până și pe tine te-a necăjit ploaia, nu-i a bună! Dar lasă, mai e un pic până la vară…
Până atunci, uite un picuț de căldură!
ApreciazăApreciază
Direct în suflet mi-au intrat cuvintele tale! Huguleţ mare şi de la mine. Vine el şi soarele, Bursucel!
ApreciazăApreciază
Ei, Potecuță, multe mai încap în sufletul tău cel mare!
ApreciazăApreciază
Da, preferata mea Audrey … Frumos !
ApreciazăApreciază
Și-a mea, clar! Și nu de azi, de ieri…
ApreciazăApreciază
” Mai si Ploaie „,
Mai si Flori
Mai vino si pe la mine
Ca mi-e tare dor de tine 🙂 🙂 🙂
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Ploaia intotdeauna te pune la incercare si te ajuta sa vezi in adancul sufletului tau. Adu-ti aminte ca au fost zile cand primeai picaturile ploii cu bucurie lasandu-le sa-ti acopere fata, fara sa simti nevoia unei umbrele… Bursucel, asa trebuie sa fie si acum, nu ? Ia vezi cum faci 🙂
ApreciazăApreciază
Depinde de stare, G…. Și de cât de urâcioasă e Ploaia uneori. Ei, dacă era ploaie de vară și dacă nu-mi gonea mierlele… cred că puneam de-o Odă Ploii. 😉
ApreciazăApreciază
Cred ca e numai vina mea. Am exagerat eu cu Dansul Ploii pentru ca sa ude lalelele acelea 😆
Da sa stiit ca ploaia face bine la floricele si daca sunt ele apar si mierlele si albinele si toate alea 🙂
ApreciazăApreciază
Da da, dar chiar s-a exagerat de data asta… trebuia să fie Dansul Ploii, nu Dansul Grindinei… Uooofff, cred că și-a cam șubrezit vederea Mama-Natură, că te știam dansator bun… 🙄
ApreciazăApreciază
Cred ca m-a luat nitel valul 😆
ApreciazăApreciază
Ei, sunt complet de acord cu tine! 😆
Data viirtoatre, te rog eu din tot suflețelul, fii mai cu băgare de seamă! 😉
ApreciazăApreciază
Promit ! /doua degete incrucisate cu sfiala 🙂
ApreciazăApreciază
ce faci cu later edit ?!
vrei să ne rupi inimile?
😦
ApreciazăApreciază
Oh, nu, Iustina! În dimineața aceea a mea aflasem că Google o aniversa pe Audrey postum. Așa că am văzut și eu Breakfast at Tiffany’x din nou…
Apoi pe seară a venit Ploaia și imboldul să scriu. Ar fi fost mare păcat să nu amintesc măcar în 3 vorbe despre Ea… 🙂
ApreciazăApreciază
Aşa e, mai bine un pic de tristeţe, cât timp Ea a fost pe acest Pământ.
ApreciazăApreciază
Bursucel, esti tare melancolica… si daca m-am apucat sa-ti ascult si muzica si cuvantul, m-am emotionat..cu lacrima cu tot!
ApreciazăApreciază
Ufff, Ploaia asta e de vină… 😉
ApreciazăApreciază