Jurnalul unei femei simple – 17

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Pentru astăzi 28.02.2014 ora 23:48

Afară … mai e un picuț și-i miez de noapte. Jurnalul ăsta parcă trebuia scris vinerea? Am uitat regula… 😳

Mă gândesc … că azi am fost la 3 uși distanță de-al meu șef și totuși nu ne-am văzut. Aaaa, nu plâng pentru asta… doar mă gândesc că putem trăi în aceeași vecinătate și totuși putem să nu ne intersectâm privirile sau replicile…

Sunt recunoscătoare pentru … că parțial numai ce mi-am revenit dintr-o chestie tare urâcioasă. Și pentru că nu știu ce mă așteaptă în viitorul apropiat… 🙄

Din bucătărie … au răsunat râsetele vecinilor. Aha! Încă un pic și pot organiza Master Chef. Chiar Mister Chef! 😆

Cu ce sunt îmbrăcată … blugi, bluză neagră muuult peste talie – ușor decoltată, cât să se vadă nelipsitul meu lănțișor de argint și pandantivul ce seamănă cu 2 fine verighete de nepurtat. Mâna dreaptă poartă cu respect Inelul de argint cu sidef (ăl de-aduce cu o verighetă) și Brățara din coral și safir. În picioare – șosete negre și papuci asortați cu blugii, adică bleu … Mdea, ce-or fi căutând Papucii în tabloul ăsta? 

Citesc … ce-am scris mai devreme și parcă aș șterge un paragraf-două. Dar ce farmec ar avea reeditarea?

Ceea ce aștept (sper) … să treacă săptămâna mai repede, să-mi revin complet, să… Mai bine doar aștept! 😐

Ce mai meșteresc … permutări de n luate câte k în încercarea de a face loc pe noptieră tuturor chestiilor mai nou trebuincioase – curat canon! Doar Cioran rămâne încă la locul lui! 🙂  

Ascult … Alicia Keys – Fallin’. Asta e – chiar îmi place!

Unul dintre lucrurile mele preferate … să fiu Eu. Să nu fiu constrânsă de nimic. Să mă pot simți în apele mele. Să zâmbesc… 🙂

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … ar fi o cafea de onorat. Dar mai bine fără planuri, că tare mi-e că iar se duc toate pe apa sâmbetei… Răbdarea ar fi de preferat de data asta!

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Miros așa a curat Ghioceii… și parcă-și răsfiră petalele într-o sfioasă îmbrățișare de Primăvară…

Omniprezență

( … pe jumătate – mea culpa! 😳 … )

Plouă… răpăială sacadată și enervantă ce-mi amintește fără drept de apel de Bacovia și-al lui Plouă stupid… Slavă Domnului că gândul mi se oprește aici și nu are pic de intenții suicide, ba din contră! E pus pe șotii și-mi dă ghes să mă privesc în oglindă. Iar eu mă-ndrept într-acolo, fix cât să mai scap un pic de zgomotul iscat de stropii de ploaie ce sărută enervant pervazul ferestrei mele.

Poc-poc-poc-poc-poc!

🙄 Da… știu – aș putea închide fereastra, dar aș pierde aerul curat… și rece – probabil aliat cu Ploaia, Vântul șuieră și mătură în îmbrățișări același Pervaz… mi-am promis că după ce se potolește vremea o să-l bucur cu căldura unui petic de bumbac cu-adevărat iubitor. Merită din plin, pentru că e cumva victima ultimei mele isprăvi. 🙂

Ei, hai să vă spun de ce plouă… 😳 Krab roșcățel, te căutasem să-ți spun că mi-am colorat părul! De sâmbătă aveam gândul ăsta de schimbare, doar că n-am prea avut vreme. Duminică însă, din momentul în care am zis O fac! s-a pus vremea pe plâns. Am zis că-i glumă, că se potolește… Hai, că-i toană! Dar văd eu bine că mă pedepsește în regulă… și nu numai pe mine! Acum sper să nu vină Potopul, mama ei de Ploaie rece și udă, și urâtă pe deasupra!

Și ca să fie trebușoara ca la carte, Ploaia e omniprezentă – uite-așa-mi trebuie, c-am intrat într-o curte unde am văzut la loc de cinste poza unor gogoși – numai poza rămăsese din dânsele… Dau să fug iute, dar Gândul zice Nuuu, întoarce-te imediat de citește! Ai iscat Ploaia, suportă consecințele! Am suportat cu stoicism, că măcar am văzut copii frumoși… și-un dovleac colorat – și gogoși… o minunăție, ce mai! 😎

Acum eu zic așa – dați voi iama în butoiul cu zâmbete, eu zic Mea culpa! până mi se șterge vina și poate-poate s-o sparge-n mici fărăme ghinionul și se oprește vremea asta plângăcioasă, că-i prea de tot – și ploaie, și lipsă de gogoși, și marți pe deasupra!

Update – Marți 01.10.2013 orele 22:37 – că e musai! Asta-i nuanța de Roșcat-Bursucel! 🙂

… luminat de blitz, că soare nu-i… 😳

Jurnalul unei femei simple – 2

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Pentru astăzi 27.09.2013 ora 23:15

Afară … Iar e întuneric – firesc pentru ora asta, știu! – Lucia îmi scria mai devreme că e și rece… O cred pe cuvânt, nu mi-e a verifica pe propria-mi piele! 😳

Mă gândesc … de ce – Doamne, iartă-mă! – țin unii musai să-mi dovedească lipsa lor de caracter?! Mare păcat… 😐

Din locurile de unde învățăm … 💡 zic eu că oamenii ar putea lua exemple bune din regnul animal… ne dau deseori lecții usturătoare legate de loialitate, maternitate, înțelepciune… ➡

Sunt recunoscătoare pentru … că s-a inventat Noa! E atât de fin mirosul ăsta… 😎

Din bucătărie … de asta nu zic astă seară nimic, că iar mă ia la rost voalat știu eu cine… 😳

Cu ce sunt îmbrăcată … hmm – încă am blugii pe mine și hanoracul Fouganza cel maro. Ține de cald minunea asta de hanorac… realizez abia acum că am renunțat doar la încălțămintea sport care mi-a protejat pașii peste zi. Sunt într-atât de comode hainele mele încât n-am simțit nevoia să scap din îmbrățișarea lor! 🙂

Citesc … încă am pe noptieră Ispita de a exista a lui Cioran – să nu râdeți de mine, că nu-i deloc plăcut să dureze o veșnicie lectura unei cărți. Mai ales când realizezi că după două pasaje ți se amestecă literele sub ochi… 😳

Ceea ce aștept (sper) … să reușesc să îi conving pe cei din jur că nu e nici corvoadă, nici rușine să lucrezi cu drag – se pare că un sfert din trebușoara asta e ca și rezolvată. 😉

Ce mai meșteresc … n-am mai avut vreme de meșterit, altele au fost prioritățile. 😦

Ascult … playlist-ul cu muzica de aerobic – țopăi pe scaun mai dihai ca un pianist când improvizează jazz… 😆

Unul dintre lucrurile mele preferate … să joc table online sub numele de cod bursucel111. 👿

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … mâine merg la birou – am gânduri mari, iar duminică… hehe… onorez bucătăria cu prezența-mi minunată! 😉

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Să-mi iertați indecizia – n-am putut neam să aleg doar una din ipostazele apusului care m-a făcut să deschid fereastra biroului și să-l imortalizez. Era cu muuult mai splendid, iar aerul curat intrat prin fereastra deschisă larg îmi învăluise încheieturile mâinilor și iscase un discret parfum de Noa. Am plecat zâmbind de la birou…

Ei, se pare că mâine va fi o zi frumoasă…

Să vă bucurați în tihnă de ea!

🙂 >:D< 🙂