Secunda

Într-o clipă îți pot trece prin minte mii de gânduri… o singură clipă, echivalent al unei secunde în care ori te năpădește bucuria ca un foc de artificii multicolore, ori te invadează necazul ca o ciupercă atomică gri ca păcatul. Tot explozie… culoarea diferă doar.

Pentru unii drumul e un stil de viață… bucuria de a vedea locuri noi, de a întâlni fel de fel de caractere. Dragul ăsta de drum e un cuțit cu două tăișuri – într-o secundă, doar într-una singură, te poate arunca din extaz direct în panică. E un risc asumat, dar pleci cu speranța că vei fi în siguranță, că fiecare e conștient de riscuri și că acționează în consecință…

Parfumul dragului de ducă… așa-mi trecuse prin dovlecel să etichetez imaginile care ar fi trebuit să compenseze fuga cuvintelor lui Miercuri. Acum le voi spune Crâmpeie din bucuria drumului.

Astă seară am realizat că uneori cuvintele nu-s îndeajuns. Doar sună… Trebuie să vezi și Zâmbetul. El e cel care liniștește. E acel Soare ce scoate la lumină culorile amestecate în Gri.

O să fie bine, vei vedea…

Pun zălog secunda de zâmbet.🙂

33 thoughts on “Secunda

    1. Bursucel Autor articol

      Am simțit nevoia unui asemenea final. Poate unde-mi doresc să fie totul bine…
      Mulțumesc, Potecuță, e tare bine când știi că oricât de urâtă e perspectiva, cineva îți zâmbește și nu te lasă la greu.🙂
      P.S. Să nu-ți faci griji – cum văd că e ceva de remediat, cum dau fuguța și repar!😉

      Apreciază

      Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Daa, dovlecii sunt cei porniți în lume din Rezervația de indieni.😉
      Oh, îmi prinde bine urarea – mâine am Ședință de lucru!:mrgreen:
      Așa că-ți zâmbesc acum cu drag și zic Să-ți fie Joia pe plac!🙂

      Apreciază

      Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Ei, bună să-ți fie seara, Alioșa!🙂
      Ședința asta mi-a cam fost ca și drumul – pe de o parte m-a uns la suflet, fiindcă am văzut că există la nivelul noii conduceri noțiunea de responsabilitate și vorbim cumva aceeași limbă. Pe de altă parte, ehe… o să am de muncă berechet, că ilustrez perfect principiul Ai grijă ce îți dorești!…😉

      Apreciază

      Răspunde
  1. M.C.

    Sunt multe zilele în care am nevoie să aud un „o să fie bine, vei vedea”. Uneori mi-l spun singură, în şoaptă şi mă provoc să-l cred. Citindu-l la tine, e parcă mai uşor de crezut. Bine să fie! Şi soare şi zâmbete🙂

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Uite-așa mi-am pus eu în gând – O să fie bine! Și dacă mai pun și zâmbetul, e imposibil să fie altminteri.😉
      P.S. Când vii la București, să dai de veste; Morning Coffee. Cât oi mai fi pe-aici, mi-ar plăcea ca măcar o dată să facem schimbul de zâmbete în real, nu doar în virtual.🙂

      Apreciază

      Răspunde
  2. racoltapetru6

    DRUMUL nu poate fi un lucru rău, atunci când e doar o parte din viața ta. Dacă îl alternezi cu POPASUL și CONTEMPLAREA meditativă, poate să devină un stil de viață fericită. Eu l-aș îmbrățișa cu ardoare!🙂 Indiferent de ce fel de drumuri.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      Gândurile astea mi le-au indus un incident urât petrecut la drum…
      Vezi tu? Nu drumul în sine e problema, ci intersectările de pe el. Uneori o secundă poate fi fatală și-ți dă lumea peste cap.
      De-aceea e nevoie de acel O să fie bine! și de zâmbet.😉

      Apreciază

      Răspunde
  3. drstoica

    La drum purcezi și atunci când stai…
    E riscant doar atunci când îi dai trăsătura asta…
    Te duce către unde te așteți s-o facă…
    Să fie de bine, să fie cu zâmbet, să fie drum bun, da?🙂

    Unde e marea aia de dovleci? Du-mă și pe mine acolo! M-aș juca între/cu ei ca la 5 ani.🙂

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      He he… Marea de Dovleci e tooocmai peste ocean…🙄 Și-s buni de joacă fix până-s pescuiți ori pentru Plăcintă, ori pentru Halloween.
      Dau adresa numai dacă promiți să ajungi la vreme.😉

      Apreciază

      Răspunde
  4. Dan

    ‘tu-i drumurile mamii ei de viață, că multe îs și grele !!!👿 Când ne-om așeza și noi, măi Bursucelule, în locurile cărora simțim că le aparținem ?
    Zâmbesc și eu, dacă ăsta e sfatul tău. Dar o fac doar ca să-ți iasă la număr. Cât să nu fac opinie separată.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Bursucel Autor articol

      S-o faci din suflet, Dane… știi tu că orice faci cu drag are valoare?🙂
      P.S. Sper să vină și vremea când n-o să mai rătăcim de bezmetici, c-ar fi păcat să ne irosim încurcând cărările.😉
      P.P.S. Fă tu opinie separată, numai constructivă să fie! >:D<

      Apreciază

      Răspunde
  5. melanie

    Bonjour Miss B!🙂
    @”Pentru unii drumul e un stil de viață…” – depinde de „starea” drumului: asfaltat sau „de tara”, cu gropi, etc…😉 Pentru mine, calatoria e adesea mai interesanta decât destinatia finala…🙂
    – – –
    încearca sa-ti pastrezi sufletu’ de copil, în ciuda anilor de pe „bolentin”… restu’ va urma!🙂
    – – –
    sanatate, o zi lejera si numa’ bine… sa fii iubita – azi si mereu…😉
    ah, merci pentru popasurile la posturile mele, stiind ca secundele-ti sunt „minutate”…🙂

    Apreciază

    Răspunde

Grăiește, nu-i bai!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s