Așteptări în Alb și Negru

De s-ar face mai repede Luni… Pe unde umbli, ghemotoc negruț, c-am obosit așteptând ?! 😕

Auzi la ea – mă vrea negruț! Acu’ stau și-aștept Coafeza să mă coloreze… 😳

Wake up! Again???

… asta tocmai când mi-am propus să îmi schimb programul!

Nu știu cum se face, dar mă prinde mâine ba în fața unui excel, ba umblând brambura pe net, ba citind – mai nou – legislație. E haios, nu am condică de semnat și totuși… dimineața îmi taxez și reproșez fiecare minuțel-întârziere. Am noroc – pierd doar 5 minute în drumul spre birou… Dar – revin – cu tot avantajul, tot prefer să adorm azi și să mă trezesc mâine. Încă lucrez la asta…

De n-ar fi piedicile, ehe, siiiigur n-aș scrie acum – aș visa cine știe ce altă trăznaie, de m-ar pune pe gânduri mâine azi! (Mdea, deja e 0,00)

Iar revin, mi s-au întors vecinii. Ei sunt ceasul meu deșteptător. Original, e drept. Și-au încărcat bateriile pe la casele lor, că fuseră duși (o să duc dorul perioadei) și-acum au de șeruit – da, exact așa – câte în lună și stele. Pe tonalitate înaltă, să afle toooot palierul. Inclusiv eu, că doar mi-s de-a lor (chiar dacă neg cu vehemență). N-au somn. Asta e clar!

Și nici eu, mai nou… Aș fugi, dacă aș avea cum și unde. Așa că o să-mi caut frumușel un film și o să aștept pozele de la tine…