Spovedanie

( … desființând Politica Struțului… )

În aparență, de când mă știu mi-s plină de prieteni… așa-și zic ei, aceia care se lipesc de mine ca timbrul de plic când au numai ei știu ce motive. Iar eu – Bursucel Credul – le iau intențiile de bune, deh! Îmi zic că oamenii buni atrag prieteni… Până să mă lămuresc de intenții durează ceva timp, apoi… Apoi mă întristez și ripostez în felul meu, cu un Ignore – asta înseamnând să refuz împărțitul cafelei cu persoana în cauză și orice altfel de contact. Închid robinetul de zâmbete și gata!

Cea mai tristă poveste de prietenie eșuată s-a consumat la sfârșitul verii lui 2006.  Anul ăla a fost cumva nefast pentru bursucei, pare-se. Nu pică bine un N-am fost prietene, m-am folosit de tine 14 ani… a fost mai mult decât un bolovan trântit fix în creștetul capului. În amiaza aia de duminică mi s-au derulat 14 ani în care am ignorat eticheta care-i era pusă de alții în doar câteva secunde. Timp în care mi-am plimbat privirea de la paharul de bere pe care-l avea pe masă până la fața ei… Mi-am zis că omul la băutură spune adevărul, mi-am luat fata mai mult cu forța de acolo și mi-am promis să rup orice contact cu ființa aia pe care o compătimisem și susținusem ani la rând. I-am găsit scuza comportamentului în invidie, trebuia cumva să-mi explic motivația faptelor…

A doua zi a avut tupeul să mă viziteze – atunci îmi amintesc că am făcut cafeaua și i-am servit roadele gestului ei. I-am spus Am făcut cafea, dar nu îți dau pentru că nu meriți! Poate sună urât, dar a fost singurul mod în care i-am arătat că nu mai e binevenită în preajma mea. N-am rupt relațiile decât cu ea – copiii sau soțul ei n-aveau nicio vină. În fond, caracterul nu-l împarți cu nimeni, îți aparține strict… Sunt încăpățânată, recunosc! Nu m-am lăsat înduplecată nici de pledoariile soră-mii, nici de ale altcuiva. Am cerut doar să nu fiu obligată să mă aflu în aceeași încăpere cu ea. Nu din răutate, ci din dorința de a nu fi pusă în situația jenantă de a da nas în nas cu eșecul – nu e plăcut pentru mine să realizez că discernământul alegerii oamenilor de lângă mine mi-a funcționat la parametri jalnici.

În ăștia șapte ani trecuți am mai avut vești despre ea. Nu pentru că mi le doream, ci pentru că involuntar mai apărea în discuții. Rămăsese de referință povestea și singura-mi reacție era Îmi pare rău să aud asta! și-un zâmbet amar. Spun drept că nu m-au încălzit nici susținerea pe care mi-au arătat-o rudele ei apropiate, nici oprobiul la adresa ei. La ce bune toate astea? Nu reparau nimic din cele întâmplate…

Se zice că promisiunea ține șapte ani… iar eu îmi respect promisiunile. Și-n vara asta m-am prostit iar – am acceptat părerile ei de rău și motivația Eh, eram tânără și fără minte… Și-am reluat cumva legătura, dar nu știu prin ce resort am luat în calcul lupu-și schimbă părul… Probabil unde Doamne-Doamne îmi mai poartă de grijă când nu e ocupat cu alte probleme cerești de mai mare importanță.

Și-n numele prieteniei nou înnodate s-a oferit să îi poarte de grijă lui Otto – câinele fiică-mii… Aflase ea că mă dădeam de ceasul morții să îi găsesc un loc primitor și-un suflet bun care să-i aline dorul de Ale. Merge vestea ca vântul… Am oscilat în a-i accepta propunerea, recunosc, dar într-un final am acceptat… Poate și pentru că a știut să-și joace cartea frumos și să pună accent pe toleranță și încredere, cu două propoziții, în care a inclus Formula Magică –  Acordă-mi șansa asta, te rog frumos! E singura dovadă a prieteniei acceptate!

Deseori un acord te poate pune în dificultate – și Da-ul meu cam asta mi-a adus. Nu știu ce a sperat cu gestul ei… cert e că Otto acum e altundeva, într-o familie cu doi copii frumoși, care sper că-i vor aduce fiorosului bucurie. Și-i vor compensa poate lipsa Alexandrei. Sper că-i va fi bine… îmi doresc tare mult asta! Fiindcă are un fond tare bunuț chinezul ăsta…🙂

Mie, în schimb, nu mi-e bine deloc. Am sufletul împovărat de nevoia de a înțelege motivele care au împins-o să-și dea în petec iar. Pentru că nu pricep ce te poate împinge să spui ceva ceea ce nu crezi? Ce te poate împinge să fii duplicitar? Ce satisfacție ai? De ce e musai să vrei să fii încurcă-lume? Ce obții? La ce bune toate astea?

75 thoughts on “Spovedanie

  1. gheorgica

    Problema este la tine. Nu asculti de proverbe si zicatori. La o postare a ta ma veche am filozofat pe tema asta acum cateva momente . Parca am anticipat postarea asta. Aici se aplica regula: iubirea si prietenia nu au timp trecut. Ele exista doar in prezent si viitor. Cand cineva spune, am fost prieteni sau te-am iubit, in realitate nu a facut asta. Tu ai intelest asta si ai fost in eroare

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Măi, la spovedanie îți mai iei și bobârnace, ăsta-i risc asumat! Poate așa mă învăț minte, că dacă mă pui să bat mătănii, tare mi-e că recidivez în prostie.
      Eu mă axam pe Errare humanum est, dar se pare că nu am încadrat zicerea unde trebuia.
      Dacă presar cenușă din belșug pe creștetu-mi bombardat de bolovani și schimb direcția, zici că-i mai bine?

      Apreciază

      Răspunde
  2. Dan

    Subscriu și eu în parte la cele spuse de „antevorbitor”, afirmând, chiar cu riscul de a te supăra, că problema este la tine. Mi-ești dragă și nu aș vrea ca spunând asta să stric ceva dar, totuși, nu e în regulă. Oricine, indiferent de experiența de viață, poate fi prostit și înșelat la un moment dat. O săptămână, o lună, două-trei, un an. Dar 14 ???😯 Găsesc o scuză în faptul că, fată de gașcă fiind, roiește lumea-n jurul tău, așa cum dealtfel ai spus și tu. În astfel de cazuri există riscul de a fi superficial în aprecierea adevăratelor intenții. Dar, dacă e așa, te-aș ruga să definești termenul „prieten”. Și te-aș ruga să explici de ce faptul că ai tratat pe cineva la modul suficient de superficial încât să nu fii interesată să îi cunoști adevărata față, să vezi dincolo de aparențe, nu se regăsește acum și într-o superficialitate a regretelor.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Nu mă supăr eu când îmi zice lumea adevărul în față, sper că știi asta. Trebuie să înțelegi că în ăia 14 ani n-am avut un moment de suspiciune legat de intențiile ei. O știam și cu bune, și cu rele.
      Prieten zic eu că-ți este persoana aia ce-ți poartă afecțiune, care are curajul să îți spună și de bine, și de rău, exact așa cum simte că e corect să o facă. N-au lipsit astea în toți anii ăia și se simțea că e reciproc sentimentul. Dacă n-aș fi simțit afecțiunea, aș fi spus că fusesem doar amice.
      Bine, ruptura știu de unde s-a produs și aș fi înțeles-o dacă a doua zi mi-ar fi spus că a exagerat cu afirmația. Îmi permisesem cu vreo săptămână-două înaintea incidentului să îi spun părerea mea sinceră legată de o acțiune a ei. Dar nu era prima dată când îi spuneam verde în față ce cred. Asta făcusem de fiecare dată când am considerat că așa se cuvine să fac.
      Dumnezeu cu mila, că am stat strâmb și am cântărit drept și fără resentimente..
      Cât despre intenții, aplic întâi prezumția de nevinovăție. Apoi, dacă se dovedește că au fost doar interese meschine, schimb macazul!
      Pisici, unii joacă teatru tare frumos, de zic Jos pălăria! la final.

      Apreciază

      Răspunde
      1. Dan

        Am vrut să includ în comentariu și faptul că intuiam și varianta asta, în care bunul simț sau mai știu eu ce alte motivații te-au împiedicat să oferi întreaga poveste. Dar 1. mă lungeam cu comentariul cât o zi de post 2. m-am gândit că ți-ai asumat riscul de a primi ca răspunsuri comentarii nepotrivite sau, în cel mai bun caz, pe lângă subiect.

        Apreciază

        Răspunde
        1. Bursucel Autor articol

          Aș fi putut scrie și motivul care a generat ruptura, dar asta ar fi abătut atenția de la adevărata direcție a gândului ce m-a împins să scriu. Ba cred că scotea la rampă partea senzațională a Bursucelului și nu asta mi-era intenția.
          Prima lecție mi-o luasem. Ce nu pricep eu e de ce a cerut a doua șansă? N-are nici o logică. Ani la rând mi-a reproșat soră-mea că-s prea intransigentă cu fosta mea prietenă, că nu se face așa, că oamenii greșesc, că e necăjită și să înțeleg… Pisici! Am avut și mustrări de conștiință pe tema asta, pe cuvânt., dar se pare că am luat decizia corectă atunci. Nu-mi place să fiu nedreaptă, dar nici să fiu luată de proastă…

          Apreciază

          Răspunde
      2. Dan

        Și 3, măi Bursucelule, există oameni cu un suflet așa mare și frumos, suflet pe care în bunătatea și generozitatea lor nu ezită să-l pună, întreg, pe tavă. Problema e că sunt mulți, hai să le spunem cu blândețe, mai puțin bine intenționați care vin și se servesc și apoi pleacă fără să spună măcar un „mulțumesc”. Tu ești așa, potecuța e și ea așa (doar ce-a pățit și ea ceva asemănător cu ceva vreme în urmă) și mai sunt și alții/altele. Problema e că unul ca mine, poate privi obiectiv din exterior și poate intui că veți ajunge să suferiți dar, în egoismul pe care bucuria descoperirii unui suflet deosebit ți-o dă, nu vă atenționează, de frica de a nu vă pierde ascunse în spatele unor ziduri autocreate care să vă apere de răutatea lumii. Mai bine să suferiți voi decât să ne privați de bucuria de-a ne înfrupta din sufletele voastre.

        Apreciază

        Răspunde
        1. Bursucel Autor articol

          Mai mult îmi pare rău pentru timpul irosit, zău. Că de oferit, nu-mi pare rău că am făcut-o.
          Ei, lecția legată de ea mi-am învățat-o… acum, cum mi-o fi norocul, că doar n-oi fi magnet doar pentru oameni de genul ăsta…
          Zic și eu…😳

          Apreciază

          Răspunde
  3. Mugur

    Unele persoane simt nevoia organică de a minți. De a înșela, de a induce în eroare, de a modifica adevărul,… Nu contează că fac asta cu cineva care le dă ajutor, sau de care au mare nevoie! O fac.Este organic! Este maladiv! Și totul ține de modul de gândire. Este un mod fals. Fals si pentru ei înșiși, căci ei sunt convinsi că au dreptate!
    Dincolo de acestea este poveste.

    Apreciază

    Răspunde
      1. Mugur

        Poți avea dreptate. De fapt, ai dreptate, dar nu asta este esența. Tu nu ai vină, tu doar ai greșit prin prea marea te îngăduință, așa cum o fac și eu, uneori. Această îngăduință nu este un păcat, ci poate deveni virtute!
        Păcatul este al celor ce încearcă manipularea, în interes propriu, a celor creduli, ca noi. Ei nu realizează că, la un momentdat, toată tărăsenia se va descoperi și vor avea de pierdut! Atunci încearcă să-și spele păcatele, dar nu vor mai câștiga mare lucru!
        În rest, hai să mergem mai departe, să ne vedem de viața noastră și să uităm pe cei ce nu știu cum să se comporte! Viața noastră va fi mai frumoasă si mai bogată (sufletește) decât a lor!

        Apreciază

        Răspunde
        1. Bursucel Autor articol

          Mi-s complet de acord cu îndemnul tău…🙂
          Ți-am zis vreodată că nu port ranchiună? Mi-s fix ca o furtună într-un pahar cu apă – spun ce am pe suflet, că-i musai și-apoi trec mai departe, că-i viața prea scurtă pentru resentimente!😉

          Apreciază

          Răspunde
            1. Bursucel Autor articol

              🙂 Știi că fără zâmbet am fi ca fără sare și piper? Am văzut atât de multe fețe mohorâte în viața asta a mea… și mereu mi-a părut rău de ele…😉

              Apreciază

            2. Bursucel Autor articol

              Să fie!🙂 Îmi place când oamenii dezvoltă un subiect propus – vezi unghiuri de opinie deseori diferite. Și zici ca rabinul Și tu ai dreptate! Și tu ai dreptate…😉

              Apreciază

            3. Mugur

              Uneori, la câte un articol apare o explozie de comentarii.
              Ți-aduci aminte când spuneam că, uneori, comentariile dau sarea si piperul unui articol? Seamănă cu acesta.

              Apreciază

  4. Poteci de dor

    Off, Bursucel… Atât de bine te înţeleg, nu pot explica. Numai că nici nu am ce spune că stau prost la capitolul ăsta. Am rupt o legătură în 2 ianuarie 2012. Şi nu am mai vorbit cu persoana în cauză până anul ăsta în august când m-a sunat să-mi ureze La mulţi ani. A spus ceva de genul „ce ocupate suntem că nu am mai apucat să ne vedem”…😯 Adică ea chiar nu s-a prins că ceva nu e regulă… am lăsat aşa, nu i-am dat detalii.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Da, tupeul ăsta e ceva jenant…
      Mă tot gândesc la Rezervația aia de indieni… ce bine era să existe Rezervații pentru fiecare categorie în parte – Ipocriți, Mincinoși, Tupeiști, Fraieri…

      Apreciază

      Răspunde
  5. luciastroila

    ei, de-aia mi.esti dragă tu, Bursucel. Că tot găseşti resurse de a acorda credit aceloraşi persoane şi a doua oară… parcă ai fi copia mea în oglindă. Las-o în mă-sa de prietenie, aia nu avea cum să se numească aşa. Se întâmplă şi la case mai mari însă, nu trebuie să-ţi tot torni cenuşă în cap. Dumnezeu e mare, plăateşte fiecăruia după faptele sale. Mă bucur că Otto e bine până la urmă. Abia aştept să-l cunosc şi să-l smotocesc puţin!

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      O să-ți povestesc eu cum e cu Otto și cu noua lui familie de la Tulcea. Poate te iau acolo odată, că altă șansă de a-l vedea n-avem…
      Cât despre povestea asta… m-am lămurit. Nici nu știu dacă să mă bucur sau să-mi pară rău că nu mi-s singura în situația asta…

      Apreciază

      Răspunde
  6. succesulpe

    Toti suntem buni la sfaturi🙄
    Bursucelu` cum va decide asa va fi. Destinul in viata ni-l facem in fiecare secunda care trece, doar noi, in functie de cum stim sa luam decizii, functie de lectiile invatate sau nu. Dupa care ne taraim consecintele si restantele din toamna… 🙂

    Apreciază

    Răspunde
        1. Bursucel Autor articol

          Punctual, eu am zis că am pus bine. Și Ignore 7 ani, și șansa cerută.
          Știi că e mai simplu să spui Nu – asta ar face-o oricine. La drept vorbind, nu mă doare șansa cerută și acordată, măcar am sufletul împăcat cu asta…
          Mai repede mă intrigă gândirea aia găunoasă, pe care nu o pot pricepe.

          Apreciază

          Răspunde
          1. succesulpe

            Stii cum e cu lupul si naravul da? Cate milioane de ani iti trebuie sa intelegi asta?👿
            Si de fiecare data dar sub o alta forma vei mai avea ocazia sa dai examenul asta pana il treci. Ce trebuie sa inelegi aici? Nu este clar o data de doua ori de o mie de ori? 😆

            Apreciază

            Răspunde
            1. Bursucel Autor articol

              Măi, eu dacă i-aș greși cuiva, mi-ar plăcea să mi se acorde o șansă să mă revanșez…
              De fapt, dacă mă gândesc bine, chiar anul trecut mi s-a oferit ocazia să repar o trăznaie din 2006.🙂

              Apreciază

  7. adelinailiescu

    Amaraciunea ta imi starneste amintiri triste. Stiu exact ce simti si cat de tare te doare sa fii inselat de cineva caruia i-ai acordat tot creditul. La mine a fost si mai rau, cel ce a infipt cutitul si a fugit era din familie, imi era sora. Spun „era” fiindca am decis ca cel mai bine e sa rup definitiv orice relatie, s-o declar moarta si ingropata ca sa nu ma umplu de ura sau de ganduri de razbunare. Asa… despre morti numai de bine! Au trecut sase ani dar parca tot doare daca stau sa ma gandesc.Dar mai bine nu ma gandesc, imi vad linistita de viata mea si mi-e bine asa, fara regrete inutile si fara ranchiuna. Unii oameni se schimba dar altii asa se nasc: escroci si fara morala! Cel mai bine e sa-i tii la distanta sa nu te contamineze.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Îmi pare rău că ți-am amintit de episodul acela…
      Sincer, aș fi preferat să nu fi scris toate astea, dar prea mă măcina de joi povestea asta.
      Da… e bună ideea cu distanța….. La drept vorbind, e păcat de bunătate de zâmbet acoperit de gânduri inutile.🙂

      Apreciază

      Răspunde
  8. racoltapetru6

    Știu și eu cât de dureroasă e înșelarea încrederii, dar nu e un capăt de lume. Caută să te tratezi prin alte prietenii, pe care sunt sigur că personalitatea ta le poate atrage și selecta. Cui pe cui se scoate, iar un prieten adevărat te poate face să uiți amărăciunea unei rupturi dureroase.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Ai dreptate. Petru, nu e capăt de lume, doar că lasă un gust amar la adresa naturii umane. E greu cu prietenii adevărați, de-ajungi să crezi că-s rara-avis!😉
      Slavă Domnului că-mi regăsesc zâmbetul în te miri ce!🙂

      Apreciază

      Răspunde
  9. M.C.

    Ciudat, chiar la (ne)încrederea în oameni mă gândeam înainte să-ţi citesc articolul şi chiar despre asta aş fi scris. Vezi tu, când eşti bun şi optimist, îţi doreşti foarte mult să crezi că toţi oamenii pot fi aşa dacă vor. Apoi eşti tentat să le accepţi greşelile, dându-le şansa să-şi arate latura asta pe care de fapt ei nu o au. Carecterul unui om e greu spre imposibil a fi schimbat. Atât bunătatea ta cât şi perfidia altora vor rămâne acolo şi eu cred ca vei da a doua şansă şi altora de acum încolo. Dar o a treia, aşa cum ai spus şi tu, nu o vor avea. Oricât de mult te-ar afecta, întâmplările astea te ajută oarecum.
    Eu sper să ai o săptămână liniştită, fără evenimente triste sau neplăcute. Totu-i trecător şi avem în uitare un ajutor de nădejde😉 >:D<

    Apreciază

    Răspunde
      1. Bursucel Autor articol

        Am avut impresia pe alocuri că-l ascult pe Dan Spâtaru…🙂
        Mulțumesc de urare… știi cum zic eu? Întotdeauna gândurile frumoase pe care le trimiți se întorc cu drag către tine!😉

        Apreciază

        Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Da, totu-i trecător, doar că la mine nu merge cu uitarea. Trec cu vederea lucruri, dar nu le uit. Poate dacă s-o lipi de mine Alzheimer…😉
      Am și eu greșelile mele – a fost o vreme când am judecat pe același calapod persoane diferite, doar pentru că făceau parte din aceeași tagmă. Dar eu măcar recunosc când greșesc. Și nu o dată mi-am asumat și vine pe care nu le-am avut…
      Sper să ne fie săptămâna bună tuturor, că eu zic că o merităm din plin!🙂

      Apreciază

      Răspunde
      1. gheorgica

        Cred ca este cea mai lunga spovedanie. Si asta este un motiv pentru care nu m-am facut popa. Cred ca se facea o coada la paracils de intram la banuieli. Ar fi crezut pacatoasele ca Bursucel doar se spovedeste?

        Apreciază

        Răspunde
        1. Bursucel Autor articol

          😆 Lumea asta și ideile ei preconcepute! Păi dacă Bursucel zice că se spovedește, înseamnă că e adevărat.😉
          Ei, dacă știam un duhovnic de făcea o cafea și-mi dădea voie să-mi aprind și-o țigară😳 nu mai eu scriam aici…

          Apreciază

          Răspunde

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s