Jurnalul unei femei simple – 21

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Pentru astăzi 10.09.2015 ora 21:35

Afară … afară mi-ar fi plăcut să fie soare. Eventual cufundat pe trei sferturi în Băltoacă sărată. Dar nu-i! Azi n-am văzut nicio fărâmiță aurie. Și-am tooot căutat-o azi, și-așa m-am agitat, fix ca o sticlă de șampanie preumblată prin hârtoape! Să nu-mi ziceți Fatăăă, s-a dus vacanța! S-a gătat vara, îi toamnă deja… Ai orbul găinilor sau ești iar în contratimp?!

Mă gândesc… că Toamna seamănă cu Luni! Mie, sincer, îmi sunt dragi copiii, dar ai Toamnei…. Vântul, de exemplu. Rece și urâcios. Cum l-o răbda sufletul să ciufulească bieții copaci? Sau florile… De freza mea – care încă un pic și-ar fi putut ilustra roza vânturilor – nu spun nimic, că s-ar găsi careva să mă acuze de subiectivism… Dacă dădeam azi nas în nas și cu Ploaia, celălalt plod al Mumei-Toamnă, nu-ș pe unde scoteam cămașa! Așa se zice, la figurat… Fiindcă la propriu, tot în rochiță de vară am plecat la birou dimineață. Acum mă gândesc serios că am cam intrat în belea dacă și mâine e la fel de… călduros ca azi.

Sunt recunoscătoare pentru… că Bunul a găsit de cuviință să-mi aducă în preajmă oameni buni. Și pentru că o tanti cu putere de decizie a intuit că în spatele răspunsurilor mele cumva țăcănite neobișnuite se ascunde un om de toată încrederea și responsabil. Mai mult nu zic, cel puțin deocamdată, așa că…

Din bucătărie… pot să aduc niște brânză de capră și niște roșii. Mai era și un castravete rătăcit, bietul… Aș putea spune și bătrânel, așa că pe ăsta îl las deoparte. Mai pun fructele la bătaie, la nevoie… Struguri, prune și pere. Mai era și o bere uitucită de vreo câteva zile, care sigur rămânea intactă dacă nu ajungeam la paragraful ăsta. Acum estimez că n-o să-i mai duc grija după ce isprăvesc cu scrisul…

Cu ce sunt îmbrăcată … Aha, uite de-asta mi-e mie ușor rece… Gândesc c-aș fi fost în stare mâine să păcătuiesc dând vina pe bunătate de bere pentru un hapciu datorat rochiei galbene cu flori. Rochia asta e practică, e comodă, da’ nu prea ține de cald, recunosc… O vorbă din bătrâni spune că suferă baba la frumusețe, deh…

Citesc … chestii care peste o lună nu-mi vor fi de folos. Riguroase. Scorțoase. Și stufoase precum o coadă de vulpe. Dar le citesc, că-i musai! Prefer musai în loc de trebuie, că am devenit alergică la trebuie ăsta…

Ceea ce aștept (sper) … Să se așeze odată lucrurile în făgașul lor normal. Cel mai mare dușman al liniștii e neîncrederea. Cronofag mai e și scepticismul ăsta! Tocător de nervi… Și mai sper ca plecarea mea să nu fie ceva nefast pentru o terță persoană. Pisici, pot să dau vina pe bere pentru tenta asta de tristețe?!

Ce mai meșteresc … Eh, n-am mai meșterit nimic de vreo… Am uitat de când, zău! Dar pot spune că n-am mai meșterit nimic de la răfuiala cu Nervul Sciatic! Majusculele ar trebui să arate doza de respect pe care i-o port. Asta totuși nu mă poate împiedica să îl fac de poveste și – mai ales! – principal responsabil pentru că n-am terminat Fularul Albastru promis. Sau Fulgii de Zăpadă… Dar măcar am o bucurie – dacă nu meșteresc, sus-numitul nerv mă tratează cu o dubioasă necesară prietenie.

Ascult … Estas Tonne – Internal Flight. Seamănă cu Yanni. Liniștitor și profund. Îmi dă impresia că sunt pe țărm de mare, cu privirile pierdute printre limbi de foc. Parte e amintire a verii trecute. Sulina – ultima noapte. Și mi-e bucurie să am certitudinea că de data asta contemplarea nu-mi va fi curmată de jandarmii care voiau musai să fie siguri că plaja nu va fi înghițită de vâlvătaie!

Unul dintre lucrurile mele preferate … să pot zâmbi în voie. Mi-s așa de urâte încorsetările, chestiile de conveniență sau încruntările… Ieri seară am mustăcit citindu-l pe Păunescu. Acum, amintindu-mi de asta, mi s-a făcut chef să citesc ceva vesel. Topârceanu să fie…

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … Adjudecat din start – Fiică-mea! Poate așa o mai îmbunez, că s-a luat de mine mai devreme fiindcă, într-un acces de inconștiență sinceritate, am dat curs imboldului (iscat de Aghiuță, probabil) și i-am spus că am decis să mai rămân la birou și pe ultima sută de metri. Pfiuuu, m-a cam beștelit! Dar măcar știu că a făcut-o din grijă și drag…

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

De duminică îmi tot doresc să așez poza asta aici. Acum florile îmi sunt dragă amintire. Doar busuiocul e încă verde. Probabil are mustăți… n-am avut starea să verific. Așa cum n-am încă starea să fac un tur prin virtual. Sau să dau frâu impulsului de a scrie ceva mai altfel. Gândesc că peste o lună lucrurile vor fi schimbate. Sper…

Până atunci… cu drag…

Jurnalul unei femei simple – 20

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Pentru astăzi 01.03.2015 ora 12:35

Afară … mi-ar fi plăcut să fie soare. Să fie zgomot de primăvară. Să-mi răzbată prin fereastra deschisă cascadă zglobie de râsete. De piticei. Afară e doar mohorât. Sunt zgomote, e drept. De mașini. Astea trec indiferent de e iarnă sau vară. Irelevant zgomot. Poate doar un scrâșnet nervos de roți ar mai rupe un pic monotonia. Dar asta e altă poveste… Așa cum tot altă poveste e covorul ce mi-a bătut dimineață în fereastră cu un original Bună să-ți fie dimineața, Fatăă! Până să răspund, a fugit Covorul… Să nu mă-ntrebați ce răspuns aveam, da?! 😆

Mă gândesc… că am eu soare în suflet îndeajuns! O părticică am prins-o într-un zâmbet și-i gata Mărțișorul! 🙂 Așa… ca o compensare pentru Out of service! pe care minunatul astru și l-a luat cu de la sine putere. Tocmai azi! Acum două zile și-a făcut treaba frumușel – a inundat în lumină orășelul, de-am umblat cu drag toată ziulica ba ici, ba colo. O minunăție de zi și nimic altceva! Soarele ăsta ar trebui să țină cont de faptul că Tulcea, scăldată-n auriu, are un farmec aparte. 😉

Sunt recunoscătoare pentru… obiceiul unora de a-mi tot da ghes în te miri ce… chestiuni. E drept, cârcotesc de fiecare dată și mă simt așa de nedreptățită când mi-s obiectul pisălogelii. 🙄 Dar azi trebuie să recunosc – fără cicăleală n-ajungeam eu acasă. Și nici de scris nu cred că se punea problema… Nah, că mi-s recunoscătoare! Bine?! 🙂

Din bucătărie… mama mă tooot îmbie de-azi dimineață cu te miri ce, de mă simt îndopată ca o gâscă ca-n copilărie. Diferența e că acum nu mai fac așa de multe mofturi. Și zău, nici n-am avut motive pentru strâmbat din nas – eu am învățat să nu mai dau la o parte zarzavaturile din supă, iar mama (trebuie musai să spun și asta) mi-a făcut printre altele o supă de găluște făr’ de cusur! ❤

Cu ce sunt îmbrăcată … ? Acum iar în pijamaua cu rățuște. Nu se face să dormi la prânz altcum! Așa zicea bunica de fiecare dată când încercam să adorm îmbrăcată în rochița care semăna cu un clopoțel. Despre pijamaua asta a mea îmi spunea cineva aseară că nu e pentru femei serioase! Așa o fi, măi, da’ renunț cu toată inima la atributul de serioasă și-l iau pe cel de zâmbitoare. Avantaj eu, nu?! 😉

Citesc … o carte despre Păsări din Delta Dunării. De-aseară citesc. Cartea le e dedicată năzdrăvanilor mei de nepoți. Deși nu e neapărat o carte pentru copii, mi-a încolțit gândul că uite, am încă un motiv de a merge la Cărturești. Vineri, 13… sparg ghinionul cu o carte pentru un pitic din Franța. 🙂

Ceea ce aștept (sper) … Să treacă timpul cu folos. Și febra musculară. Ieri am testat E-Fit. Aș putea da vina pe insistențele blondei de sor’-mea. Beneficiile ălor 20 de minute nu-mi lasă nici pic de speranță în a arunca mâța-n brațele altora pentru experiențele mele. Chestia asta cu electrostimularea încă nu am disecat-o, așa că nu știu să spun decât că ieri m-am simțit perfect. Ca după o oră de aerobic. Mă rog, o oră un picuț mai… altfel. Acum aștept rezultatul… o fi pitit pe după febra musculară… Ei, da’ cine-mi era vitează ieri?! 😆

Ce mai meșteresc … hmmm… am învățat să fac ghiocei. Seamănă cu aceia de grădină, cam la fel de mari. Dacă aș fi fost la București, poate aș fi meșterit zilele trecute. 💡 Pot invoca deplasarea ca pledoarie a apărării? 😕

Ascult … de ceva zile mai peste tot Sam Smith. I’m Not The Only One. Cel puțin ieri am auzit-o în 3 locații pe faleză. Măcar într-o privință mi-s de acord cu Sam. E de bine! 😉

Unul dintre lucrurile mele preferate … să ascult și să privesc. Simultan. E un fel de exercițiu de cunoaștere. În ultimele zile m-am putut bucura de asta. Oamenii sunt ființe fragile care deseori dosesc în spatele cuvintelor și a atitudinii pe care o afișează tristeți pe care le dezvăluie abia atunci când înțeleg că privirea ta a trecut peste voalul unui zâmbet pictat…

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … Plimbare. Cafea cu oameni dragi. Poate alte zeci de poze. Amintiri frumoase pe care să le păstrez până la următoarea revenire acasă. 🙂

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Jurnalul unei femei simple – 19

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Pentru astăzi 01.07.2014 ora 16:35

Afară … Vântul plimbă de colo-colo ramuri și frunze de Copaci. Ziua parcă nu se poate decide ce intensitate a luminii ar prinde-o mai bine, așa că se joacă de-a cucu-bau cu Soarele. M-am apropiat de fereastră să văd mai bine Cerul. Nori pufoși, în trepte, flotează pe o Mare azurie. Cobor privirea și dau cu ochii de Gratii…

Mă gândesc… la arest preventiv. Da, da… Uite, eu de două zile am ales să mă zăvorăsc în casă. De bunăvoie și nesilită de nimeni, pe cuvânt! Doar fereastra am lăsat-o larg deschisă… Trebuia să suplinesc nevoia de Aer cumva. Apoi m-am pierdut în Maci – asta e nevoia de Frumos… Acum mă gândesc cum naiba și-o suplini nevoile săracu’ bietu’ Sarkozy?! Sau mai nou Stavarache… Știu – câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia – poate n-ar trebui să îmi pese de ei! Ar trebui să revin la gândul care mă chinuie de ceva zile – cum naiba să fac pistilul macului să-mi placă și mie ce iese???

Sunt recunoscătoare pentru… Tutoriale. Nimeni nu se naște învățat și orice ajutor în sensul ăsta e benefic. Trec cu vederea chiar și peste vorbăria excesivă – important e că aflu ceva nou! Aș fi recunoscătoare și pentru picul de înțelegere acordat când mă prinde de nas dragul de creație. Că n-aș lăsa nepersonalizat nimic. Adică… dacă lucrez și număr de zor ochiurile asta înseamnă că nu pot răspunde altminteri decât cu o cifră, nicidecum cu o frază – ce frază?? – cu o propoziție simplă. Nu mai leg subiectul de predicat, Maestre!

Din bucătărie… mi-am luat punga de covrigei cu tărâțe. Nu-mi arde de gătit. Nici măcar de mâncat. Experimentez. Ce, în arest preventiv ai bucate alese la îndemână? Poți să gătești ce vrei tu? Acolo Covrigeii cu tărâțe și Ceaiul de albăstrele sunt rara avis…

Cu ce sunt îmbrăcată … ? Azi mi-s fan Bruce Willis. Maieu verde-smarald de la GAP. Eu îi zic PMP. Practic, moale, pufos… Singura chestie care nu îmi place acum la el e lungimea – nu prea e potrivită pentru experimentul meu. Pentru orice eventualitate (sau cârcotași, nah!) pun și-un trening la nevoie…

Citesc … încă Emil Cioran. Am ajuns deja la Viitorul scepticismului – pagina 187. Zice Naivitatea, optimismul, generozitatea le întâlnim la botaniști, la specialiștii în științele fundamentale, la exploratori, dar niciodată la oamenii politici, la istorici sau preoți. Aici mi-s complet de acord cu Autorul. Pe pagina anterioară îmi pleda despre Necesitatea minciunii…

Ceea ce aștept (sper) … e o Veste Bună. Pe-aia proastă am primit-o un picuț mai devreme. Cred că așa e și în arestul ăla, fie el chiar și preventiv – veștile proaste le bat ca număr pe cele bune. Nedreaptă soartă…

Ce mai meșteresc … ? Flori. Variante de Maci. Unul din ei seamănă parcă a Bujor… Profit de timp liber – îmbin plăcutul cu utilul.

Ascult … Opinia Publică a lui Aurel Baranga. Și chiar îmi place – abundă în ironie, umor fin. E și meritul actorilor, evident! Radu Beligan – mi-e dragă vocea lui ușor cântată… Ion Lucian – hehe, merită să-l auziți cum trece el la măsuri radicale!

Unul dintre lucrurile mele preferate … să experimentez în vederea obținerii lui mai bine! Totul făcut în joacă, altminteri n-are farmec…

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … nu-mi fac. Mai e până vineri. Poate mă eliberez până atunci…

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Hai că între timp de-afară mi-a sosit prima veste bună!

Simona Halep s-a calificat în premieră în sferturile de finală ale turneului de la Wimbledon după ce a învins-o pe Zarina Diyas (Kazakhstan), scor 6-3, 6-0.

Ăsta da motiv de zâmbet! 🙂

Jurnalul unei femei simple – 18

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Pentru astăzi 12.06.2014 ora 23:35

Afară … ca să nu mă dezmint am aruncat văl de noapte. Sus-sus de tot Bunul și-a ornat grădina cu licurici și îngână ușor un cântec de leagăn pentru Somnorici…

Mă gândesc… ei, e o mică problemuță aici – nu-mi pot ordona gândurile! Zici că au fraternizat și luat lecții de la șuvițele mele rebele. Și pentru că nu le pot struni încerc să le ignor. Mi-e dor de un gând zăpăcit, care să-mi înveselească peste poate starea. Și-mi repet că sigur e pe undeva pe acolo, da-i pun piedică bezmeticele de-au provocat debandada!

Sunt recunoscătoare pentru… că încă mă plac copiii. Și asta denotă că mi-s pe-aceeași lungime de undă cu ei, da? Asta mi-i pe plac. Pun bile albe-n sac cu duzina la capitolul ăsta și mă simt al naibii de bine în pielea mea!

Din bucătărie… dacă e să fiu sinceră – și-aș fi neam prost dacă nu aș face-o – uite de-aia m-am apucat eu să scriu astă seară Jurnalul! Să mă dau mare! Da da… să nu las nelăudată amintirea ziulicii în care am gătit. Supă-cremă de linte, chestia de care se îndoia o cineva că s-ar putea apropia. Și nu numai că s-a apropiat, dar chiar a și cerut a doua porție! Hai, știu, gurile rele ar zice când ți-e foame, mănânci și pietre! Ignor, zău, răutățile de genul ăsta și zic – azi supa a fost bestială! Să se consemneze, dom’le, că de ceva zile toooot gătesc! Eu, Bursucelul… Și gătesc mâncare, nu bradul! Parcă vezi că mâine-poimâine mă și îngraș! 

Cu ce sunt îmbrăcată … rochie roșie cu flori albe – încă-mi mai vine, așa că o să profit de ea câte zilișoare s-o mai putea. Deși… uite, mi-ar fi plăcut ca rochia să-mi fie albă cu maci roșii. Da, știu, exagerez cumva cu macii… Da-s frumoși, cui nu-i plac? Și-atunci… dacă vedeți o rochie cu maci, dați-mi de veste – eu nici n-am văzut și nici răbdare să caut nu prea mai am…

Citesc … mi-s setată pe știți voi cine! Setată am zis? Corectez cu blocată,  că deja m-apucă jalea. Nu-ș ce blestem o mai fi și ăsta?!

Ceea ce aștept (sper) … să fiu dezlegată de vraja asta ce nu mă lasă neam să trec de Ispita de a exista a  lui Emil Cioran. Visez la tomurile pe care le-aș putea parcurge de-aș trece odată și odată de hopul ăsta!

Ce mai meșteresc … păturica lui Mihăiță. Pe care o voi termina înainte ca el să atingă vârsta majoratului. Nah, că mi-am luat marja de rigoare! Bine că el încă nu știe care-i termenul de finalizare pentru proiectul ăsta…

Ascult … Familia Chiț-Chiț a lui Ion Pas. Ascultăm. Eu și Clara. M-a păcălit și-n astă seară să doarmă la mine. Așa că mi-am zis că nu i-ar strica o povestioară frumoasă. Nici ei, nici mie!

Unul dintre lucrurile mele preferate … să mă joc. Indiferent ce-aș avea de făcut, îmi iese perfect dacă o fac în joacă. pe cuvânt!

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … ei, la capitolul ăsta mă cam încurc. La ce bune sunt planurile neduse la bun sfârșit? Apoi, parcă am mai spus-o odată cred – la ce bun să-ți faci planuri? Dacă n-ajungi în târg, ce rost are să-ți faci socotelile acasă? Deci, fără planuri pentru week-end – e mai cuminte așa… Urez în schimb altora Petrecere frumoasă!

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Privind zilele trecute Roata asta mi-am zis că e mare lucru să te simți la înălțime zi de zi, fie că ești în vârf sau la baza piramidei. Știu că nu e ușor, dar sunt sigură câ nu-i imposibil. E nevoie doar de un strop de îngăduință față de tine însuți…

Jurnalul unei femei simple – 17

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Pentru astăzi 28.02.2014 ora 23:48

Afară … mai e un picuț și-i miez de noapte. Jurnalul ăsta parcă trebuia scris vinerea? Am uitat regula… 😳

Mă gândesc … că azi am fost la 3 uși distanță de-al meu șef și totuși nu ne-am văzut. Aaaa, nu plâng pentru asta… doar mă gândesc că putem trăi în aceeași vecinătate și totuși putem să nu ne intersectâm privirile sau replicile…

Sunt recunoscătoare pentru … că parțial numai ce mi-am revenit dintr-o chestie tare urâcioasă. Și pentru că nu știu ce mă așteaptă în viitorul apropiat… 🙄

Din bucătărie … au răsunat râsetele vecinilor. Aha! Încă un pic și pot organiza Master Chef. Chiar Mister Chef! 😆

Cu ce sunt îmbrăcată … blugi, bluză neagră muuult peste talie – ușor decoltată, cât să se vadă nelipsitul meu lănțișor de argint și pandantivul ce seamănă cu 2 fine verighete de nepurtat. Mâna dreaptă poartă cu respect Inelul de argint cu sidef (ăl de-aduce cu o verighetă) și Brățara din coral și safir. În picioare – șosete negre și papuci asortați cu blugii, adică bleu … Mdea, ce-or fi căutând Papucii în tabloul ăsta? 

Citesc … ce-am scris mai devreme și parcă aș șterge un paragraf-două. Dar ce farmec ar avea reeditarea?

Ceea ce aștept (sper) … să treacă săptămâna mai repede, să-mi revin complet, să… Mai bine doar aștept! 😐

Ce mai meșteresc … permutări de n luate câte k în încercarea de a face loc pe noptieră tuturor chestiilor mai nou trebuincioase – curat canon! Doar Cioran rămâne încă la locul lui! 🙂  

Ascult … Alicia Keys – Fallin’. Asta e – chiar îmi place!

Unul dintre lucrurile mele preferate … să fiu Eu. Să nu fiu constrânsă de nimic. Să mă pot simți în apele mele. Să zâmbesc… 🙂

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … ar fi o cafea de onorat. Dar mai bine fără planuri, că tare mi-e că iar se duc toate pe apa sâmbetei… Răbdarea ar fi de preferat de data asta!

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Miros așa a curat Ghioceii… și parcă-și răsfiră petalele într-o sfioasă îmbrățișare de Primăvară…

Jurnalul unei femei simple – 16

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Pentru astăzi 23.02.2014 ora 19:45

Afară … alai de luminițe aruncate pe văl tuciuriu – 7 așezate în triunghi echilateral, 5 aliniate în linie dreaptă. Atât am văzut în fuga datului la o parte a draperiei, atât vă spun! 😉

Mă gândesc … la ziua de mâine și la Trifoi. Și la negarea negației, și la Promit să nu mai promit! Este singura promisiune pe care invariabil nu o onorez. Mă mai gândesc la decizii luate sub impulsul momentului – chestiile alea care te fac să intri în bucluc cu un maaare entuziasm. O clipă vizualizez chiar și Balonul de spumă hiperbolizat, oglindind culorile curcubeului, spărgându-se într-o secundă cu un Poc! Apoi prefer să nu mă mai gândesc, că-i inutil de data asta…

Sunt recunoscătoare pentru … că încă mă iubesc copiii. Chiar și când mă rățoiesc la ei! O fi evident că nu o fac cu răutate. Cred că nici în rol de Sperietoare de ciori n-aș avea succes…

Din bucătărie … mi-am luat somonul afumat, untul, ardei și castravete… Mi-am tăiat chiflele din făină integrală – luate ieri de la Carrefour – și-am făcut sandwich-uri. Cui îi arde de gătit când are de meșterit? 🙄

Cu ce sunt îmbrăcată … același bumbac bleumarin, teribil de comod și practic. Asta acum. Mai devreme eram îmbrăcată regulamentar cu blugi bleu-ciel și tricou din bumbac 100%. Nu mai descriu tricoul, că își face drum fii-mea să mă ciufulească! Așaaaa… aveam și brățară chiar! – coral alb, combinat cu 2 biluțe roșii (tot din coral) și 3 minuscule boabe de safir. Cică Safirul te ferește de certuri. Acum am renunțat la brățară, că mi-a plecat Musafirul cel făr’ de un dinte. 😉

Citesc … Chiar, e musai să răspund mereu punctual?

Ceea ce aștept (sper) … să-i vină mintea la cap Cuiva. Posibil să sper degeaba, dar eu încă mai sper…

Ce mai meșteresc …mărțișoare pentru colegele unui Pitic Știrb. A fost o zi pe cinste! Bine că pe mine mă ocolește Râsul îngrașă! Altminteri era belea – se impunea de urgență un drum la magazinul de haine…

Ascult … N-ascultam nimic, exceptând hămăiturile isterice de-afară. Remediez acum și pun la treabă AIMP! Deci, ascult Jessie Ware – de data asta Running…

Unul dintre lucrurile mele preferate … să-mi beau cafeaua în compania unui om deștept. Cu rare excepții n-am avut de pierdut niciodată de pe urma preferinței ăsteia. Așa că din vreme în vreme Bunul îmi face bucuria asta… Eu când zic că mă iubește știu ce spun!

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … păi… a cam trecut sfârșitul săptămânii, așa că nu-mi fac planul ca … Nuuu, nu mai scriu, să nu mă capăt cu vreo etichetă! 😳

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Neclare, știu, dar dragi de numa-numa! Am avut o amiază pe cinste, la amintirea căreia mi se ițește Zâmbetul instant… 🙂

Și v-aș dori și vouă să vă simțiți frumoși, deștepți și iubiți, așa cum m-a făcut Piticania cea Știrbă să mă văd!

Jurnalul unei femei simple – 15

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Pentru astăzi 08.02.2014 ora 16:15

Afară … în sfârșit – e lumină! Albă, caldă și veselă. Pe sub fereastră trec fel de fel de oameni și mașini – e vânzoleală cum n-a mai fost de ceva vreme. Aș spune chiar că e o zi de iarnă plăcută, care mai că mă îndeamnă la o mică evadare din casă. Dar nu, de data asta amân ieșirea – acum e vremea evadării în virtual… 😉

Mă gândesc … la alb. E atât de simplu de murdărit… Gândurile altora pot întina puritatea gândurlor tale. Ca și zăpada – urmele de bocanci o transformă din alb în gri. Hmmm… am eu ceva cu gri-ul, asta e clar! Realizez că al meu ori alb, ori negru! nu e tocmai ideal… Uite, îmi presar cenușă pe creștet (ufff, până și cenușa e gri, mama ei de treabă!) și recunosc – eu recomand oricui moderația, dar nu reușesc să o aplic. Nici în muncă, nici în sentimente… Gândesc că sunt un lup moralist… 😕

Din locurile de unde învățăm … ei, ar fi simplu de le-am ști locurile astea. Deseori ni se întâmplă să credem că știm să ne descurcăm într-o anumită situație. Simulare de incendiu… M-am lămurit cum mă descurc în condiții de criză – încă-mi caut locul de unde pot învăța. Până-l găsesc mă bazez pe verde…

Sunt recunoscătoare pentru … că e sâmbătă. În fond nu e o rușine să fii recunoscător pentru lucruri simple… 😉

Din bucătărie … chiar dacă miroase a ceapă, a gătit Dan și pentru mine. Mai mult ca perfect! Merită savurat meniul!

Cu ce sunt îmbrăcată … bumbac bleumarin, plăcut fin… Cred că e cea mai faină achiziție pe care am făcut-o în ultima vreme – ceva care-mi vine ca turnat, cum rar mi se întâmplă să găsesc. Are o atingere plăcut-catifelată, ca mângâierea unei persoane care te iubește… 🙂

Citesc … aș fi spus nimicuri, dar nu e corect. Fiecare rând așternut are importanța lui. Citesc gânduri așternute de alții… Frumoase, aș putea spune cu mâna pe inimă…

Ceea ce aștept (sper) … cumva imposibilul. Știu, e greu să fiu înțeleasă de cei din jur uneori. Poate pentru că nu vorbesc aceeași limbă cu ei?! Sper doar să nu mai fiu judecată superficial. Știu, pentru unii asta este o cerință greu de ingerat…

Ce mai meșteresc … încă nimic. Încă n-am starea necesară… Am învățat de-a lungul timpului să fac lucrurile atunci când starea de spirit mi-o permite. Altminteri, e pierdere de vreme și energie…

Ascult … Aerosmith – Cryin… îmi place și melodia, și videoclipul… Pentru asta ar trebui să-ți mulțumesc, Kamy!

Unul dintre lucrurile mele preferate … numai ce a trecut – a venit și apoi a plecat blonda de soră-mea… Îmi place să-mi fie în preajmă oamenii dragi. E sărbătoare de zâmbet atunci…

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … poate upgrade… poate… cochetez iar cu ideea de roșu. Doar cochetez, încă nu mi-s sigură de pun în aplicare au ba ideea… 😉

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Iar nu m-am putut hotărî cărei imagini să-i acord prioritatea… fiecare din ele are un ceva aparte care m-a impresionat. 😉

Să fiți veseli, calmi, să depășiți incertitudinile cu zâmbet cuminte și să vă însoțească mireasma suavă a zambilelor…

Cam așa aș rezuma eu urarea de

Toate cele bune, dragilor!

Jurnalul unei femei simple – 14

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Pentru astăzi 23.01.2014 ora 00:45

Afară … cred că a plouat… sau ceva de genul – rece, asfalt ud… dar asta nu pune piedică ălor doi sau trei cheflii care zici că-s loviți de limbarniță acută! Cred că suferă pe deasupra și de boala superstiției – că altminteri somnul meu ar fi avut câștig de cauză în fața cioburilor care se pare că în accepția lor alungă ghinionul. Mdea… singurul dram de noroc rămas după ce mi-au stricat bunătate de odihnă e că m-au trezit la vreme să închid fereastra. Să le spun Mulțumesc! … să nu le spun?! 🙄

Mă gândesc … la bife. Bifăm, nu? O situație raportată la vreme, un job ochit, râvnit și în fine căpătat, un țel atins… Se pare că viața ni-i cam plină de bife… Bifăm chiar și ghinioanele în speranța că ne vor ocoli apoi. Hmmm… câte creioane tocim bifând de-a lungul vieții? Mă gândesc la faptul că de-o bună vreme bifez nesomnul cu succes… Și nu-i a bună! 👿

Din locurile de unde învățăm … Nu mă pot hotărî… merg întâi să-mi fac o cafea, deși… da, cafeaua ar fi ultimul lucru care mi-ar trebui acum! De câteva zile am învățat un lucru – orice bucurie se poate transforma în timp în dezamăgire. Depinde doar de unghiul din care privești vestea. De cât de… comod te-ai așezat. Și de cum știi să gestionezi situația. Și de doza de haz de necaz pe care o poți pune la bătaie. O pală fină de ironie îmi trage un bobârnac zdravăn peste nas și-mi spune că deja bat câmpii. Posibil fără eleganță, dar sigur pe lângă subiect! 😳

Sunt recunoscătoare pentru … că am ațipit mai devreme cam vreo 20 minuțele. Încă mai văd partea plină a paharului și asta-i de bine! Aș fi fost și mai recunoscătoare pentru 8 ore consecutive de somn. Bunule, fă bine de scoate dopurile de ceară din urechiușe și-auzi-mă!

Din bucătărie … nu vă pot da detalii la ora asta, poate data viitoare o să vă povestesc despre o salată verde cu sfeclă roșie tăiată julien, cu ardei roșu, castravete și brânză de capră. …

Cu ce sunt îmbrăcată … cu praf de somn… aștept să-și facă efectul, că-i amestecat cu răbdare verde!

Citesc … ce scriu alții, că eu mi-s cam deficitară la capitolul cuvinte. Ori le-a păpat pisica aia de-o văd de ceva timp așteptându-mă seara să vin acasă, ori le-a suflat vântul. Nu prea mai citesc și iau notă de asta… Mai multe note și mă pun pe solfegiat…

Ceea ce aștept (sper) … cumva în van aștept să-mi clarific diferendul cu ANAF-ul. Ei, da, mi-e clar că mă va jupui de-un rând de piele pentru veniturile obținute în 2011 în Norvegia. Am așa o siguranță legată de povestea asta… ehe! Adică pentru 3 luni de muncă acolo (adunate cu indulgență de mine) o să mă taxeze statul român fără pic de scrupule. Deh, prea m-am bucurat că n-am lucrat la negru, o să-mi iasă pe nas acum toată fericirea! Nu-mi arde de plâns, așa că o să râd de mine cu lacrimi! Cam așa…

Ce mai meșteresc … deocamdată nimic. N-am starea necesară, daaaar… Îl mai țineți voi minte pe bărbatul din viața mea de-mi stabilea seară de seară sarcinile în bucătărie?! Exact! Mihăiță și-a numărat pe degete colegele de clasă și așa am aflat aseară că am o nouă sarcină – 19 mărțișoare pe care o să le ofere plin de el. Că doar nu-i de colo să mă pună pe meșterit, nu? Promit să le pun la grămadă și să le imortalizez pentru posteritate… 😉

Ascult … un playlist de vreo 2 giga de muzică destinată odată demult unui restaurant… Să toooot asculți! Cert e că e faină și spun Mulțumesc! 🙂

Unul dintre lucrurile mele preferate … cafeaua pe care numai ce am terminat-o. Soarele, nisipul și marea… Da, bine, am scris deja 4 chestii, dar la ora asta mi-s îngăduitoare cu mine… Acum aș prefera să mai și dorm, dar poți de răul limbuților de afară? Prefer să fiu precaută și să nu torn gaz pe foc, așa că mă abțin să le zic un ceva de dulce. Nu cred că ar avea efect, așa că prefer să tac…

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … vine blonda de soră-mea – asta face cât un car de planuri!

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Să vă fie aproape Zâmbetul azi – ar mai fi doar 2 zile distanță de Răgaz… 🙂

Jurnalul unei femei simple – 13

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Pentru astăzi 02.01.2014 ora 03:05

Afară … dragilor, este maaare petrecere mare! Tropăie mai dihai decât burtoșii piticei, ăi de care am scris eu ceva vreme în urmă. Ce dacă-i beznă? Pfiuuu, ăștia fluieră și pe Meniaito! Și-i virală trebușoara, că și mie-mi vine a țopăi un picuț! Hmmm, la loc comanda, Bursucel – treci înapoi la scris!

Mă gândesc … că nu e corect deloc, zău! Dar nu se face nici să mă autoinvit – orice ar zice unii, amestecul între generații e cumva aiurea. Slavă Domnului că au dat manelele la o parte. Lambada îmi place și mie și iar mi-e a dănțui. 😳 Nu-ș ce-o ieși la final, dar e interesant – gândul la petrecerea de mai sus mă cam pune în dificultate. Aaaa… au trecut la Bombaaaa! Mdea, mă gândesc că mi-e dor de o petrecere. Eventual una ad-hoc, ca aceea când m-a trezit în miez de noapte Mirela și m-au luat pe sus, spulberându-mi pseudo-durerea de măsea ce mă apucase brusc cu un Se tratează cu tărie, fată! Dar chiar te doare sau o zici să te cotești? Am mers, ce era să fac?! Nici pe mine nu mă convinsese argumentul. Dar a fost fain! Ufff, mă mai gândesc că nu l-am sunat pe Cezar să îi urez La mulți ani! Îl cheamă și Vasile doar… Mă gândesc Să-mi fie rușine! Și mi-e… 😳

Din locurile de unde învățăm … din cântece. Da, da… Uite, dacă nu știi, Maria Tănase îți zice cum îi cu vinul… că tot mi-s în ton cu petrecerea de sus. Curată pledoarie – mai că-mi vine și mie să-mi pun un pahar cu vin alb acum, da-i la frigider. Și frigiderul… e la colega mea în cameră, deh! Curat ghinion… sau nu, că oricum n-aveam cu cine-l bea. Mai bine-mi fac o cafea! Pauză, deci… Pun afiș cu Vin imediat! 😉

Sunt recunoscătoare pentru … că azi am liber. Altminteri… Aș fi fost recunoscătoare dacă se promulga Legea Manelelor. Odată îmi spunea cineva că Nu e, dom’le, petrecere fără manele! N-ar avea farmec! No shit?! Daaar… hai că am motiv de recunoștință – au trecut petrecăreții înapoi pe ceva mai ușor de suportat de subsemnata – Oi oi ooooi! Mulțumescu-ți, Doamne! Și ferește-mă de manele, rogu-te!

Din bucătărie … neee, nu mă convinge paragraful ăsta să merg într-acolo! E fereastra deschisă… 🙄

Cu ce sunt îmbrăcată … azi e de serviciu prosopul cel mov, tot mare și pufos, luat de la Monoprix în ziua când plecasem să cumpăr… nuștiuce. A fost coup de foudre și el, firește, ca orice lucru pe care-l iau în transă, fără să gândesc prea mult nici cât costă, nici ce voi face cu el…

Citesc … am citit într-un final care e diferența între Dunhill (Fine Cut) și Rothmans. Așa că am decis să-mi schimb țigările, asta fiindcă încă nu-mi vine a renunța la obiceiul ăsta nesănătos. Pe astă cale țin să-l felicit pe Dan cel Hipertensiv pentru determinarea de care dă dovadă în a se lăsa de fumat! Daneee, auzi cum bat din pălmuțe?

Ceea ce aștept (sper) … să termine de cântat Maria Tănase Cine iubește și lasă… e frumoasă, da-i de jale, Doamne! Mai bine îndeamnă-i să pună Zi-i una mai săltăreață… Ei da, chiar de-i 03,33… 😐

Ce mai meșteresc … Cui îi arde de meșterit zilele astea? Aș meșteri eu, dar nu mă pricep, așa că o să-l aștept pe nenea Instalatorul să arunce un ochi critic și ca un prea-bine-cunoscător ce se află să-mi spună el De ce-mi picură apa pe gresie de la chiuvetă de fiecare dată când spăl ceașca de cafea? E de meșterit la scurgere?

Ascult … Brașoveanca… Ciudat playlist au copiii ăștia! Trecură la Mușamaua acum… și nu m-ar mira să aud și Dansul Găinii. Sau pe-al Pinguinului?! 😕

Unul dintre lucrurile mele preferate … să verific. Deformare profesională, deh! Cred că e cea mai documentată / verificată pagină de Jurnal – nah, recunosc, noroc cu Youtube, altminteri confundasem Mușamaua cu Mătura. Ei, se vede că n-am mai fost demult la o nuntă… pe vremuri, ehe, n-aș fi dat-o-n bară cu așa ceva. Singura-mi scuză e că de sus se-auzea doar instrumentală – nu tu cuvinte, nu tu search terms! 😳

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … dacă m-or lăsa zăbăucii ăștia de vecini, promit să mă odihnesc! Așa mi-am zis… Sună a socoteala de-acasă, nu? 😉

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Ei, da… vă învit la o plimbare cu pași cuminți pe mal de ocean… 🙂

Jurnalul unei femei simple – 12

( 💡 via Corcodușa , la invitația Cuvântei )

Pentru astăzi 15.12.2013 ora 03:26

Afară … parcă-i un făcut! Fund de ceaun e… nu-mi dezmint predilecția de a scrie la ore mici, mici de tot, așa că altă culoare nu-i pot atribui peisajului. Cred că e de vină liniștea pentru cheful ăsta al meu de-a scrie… că nu mă lasă sufletul  să dau vina pe cafeaua de-am făcut-o cu-o oră în urmă. Hmmm… era liniște până să scriu – acum ascult Corul Câinilor Lătrători la Lună. Se disting cert vreo patru tonalități, dar n-aș putea spune clar câți membri participă la eveniment. Chiar de mi-aș turti nasul de geam, tot n-aș distinge nimic în bezna de-afară… 😉

Mă gândesc … la Bioritm. Pe bune! Pentru orice chestie de pe lumea asta există o explicație, nu? Iar eu, gândindu-mă mai bine, trebuie să recunosc că mereu am dat randament noaptea. Știiiu, gurile rele ar zice Păi da, măi Bursucel, măi… că dacă dimineața ta îi decalată cu nu-ș câte oreeee! Dar nu, zău că nu! Dimineața mea a fost trasată ieri – sâmbătă – de un Cineva grăbit care a format greșit un număr de telefon. Exact, pe mine a picat pacostea și m-a trezit… Definitiv la 8,30! Eh, i-am urat omului Zi bună! Sau poate mormăit… Revin la Bioritm – l-am calculat pentru ziua de azi și zic așa – din surse sigure nesigure pe care nu mă hotărăsc cum să le cataloghez, azi o să puteți conta pe mine emoțional – 97% și intelectual 81%. Partea proastă e că ăl fizic e cam mititel – 14%… Așa le-a ieșit ălora din calcule… Mă gândesc serios că azi chiar de m-ați ruga, n-am cum să fug! 🙄

Din locurile de unde învățăm … de la alții citire, via proverbe și zicători, se-aplică mai nou la mine Nevoia te-nvață ce nu ți-i voia. Adaptez, mai nou. Iar experimentez pe pielea-mi, în speranța c-o să mă-nvăț minte și n-o să-mi repet apoi Pfiuu, trăznaia asta am mai făcut-o odată! 😳

Sunt recunoscătoare pentru … prieteni. Chiar de-aș da cu bâta în baltă, sunt doi cel puțin care nu m-ar lăsa de izbeliște. Bine, mă străduiesc să nu pic în belea… promit chiar să-mi dau silința să pun la loc kilogramele pentru care mi-am luat mustrare acum vreo două zile. Doar că aș fi recunoscătoare și mai și de-aș găsi păsuire la termenul de onorare a promisiunii – trebușoara asta nu e tocmai floare la ureche și necesită muuultă canoneală din parte-mi…

Din bucătărie … se-aude un șuierat cam așa…

Cu ce sunt îmbrăcată … eternul și pufosul prosop maaare de bumbac alb… asta pentru că nu știu de ce, dar nu-mi mai plac neam pijamalele alea cyclamen. Într-atât m-am detașat de ele, încât aș fi în stare să le transform în pânză de sac. Deci, dacă vreodată o să scriu într-un sac peticit cu un pisoi, să fie clar că e vorba de pijamalele cu pricina!

Citesc … printre picături. Ca să ies basma curată și să pot isprăvi Prefața promisă am citit cărtișica cap-coadă (condensată) în lectura autorului. Spun iar Mulțumesc! Și iar realizez că Doamne-Doamne mă iubește așa cum sunt… 🙂

Ceea ce aștept (sper) … să-mi recapăt Timpul meu. Cel pentru mine. Și să termin odată cu finisajul camerei. Mereu mai găsesc că e ceva de corectat, modificat, îmbunătățit… Aștept să pot percepe și eu locul ăsta ca fiind măcar un pic acasă. Posibil ca atunci să mă împac și cu mine însămi…

Ce mai meșteresc … Croșetez… Ăsta e semn că încă nu mi-s complet ok. E și prea mult stres la muncă, e drept. Mai că aș zice că-i fugărește perspectiva venirii lui Moș Crăciun, nu alta!

Ascult … cum căntă despre Acasă Smiley… îmi place mie, îi place lui Ale… e perfect!

Unul dintre lucrurile mele preferate … să râd. Și mi-e ciudă că la mine nu se aplică zicala Râsul îngrașă! Mi-ar fi fost tare de folos… 🙂

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii … pe principiul ultima 100 metri am un teanc de chestii de redactat. Chestii inutile, numai bune de pus pe foc. Dar te pui cu birocrația?! Mi-ar fi plăcut ca în week-end-ul ăsta să atârn pe ușă Plecată la Bușteni! 😉

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Sunt Buștenii de anul trecut, e drept… Dar știu că poza asta îi e tare dragă cuiva… 🙂

P.S. Îmi făcusem eu așa un plan de bătaie – adică după ce terminam de scris, săream gardurile prin curți și scriam eu ce pofteam în voie. Doar că Moș Ene îmi face cu ochiul – asta da realizare! Și nu-l refuz, că iar mă pedepsește apoi, urâciosul! 😆

Îmi spun mie Somn ușor! și vouă Să vă fie cafeaua aromată!

Sare și piper nu vă pun în ea, las la schimb un zâmbet alături…

🙂