Praf & Fluturi

Old habitDe când lumea, e scris cu litere de-o șchioapă în fișa postului fiecărui pisoi Alergat după fluturi! Așa e datul și – ca orice ființă care se respectă – ghemotocul de blană nu-și neglijează îndatoririle. Indiferent de rezultate, nu s-ar dezice de chestia asta în veci… Același dat stabilește că fluturii, având avantajul zborului, au norocul să-și păstreze intact satinul aripilor. Și-nclin să cred că tocmai de aceea pisoii sunt mai înverșunați parcă și-și doresc din tot suflețelul să-și decoreze lăbuțele cu praf de fluturi. Probabil acela e momentul în care – culmea! – devin brusc pioși. Atunci se roagă… să vină un fluture… să-și păstreze agerimea… să nu care cumva să adoarmă și să rateze evenimentul… Mă rog, important e că se roagă! praying

S-ar zice că Bunul îi iubește pe pisoi. Le face din vreme în vreme hatârul și îi fericește cu câte o izbândă. Nu mă încumet musai să îl judec și nici să-l arăt cu degetul aiurea, dar… De fiecare dată când pisoiul își satinează blănița în culori de fluture e un ceva care il pune pe gânduri. Din minunea care-i era țel se alege praful. Colorat, dar tot praf e… Acela e momentul în care probabil că pisoiul își pierde și bucuria, și elanul… straight face

Cred că asta seamănă cumva cu disecția unei iubiri trecute. Privind în urmă, te-ntrebi – ca și pisoiul – cum de s-a transformat în negru toată strălucirea în care erai învăluit?! N-aș ști să spun dacă și pisoii au impulsul negării trăirilor anterioare. Sau dacă simt nevoia rescrierii poveștii pentru a scăpa de sentimentul zădărniciei. Sau dacă ar sacrifica și ei orice pentru o brumă de praf de uitare, așa cum fac uneori oamenii… Împinși de nebuneasca și iluzoria speranță, cern peste amintiri praf și așteaptă… Așteaptă și poate se roagă și ei precum pisoii. Să treacă timpul… să se aștearnă peste toate uitarea… yin yang

Mă-ntreb dacă Bunul îi iubește mai mult pe pisoi. Sau dacă pisoii se roagă mai frumos decât oamenii… Altminteri n-aș ști cum să-mi explic de ce se-alege praful de uitare și se-mprăștie-n patru zări la o simplă zbatere de aripi. Satinate. De fluturi… daydreaming

Fluturi

21 thoughts on “Praf & Fluturi

  1. Mugur

    Nu-mi place contextul, dar îmi place textul! Îmi plac și fluturii, și motăneii… Nu știu cum să ies din dilemă.😕
    Să rămân cu fluturii? Doar că ei zboară, iar eu nu!
    Să stau cu motăneii? Dar ei nu cunosc zborul!
    Ce să aleg între zbor și praf de fluturi?

    Cred că tot praful de uitare este cel mai potrivit!

    Deși, dacă stau sa mă gândesc, praful de fluturi…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
      1. Mugur

        Oare parabola ta nu este destul de sugestivă?😉
        Acum este drept că nu știu să aleg, între fluture și pisoi, cine sunt cei doi oameni! Dar nici nu cred că mai este nevoie de vreo alegere.

        Cred că ai dreptate, și eu am fost tentat uneori să aleg praful de uitare , dar nu putea avea rezultatul scotat, căci prea semana cu politica struțului !

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde
  2. Oana

    Bursucel, chiar daca nu se roaga asiduu sa se astearna uitarea peste ceva ce n-a mers, ori a functionat, dar a devenit in timp dureros sau n-a fost decat in vis, nu-i poti acuza ca au nevoie sa uite ca sa poata merge inainte. Sau macar sa integreze esecul/pierderea. Ori sa se impace cu gandul ca…nu. Oamenii ma refer. Cu pisoii nu stiu cum este.
    Lasand praful la o parte, ma bucur sa te recitesc. In culori satinate.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Ei, Oana, uitarea asta e așa o chestie cu două tăișuri… E o derizorie iluzie – când ți-e lumea mai dragă te trezești cu puzderia de amintiri plocon, parcă mai vii, parcă mai revendicative…
      Mai acum ceva zile în urmă spuneam că timpul le vindecă pe toate și-ți desenează cumințel uitarea. Acum îmi retrag oficial zisele, c-am verificat teoria și nu e general valabilă.
      În fine, noroc că mai există pe lumea asta și oameni care-s buni prieteni cu uitarea.😉

      Las și eu praful de fluturi la o parte și pun covor de petale satinate în semn de bun găsitrose

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  3. papagigli

    Cum pisoi n-am fost inca, n-am cum sa-i judec, nici pe ei si nici placerile lor ascunse referitoare la acele omizi zburatoare, dar ce pot spune, e ca daca n-am uita, am fi haliti. Cred ca intreaga viata ne-am tavali in chinuri daca n-ar fi uitarea sa panseze durerile, oricare ar fi ele. De aceea se spune, impropriu ce-i drept, ca timplul le vindeca pe toate. De fapt uitare, odata cu trecerea timpului, vindeca…ce e de vindecat.
    Ca unii uita dintr-un total dezinteres fata de un anumit subiect, e o cu totul alta discutie care n-are de-a face cu pasiunea pisoilor pentru fluturi😆

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Prea-Fericitule, că n-aș ști cum să-ți spun altfel acum…😆

      Eu, la capitolul memorie, oscilez încă dacă să mă consider au ba a fi norocoasă. Dorință mi-ar fi completarea necesarului legat de doza de sictir lipsă. Asta e singura chestie pe care uit mereu să o trec în rugăciune…🙄

      Apreciază

      Răspunde
  4. GEGELUTZ

    Nu știu dacă uitarea este medicamentul care ne trebuie în astfel de momente…poate, mai degrabă, un strop de înțelepciune, ca să ne putem bucura în continuare de ce a fost frumos și să putem învăța din ce a mers rău. Eh, acum vorbesc și eu din cărți, că, în cazuri de astea, sunt și eu ca majoritatea oamenilor, mă dau cu capul de toți pereții, să-mi zboare amintirile și gândurile negre ca niște fluturi. Mie nu-mi iese treaba cu uitarea, poate nu mă rog eu suficient de frumos. 🙂
    P.S. Mă bucur să te citesc din nou, Bursucelule! Spune drept, bondocul ăla gri(sau negru) și blănos este al tău? Doamne, cât este de dulce! Smotocește-l și din partea mea, te rog mult!!! Pupici!

    Apreciază

    Răspunde
  5. racoltapetru6

    Recunosc că și eu am fost precum un pisoi care a prins ceva fluturi și s-a ales cu praful, la final. Dar crezi că m-am învăț minte? Deși rememorez mereu fiecare fluture zdrobit, mai alerg și azi după astfel de iluzii, chiar dacă numai cu gândul, că mi-s pașii mai înceți și fluturii parcă zboară tot mai sus.😦

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  6. rogrm

    Nu cunosc contextul dar, mie mi-s tare dragi și pisoii și fluturii prin însăși natura lor, prin farmecul ce le-a fost dat și de aici poate ceva de aflat. Fiecare are ceva bun de dat, dar și ceva de câștigat, într-un fel sau altul. Toate cele bune și o zi plăcută !

    Apreciază

    Răspunde
  7. Aliosa

    Buna dimineata, Doina !
    Bine te-am regasit ! 🙂
    Imi plac si motaneii si fluturii ! 🙂
    Nu-mi place” praful” aruncat in ochi de unii ce se dau mari eruditi ……..
    La o postare frumoasa, merge o melodie pe masura, nu-i asa ? 🙂

    Cu simpatie,
    Aliosa.

    Apreciază

    Răspunde

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s