(…Bucuria mea – Necazul lui Otto…)
Altă insomnie – de data asta de bucurie și-un pic de grijă, recunosc. Dar a meritat și va merita oricând – acum, când îmi știu zăpăceala de fată pornită în fine pe drumul Bucureștiului sunt fericită peste poate! Dar nu pot să dorm, iar am gânduri…
Trăznita de fiică-mea nu poate fără OTTO al ei!
El nu e complet fără EA!
E ca și cum îl lași în beznă, dacă îl privezi de prezența ei…
Știu, măi Otto, e curată ticăloșie!
În loc de comentariu.
http://incercarideginduri.wordpress.com/2013/07/23/buna-dimineata/
ApreciazăApreciază
🙂 Eeee, altă treabă, Mugur! >:D<
ApreciazăApreciază
Sa-ti traiasca frumusetea de fata!
Si Otto-i frumos, dar pare fiţos nevoie mare 😆 Probabil doar pare
Buna dimineata, draga Bursucel!
ApreciazăApreciază
Bună dimineața, Morning Coffee!
Mulțumesc! 🙂 Gata, a venit, a făcut Revoluția de Dimineață și mi-a venit sufletul la loc. 🙂
Otto îi băiat de treabă, fițos ca stăpână-sa și haios tare! + Căpos! 😆
ApreciazăApreciază
Ai o frumusete de fata Bursucel! Iar Otto, off. Asa chef sa il smotocesc mi-ai facut :))). Si e grav ca mie mi-e frica de caini :P.
ApreciazăApreciază
🙂 Oana… Oana… Mulțumesc. 🙂
Otto-i blânduț cu fetele – le adoră, pe cuvânt! Cu smotocitul e mai greu, că a trecut de 28kg purcelul ăsta! 😆
PS Și să nu-ți fie frică de câini,ei simt oamenii buni! 😉
ApreciazăApreciază
Pitbullul ce m-a muscat nu a simtit :))). Dar am simtit eu bunatatea lui :)).
ApreciazăApreciază
Uff… cu Pitbullii e altă treabă. 😦
Și Otto e la origine câine de luptă, dar înțelept ca un chinez respectabil ce e! Singura persoană la care a vrut să atenteze a fost Veterinarul. Dar, vorba medicului, era de înțeles revolta! 😉
ApreciazăApreciază
Uff. Am uitat sa iti spun buna dimineata :”>. Iertare.
ApreciazăApreciază
Las’ că te-ai întors la vreme, Oana! :* >:D<
Zi frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
Zi frumoasa si tie Bursucel.
Cred ca trebuie sa ma pun inapoi la somn :))). Inca nu m-am trezit de tot.
ApreciazăApreciază
Fugi și dormi și pentru mine – așa, vreo 3 ore măcar…
Vise frumoase, să-ți fie inspirație! 🙂
ApreciazăApreciază
Mersi, mersi! Daca dorm la munca are ceva? :”>
ApreciazăApreciază
Depinde de colegi… te poți trezi cu mustăți fosforescente… sau cu mustrări din partea șefilor…
Ideal era pătucul tău de-acasă…
ȘI bine te mai înțeleg, c-am apucat să dorm doar o oră…
ApreciazăApreciază
draguuuut Otto
ApreciazăApreciază
Daaaa…
Otto îi vedeta, Otto îi frumos, Otto îi… 😆
ApreciazăApreciază
Frumoasă mamă o avea fătuca ceea din poză! Ca numa din frumos, frumos răsare!
ApreciazăApreciază
Se vede treaba că azi e zi frumoasă pentru tine! Lipsea zâmbetul, dar să știi că l-am intuit… 🙂
ApreciazăApreciază
Nu lipsește, că de dimineață mi-au cântat guguștiucii, am simțit miros de fân proaspăt și mai cântau și ceva sticleți pe aproape!
ApreciazăApreciază
Oooo, știu starea! Chestiile astea chiar încarcă bateriile! 🙂
ApreciazăApreciază
Așa este! Iar tu, cu postul tău, ai dat o mână de ajutor!
ApreciazăApreciază
Păi nu ăsta e rostul Bursucelului pe-aici? 😉 🙂
ApreciazăApreciază
Știam de bursuc precum că ar fi un animăluț feroce! Iar pentru noi, bărbații, chiar foarte periculos!
ApreciazăApreciază
Bursucul da, Bursucelul… cine știe cum, altminteri nu se ține de răutăți de-astea. 🙂
ApreciazăApreciază
Măi Bursucel! Dar bursucelul nu este copilul bursucului? Sau tu vrei să cred că ești un fel de iepuraș nevinovat?
Să nu uiți că mi-s pus pe șagă!
ApreciazăApreciază
Oi fi, nu zic nu. Așchia sare uneori departe de trunchi, dacă are baftă să bată vântul. 😉
Și la mine-a fost așa o furtunăăă atunci, ehe!
ApreciazăApreciază
Furtunile scot la suprafață, uneori, comori de aur pur și de argint!
ApreciazăApreciază
P.S. Ți-am trimis și o completare la mine pe post!
ApreciazăApreciază
P.S. Am văzut. Nu știu, fă ceva să rămâi așa! 😉
ApreciazăApreciază
Păi, dacă mă gândesc bine, eu cam așa sunt de obicei! Dar mai vine câte o pârdalnică de ceartă la serviciu și-mi strică ziua!
ApreciazăApreciază
Fă haz de necaz! 😉
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Și iar Mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Să-ţi trăiască frumuseţea de fată! Şi fii blândă cu căţelul.
ApreciazăApreciază
Iar mulțumesc! 🙂
P.S. Să știi că am drag de zăpăcitul ăsta de Otto, cu toate cele 28 – 30 de kile ale lui… 😉
ApreciazăApreciază
Cunosc sentimentul, aşa simt şi eu pentru biberonezele salvate de noi astă iarnă. Acum sunt mari, tot la vreo 28-30 de kile şi obraznice nevoie-mare! Astăzi au făcut cunoştinţă cu Cipic şi nu s-a lăsat cu război, chestie care mi-a luat o piatră de pe inimă!
ApreciazăApreciază
Să știi că mă minunam și eu de Otto… Shar-pei-ul ăsta al fiică-mii se erijase în ocrotitorul puilor de mâță ce-mi mișunau prin casă.Să-l fi văzut tu cum dintr-o limbă îi spălaaaa! 😆
ApreciazăApreciază
Eu sunt surprinsă de biberoneze, fiindcă pe celelalte mâţe le cam aleargă. Doar Cat şi Sara nu le bagă în seamă.
ApreciazăApreciază